Thursday 29th September 2016,
Federatia Romana de Rugby

SFATUL MEDICULUI: Ruptura de menisc

Dr. Alin Popescu

Dr. Alin Popescu

Articulatia genunchiului este cea mai mare articulatie a corpului omenesc. Comparativ cu alte articulatii mari ( sold, umar ), este mai putin acoperita si protejata de parti moi, ceea ce explica frecventele sale expuneri la actiunea factorilor nocivi externi.

Meniscurile intraarticulare sunt doua fibrocartilaje ce creeaza o congruenta perfecta intre condilii femurali si platoul tibial, confera o stabilitate mai mare articulatiei genunchiului, permit o mai buna alunecare a capetelor osoase articulare si realizeaza absorbtia socurilor la acest nivel.
Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet, iar meniscul medial are forma unei semilune. Meniscul lateral este mai rezistent si mai mobil, si de aceea deplasarile lui sunt mai intinse.

Cauze

Leziunile meniscale ale articulatiei genunchiului pot fi singulare sau se pot asocia cu oricare alt tip de leziune in cadrul unor traumatisme complexe (entorse, luxatii, fracturi ).
Ruptura de menisc este cauzata de obicei de o miscare de torsiune, deseori cu piciorul fixat pe toata talpa si cu genunchiul flectat partial (de exemplu, la ridicarea de greutati sau la tenis). Fractura de menisc este accidentul tip al fotbalistilor.
Cu varsta, meniscul se uzeaza si poate fi lezat mai usor. Ruptura de menisc este rara la copiii mici.

Simptome

Simptomatologia rupturii de menisc variaza adeseori. Nu exista terminatii nervoase la nivelul meniscului, iar durerea este datorata tumefierii si leziunii tesuturilor inconjuratoare.
La o leziune tipica usoara a meniscului, poate exista o durere usoara si initial o tumefiere. Dupa cateva zile se accentueaza progresiv tumefierea articulatiei. Deseori apare durere minima la mers, durere care se intensifica la ridicarea de greutati, lasarea pe vine si ridicarea din aceasta pozitie. Aceste simptome dispar in 2 – 3 saptamani, desi durerea poate sa reapara la miscarea de torsiune.
La ruptura tipica moderata a meniscului, pacientul simte o durere in partea laterala sau centrala a genunchiului, in functie de localizarea rupturii. De obicei, mersul este posibil. Tumefierea creste progresiv in 2 – 3 zile, iar miscarea de flexie la nivelul genunchiului este limitata. La miscarea de torsiune si de asezare pe vine apare durere intensa. Aceste simptome se remit treptat, dar tind sa revina la o miscare de torsiune minora sau la efort intens.

La ruptura severa, bucatile din meniscul rupt se pot disloca si ajung in spatiul articular, ceea ce duce la situatia numita “genunchi blocat”. In articulatie poate sa apara sangerare, iar genunchiul se tumefiaza imediat dupa injurie.

Diagnostic

Medicul va fi informat asupra modului de aparitie al injuriei si despre alte foste leziuni de la nivelul genunchiului. Medicul va examina ambii genunchi si va evalua tumefierea, gradul de limitare al miscarilor, stabilitatea articulatiei si modul in care leziunea a afectat genunchiul. De obicei se efectueaza radiografii.
Diagnosticul rupturii de menisc se precizeaza pe baza urmatoarelor semne: blocajul cu repetitie, hidrartroza ( apa la genunchi ) persistenta, hipotrofia si hipotonia coapsei, durerea la nivelul meniscului interesat.
In unele cazuri, cand diagnosticul nu este clar, rezonanta magnetica nucleara (RMN) sau artroscopia sunt doua investigatii paraclinice utile in stabilirea unui diagnostic de precizie.

Tratament

Cel mai eficient tratament este cel operator, pentru ca pe de o parte nu se poate sconta pe o vindecare spontana, iar pe de alta parte ruptura de menisc grabeste instalarea procesului degenerativ al genunchiului ( artroza ).
Modul de tratament difera in functie de tipul, localizarea si gradul de extensie al rupturii, varsta si nivelul de activitate al pacientului si perioada de timp care a trecut de la incident.
Optiunile de tratament includ:
– tratamentul nechirurgical, constand in repaus, aplicarea de gheata local, mentinerea piciorului in pozitie ridicata si terapie fizica
– repararea chirurgicala
– indepartarea chirurgicala a portiunii rupte (meniscectomie partiala)
– indepartarea chirurgicala a intregului menisc (meniscectomie totala).
Transplantul de menisc este o optiune noua de tratament a rupturii de menisc, in special cand acesta este deja slabit sau cicatrizat din cauza unei injurii sau a unui tratament anterior. In timpul acestei proceduri, o portiune de cartilaj meniscal de la un donator este transplantata in genunchi.
O mare importanta o are programul recuperator, care trebuie atent condus, acesta fiind foarte intens si complex.

Complicatii

Este de preferat pastrarea unei parti a meniscului cat se poate de mult: indepartarea meniscului favorizeaza adesea aparitia unei artroze a genunchiului pentru ca dupa meniscectomie creste solicitarea mecanica a structurilor articulare . Cu cat este indepartat mai putin tesut meniscal, cu atat degenerarea este mai lenta.
Evolutia leziunii de menisc netratate chirurgical poate conduce la : atrofie de muschi cvadriceps; genunchi dureros instabil; hidrartroze repetate; lezarea cartilajului articular, cu instalarea gonartrozei ( artroza genunchiului ).

Nota: Acesta este un prim text dintr-o serie privind traumatismele articulatiei genunchiului. Textul de mai sus a aparut – cu diverse modificari – in numarul din decembrie 2008 al revistei “Farmacia ta” sub semnatura mea!

Dr. Alin Popescu
Coordonator medical FRR

Sursa: www.dralinpopescu.ro

4,771 total views, no views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!