Federatia Romana de Rugby.
Ne-a parasit duminica, 19 ferbuarie 2012, la Houston (Texas-S.U.A.) fostul jucator de rugby MIHAI (MISKA) OBLEMENCO.
Nascut in 1939, in cartierul Steaua (intre Calea Grivitei si actualul bulevard Ion Mihalache), a absolvit liceul Aurel Vlaicu. Impreuna cu fratele sau geaman, Gabriel, a inceput rugby-ul de junior la Grivita Rosie.
Si l-a terminat la acelasi club. A fost un mijlocas la deschidere de exceptie.
Foarte bun suteur, a punctat din orice pozitie a a terenului. Campion cu Grivita Rosie, atat national, cat si al Europei.
A jucat in selectionata nationala in 1967 cu Italia, Portugalia, R.F.G., Franta. A plecat singur in S.U.A., in anii ’80.
Familia (sotia Adriana si fata Patricia) l-au urmat dupa un timp, chiar si cumnatul, Alexandru Giugiuc (Dinamo).
Dumnezeu sa-l ierte si condoleate familiei .
Odihneasca-se in pace
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!!!!
Dumnezeu sa-l odihneasca
L-am cunoscut pe Mişa, Mihai Oblemenco în 1958 la Parcul Copilului când am început să joc rugby la juniorii Griviţei. El fusese unul dintre faimoşii juniori ai lui Ahoie. Era cu doi ani mai mare ca mine şi deja promovase la echipa I-a a Griviţei pe postul de uvertură. Eram amândoi muncitori la Atelierele de reparat locomotive şi vagoane Griviţa Roşie, ca mai toţi jucătorii echipei, muncitori, maiştrii, inginieri, şefi de secţii sau funcţionari. Eu eram montator de locomotive în secţia 2 Montaj, iar el era frezor în secţia 4 Mecanică, unde a avut un grav accident de muncă la freză, care i-a retezat încheietura mâinii stângi. În acceiaşi perioadă eu pierdeam jumătate din degetul mare de la mâna dreaptă, în alt accident de muncă. Ne-am "lins rănile", ne-am vindecat şi am jucat rugby mai departe în marea echipă a Griviţei din decada anilor '60 care a câştigat încă cinci titluri naţionale şi unul european. Îmi aduc aminte de Mişa, care când se lansa în câte un atac, avea o alergare specifică cu mingea în mâini, balansâd-o în stânga şi-n dreapta, ce deruta adversarul, dar în aceiaşi măsură şi pe noi coechipierii lui care îl urmăream ne ştiind ce întenţie are în clipa următoare. Era împrevizibil…dar un jucător de bază al echipei. În afara terenului de rugby era un pasionat de muzică bună, pop, jazz, country. De la el am imprimat cele mai bune benzi de magnetofon şi mai târziu CD-uri. în anii '80 am avut alt lucru în comun… Emigraţia americană, evadând fiecare cum am putut şi când am putut din …"Epoca de Aur". El s-a stabilit la Houston în Texas, iar eu în Brooklyn, New York. Dacă eu m-am repatriat în vara lui 2004, Mişa nu o va mai face niciodată….
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Bunul Dumnezeu sa-l aiba in paza !
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Misu.Rugbyst de exceptie si mare amator de muzica.