Monday 10th December 2018,
Federatia Romana de Rugby

S-a stins Theo Radulescu – antrenorul care a invins Franta, Scotia si Tara Galilor

12 ianuarie 2011 PROFIL

Theo Radulescu

Theodor Radulescu unul dintre cei mai titrati antrenori romani de rugby s-a stins miercuri la varsta de 78 de ani dupa o lunga suferinta.

„Nea Theo” a fost tehnicianul care a obtinut doua victorii impotriva Frantei (la Bucuresti si la Auch), doua victorii impotriva Tarii Galilor si o victorie impotriva Scotiei.

FRR transmite condoleante familiei indurerate!

Theo Radulescu – unul dintre cei mai buni antrenori din istoria rugby-ului romanesc
A urmat cursurile SMTCF timp de doi ani, intre 1948-1950. Debutul in rugby il face in 1948 in Campionatul scolar la SMTCF. Joaca apoi, la juniori, la Clubul “Locomotiva” PTT (1949-1952), avandu-l ca antrenor pe
Fery Covaci.

Din 1952 joaca rugby si handbal in cadrul unitatilor militare de munca “Santierul” din orasul Brasov. Din 1954 este transferat la Bucuresti, la Clubul “Constructorul”, unde activeaza ca jucator pana in anul 1959, cand trece la Clubul “Grivita Rosie”, unde devine un jucator cu adevarat consacrat, evoluand la acest club pana in 1968, cand se retrage din activitatea competitionala. Aici cucereste patru titluri de campion national si un titlu de campion european, in 1964.

Este selectionat in echipa nationala in 1955, unde timp de noua ani joaca 18 jocuri internationale si obtine rezultate de valoare impotriva Frantei, in special. Profesia de antrenor o incepe in 1964, la echipa de juniori a Clubului “Grivita Rosie”, unde activeaza pana in 1970. Din acest an si pana in 1973, este antrenor al echipei “Stiinta” Petrosani, avand in acelasi timp largi preocupari organizatorice si de selectie, oferind echipei nationale 6 jucatori. Din 1973-1979 preia echipa “Sportul Studentesc” din Bucuresti.

In perioada 1979-1982 il gasim pe postul de antrenor federal pentru jucatori. Din 1982 conduce echipa echipa Clubului militar “Steaua”, unde in rastimp de opt ani aduce acestui club sase titluri nationale si ofera numerosi sportivi echipei nationale acestor realizari li se adauga spiritul sau gospodaresc in amenajarea si intretinerea bazei materiale a acestei sectii.

Antrenor al echipei nationale: la juniori in anul 1969 (locul III in Cupa FIRA); la seniori in perioadele 1970-1973, 1979-1981, 1985-1987, 1989-1991 si 1992-1995 (doua victorii impotriva Frantei, la Bucuresti si la Auch; doua victorii impotriva Tarii Galilor si o victorie impotriva Scotiei). Din 1991 este numit Antrenor Federal al FRR pentru seniori. In 1995 se retrage din activitatea interna, dar are o importanta contributie in calificarea echipei noastre nationale la CM din 1991 si 1995, din Franta si din Africa de Sud. Totodata, aceasta functie are preocupari pe plan metodologic, organizand cursuri de perfectionare si avansare a antrenorilor (juniori, A,B) pe plan intern primind solicitari de lectori din Franta (de trei ori). A fost membru in Biroul Federal si presedinte al Comisiei tehnice a antrenorilor. Activeaza ca antrenor in Italia la Clubul “Arix Viadana”. Maestru al sportului si Antrenor emerit. In 2000 este membru al Biroului Federal si din nou Antrenor Federal.

Sursa&foto: Enciclopedia Sportului

2,701 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

21 Comments

  1. Vatui Mircea 13 ianuarie 2011 at 9:16

    Am pierdut o mare personalitate a rugbyului romanesc de care se leaga realizari de exceptie atat ale echipei nationale cat si ale clubului Steaua. Ca activist al FRR era un factor de echilibru si de profesionalism, un exemplu demn de urmat.
    Sincere condoleante familiei.
    Dumnezeu sa-l ierte !

  2. Marcel Toader 13 ianuarie 2011 at 11:12

    Dumnezeu sa-l ierte, sa-l odihneasca-n pace;

    ma adresez voua, celor din Familia Rugbi-ului Romanesc, sa ne oprim o clipa din treburile noastre si sa ne aducem aminte de „Nea Teo”. Pentru mine a insemnat mult, foarte mult acest om, asa cum era el cu bune si rele, cu reactiile lui uneori deplasate dar intotdeauna bine intentionate, cu modul lui de exprimare si comportament nu intotdeauna la locul lui, dar …cu toate astea a creat jucatori, a creat echipe de-a lungul anilor care au facut sa se scrie pagini importante in istoria Rugbi-ului Mondial, iar pentru asta putem spune ca ” s-a meritat „!
    Sa ne oprim o clipa si sa-l iertam si sa-i multumim in acelasi timp ca avea grija de noi, ca se autointitula ” Domnul Colonel Radulescu ” numai pentru faptul ca vroia sa avem mai multe calorii in farfurie, sa avem caldura in camera si apa calda, ca-i pasa de noi daca ne odihnim noptile, ca patrula pe holurile hotelurilor numai sa stie ca suntem acolo, ai lui, chiar cu riscul ca ne suparam pe el, ca se certa cu bucatarii ca nu este buna mancarea, cu administratorii de baze sportive ca nu este udat gazonul, ca ne urmarea cu celebrul lui Trabant la crosurile nesfarsite din lungile cantonamente, ca ne certa in stilul lui caracteristic, dar niciodata cu ura sau ranchiuna. Ei bine, eu asa l-am cunoscut . Ii multumesc pentru tot si sunt convins ca multi dintre noi ii datoreaza mult, foarte mult. Eu va rog doar atat, in sinea noastra sa spunem; iti multumim Nea Teo, sau cum spunea Rudyard Kipling in poezia ” Daca”;

    ” Daca poti lupta cu timpul care fara mila zboara,
    Smulge sase zeci de clipe din minutul lung si greu
    E al tau intreg Pamantul si cu-ntreaga lui comoara
    Insa mai presus de toate, esti un OM copilul meu.”

    Va multumesc.

  3. Sava George 13 ianuarie 2011 at 12:25

    Iti multumim Nea Teo pentru tot ce ai facut in rugbyul romanesc.
    DUMNEZEU SA-L IERTE SI SA-L ODIHNEASCA IN PACE

  4. PIF 13 ianuarie 2011 at 13:20

    sincere condoleante familiei…..

  5. Al.Marin 13 ianuarie 2011 at 13:30

    ASOCIATIA INTERNATIONALILOR DE RUGBY este alaturi de familia indurerata. Ruiby-ul romanesc a mai pierdut un „STEJAR „. Dumnezeu sa-l odihneasca- pace.

  6. Stef 13 ianuarie 2011 at 14:09

    Dumnezeu sa-l odihenasca si condoleanta familiei.

  7. Marian Burlacu 13 ianuarie 2011 at 14:44

    DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE PE NEA THEO!
    A fost un mare antrenor al rugby-ului nostru, iar rezultatele obtinute spun mai mult decat as putea sa o fac eu.
    Un om simplu, dar capabil sa-si mobilizeze „trupele” pe campul de lupta (cred ca aceasta a fost cea mai mare calitate a dumnealui).
    Condoleante familiei indoliate!

  8. dumitras 13 ianuarie 2011 at 15:00

    Sincere condoliante familiei Radulescu.
    Am avut o mare sansa sa particip alaturi de nea Teo la cateva momente care au marcat rugbyul romanesc. Multumesc din inima pentru tot ce ai facut pentru rugbyul nostru.
    Dumnezeu sa il odihneasc in pace.

  9. George Galin 13 ianuarie 2011 at 15:51

    Un om deosebit. Dumnezeu sa-l ierte.Sincer condoleante familiei.

  10. Florin D 13 ianuarie 2011 at 18:30

    dumnezeu sa-te odihnesca! NEA TEO!

  11. vasile constantin 13 ianuarie 2011 at 21:25

    A disparut intradevar un mare, foarte mare antrenor al rugbyului nostru. Marturia indubitabila sunt cele 43 de victorii pentru Romania din cele 62 de jocuri in care, ca antrenor principal sau secund, a condus echipa nationala. Este al doilea performer al rugbyului romanesc din toate timpurile, prin contributia, ca jucator si antrenor, la palmaresul international. Pe langa categorica victorie de la Bucuresti, 15-0 asupra Frantei/1980, la care a fost antrenor secund, este unicul antrenor cu doua miraculoase victorii in deplasare: 15-9 cu Tara Galilor/1988, la Cardiff si 12-6 cu Franta/1960, la Auch.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!
    Vasile Constantin-Mao

  12. gicavacaru 13 ianuarie 2011 at 21:45

    Multumim NEA THEO pentru tot ce ai facut in rugbyul ROMANESC pentru imaginea lui in europa.Condoleante SANDU si CRISTI. Felicitari pentru rindurile scrise de MARCEL .

  13. ionut barbulescu 13 ianuarie 2011 at 22:02

    Dumnezeul sa-l odihneasca!
    Condoleante familiei!

  14. teo aprozeanu 13 ianuarie 2011 at 23:41

    Numai cei care nu au in sange balonul oval nu regreta pierderea monumentului THEO RADULESCU.Sincere condoleante si regrete pentru pierderea maestrului.
    Stiu ca exagerez,stiu ca nu sunt in asentimentul celor care au uitat de victoriile maestrului,de bucuriile aduse noua sustinatorilor echipei nationale de rugby,dar stadionul Arcul de Triumf ar trebuii sa poarte numele Domnului Theo Radulescu.
    De ce?
    Pentru ca am plans de bucurie la victoria de la Auch,a egalului acel 13 -13 impotriva Irlandei de la Dublin,dar mai ales a spiritului maestrului a feeelingului pentru performanta.
    Si OMUL Theo Radulescu avea acest nativ simt al performantei,nu accepta jumatati de masura.
    Respect si lacrimi.
    Doream sa postez regretele IRB si FIRA AER ca o onoare ce o merita un MARE JUCATOR SI ANTRENOR.
    Din pacate acolo rugbiul se conjuga numai la viitor.
    Dumnezeu sa l odihneasca.

  15. F.Cristian 14 ianuarie 2011 at 1:03

    Dumnezeul sa il ierte !

  16. Stanca Constantin 14 ianuarie 2011 at 6:43

    De departe, din Texas, un gand pios pentru nea’ Teo.
    Dumnezeu sa-l odihneasca.
    Sincere condoleante familiei.

  17. Grigore 14 ianuarie 2011 at 13:22

    Imi pare atat de rau…am doar 36 ani dar l-am vazut de atatea ori pe marginea terenului pe domnul Radulescu, pentru ca tata ma ducea la meciurile de rugby. I se spunea „Ragalie” de catre colegii de generatie si era respectat de toata suflarea rugby-ului romanesc. Aveam 6 ani la acel 15-0 pe Giulesti cand efectiv turbase in ultimele minute blondul ala de Rives…Copil cum eram m-am simtit mandru ca sunt martor la acea victorie teribila iar cand domnul Bors a marcat eseul a fost de nedescris, dupa fluierul final simteam ca lumea vrea sa coboare pe teren ca sa-i ridice pe brate pe ai nostri. Visez cu ochii deschisi la momente similare, imi doresc enorm sa creasca rugby-ul romanesc.
    Extraordinare gandurile si amintirile fostilor elevi postate mai sus, asta denota inca o data daca mai era nevoie ca lumea rugby-ului este cu totul aparte.
    DE ACEEA TREBUIE ADUSI COPIII SA PRACTICE RUGBY-UL!!! TREBUIE FACUT CEVA URGENT, TREBUIE MEDIATIZARE, CEI POTENTI FINANCIAR SA FIE ATRASI SA INVESTEASCA IN RUGBY, ALTFEL RAMANEM CU AMINTIRILE…
    Sper ca de dincolo, nea Theo sa le insufle baietilor de la lot indarjirea si taria pe care au avut-o predecesorii lor ca sa reusim o Cupa Mondiala de exceptie, chiar daca nu se asteapta multa lume la asta!!! Cu ajutorul lui Dumnezeu se poate orice iar Sorin Socol trebuie sa fie primul care sa creada asta!!!
    Condoleante din suflet familiei indoliate!

  18. Bucos 14 ianuarie 2011 at 16:29

    Nea Teo sau Tudor cum ii spuneam eu, a fost si va ramine in memoria colectiva ca un antrenor deosebit, care a avut cele mai mari rezultate din istoria rugbyului romanesc.
    Dumnezeu sa-l odihneasca; sincere condoliante familiei si apropiatilor sai.
    Mihai Bucos

  19. CRISTIAN 15 ianuarie 2011 at 0:44

    MULTUMIM NEA THEO! MULTUMIM !

    SINCEREE CONDOLEANTE FAMILIEI !

  20. Robert 15 ianuarie 2011 at 14:24

    odihneascase-n pace ..

  21. Daniel Boldor 18 ianuarie 2011 at 16:31

    Cand ma gandesc la nea Theo nu pot decat sa zambesc. Sa zambesc pentru placerea de a juca rugby, sa zambesc pentru gandul ca sunt protejat ca jucator, sa zambesc pentru o sansa data, pentru o mana intinsa, pentru o incredere acordata! Nea Theo ca antrenor, asa cum l-am cunoscut a fost un om curajos, un om care a riscat si a dovedit ca merita riscul de a juca”o carte” pana la capat! Te-am respectat si te respect nea Theo! Te-am iubit si te voi iubi!

Leave A Response