Traumatologia in rugby.

Traumatologia in rugby perspectiva medicala si psihologica – este o carte recent aparuta la editura Mirton din Timisoara. Am adresat cateva intrebari Laurei Bara medic specialist recuperare medicala, fost colaborator al FRR, autorul partii medicale al acesteti carti.

Cine sunt autorii acesteti carti si care este legatura lor cu lumea rugby-ului?
In aceasta carte am abordat rugby ul din perspectiva medicala, kinetoterapeutica cat si psihologica. Autorii sunt astfel un medic, un kinetoterapeut si un psiholog. Ideea de baza este de fapt abordarea pluridisciplinara, atat din punct de vedere medical, kinetoterapeutic cat si psihologic si arata necesitatea ca aceste trei discipline sa coexiste in orice ramura sportiva.
Autorii sunt: Laura Bara medic specialist recuperare medicala in prezent. Am colaborat cu FRR timp de 5 ani incepand din martie 2006. Din iunie 2007 pana in aprilie 2009 am activat ca medic Lot National Seniori Rugby in XV. Am participat alaturi de echipa nationala de rugby seniori la Cupa Mondiala de Rugby – Franta 2007, Cupa Europeana a Natiunilor in anii 2008 si 2009, I.R.B Nations Cup in anii 2007 si 2008 si Pacific Tour in toamna anului 2008.
Partea psihologica cartii a fost scrisa de catre Alina Anghel (Gherghisan) psiholog cercetator stiintific in cadrul Institutului National de Cercetare pentru Sport a colaboratcu Federatia Romana de Rugby in perioada octombrie 2006 – august 2008 si punctual pana in prezent, activand ca psiholog sportiv al loturilor nationale de rugby: Seniori, U18, U19, U20 si Rugby Feminin participand la numeroase campionate. De asemenea, a colaborat cu FRR pentru Academia de Rugby ca lector.
Capitolul Stretching si o parte din capitolul Refacere postefort au fost scrise de catre Dragos Catescu kinetoterapeut care a colaborat cu FRR intre anii 2008-2009. Din iunie 2008 devine kinetoterapeutul Echipe Nationale de Seniori Rugby alaturi de care participa la I.R.B Nations Cup, Pacific Tour, Challenge Cup, Cupa Europeana a Natiunilor.

Ce ne aduce nou aceasta carte?
Ea trateaza pentru prima data in Romania medicina si psihologia sportiva strict orientate spre o singura ramura a sportului, am putea spune ca este prima carte de medicina si psihologie rugbystica din tara noastra.
Elementul de noutate este insasi tema abordata, sportul abordat, stiind faptul ca in Romania cultura pentru rugby nu este destul de dezvoltata.
Rugby-ul este un sport de contact prin specificul său, ceea ce implicit va determina o traumatologie diversa si destul de frecventa. Una din fascinatiile acestui sport de echipa o reprezinta posturile atat de variate care determina si un biotip somatic diferit in functie de post dar si alte caracteristici specifice. Patologia traumatica ce apare este si ea mai frecvent sau mai putin intalnita in functie de postul pe care joaca sportivul.
In partea medicala am abordat cele mai frecvente accidentari intalnite la inaintasi si cele mai frecvente accidentari intalnite la trei sferturi. Ea mai contine si un capitol care descrie traumatismele specifice la nivelul degetelor si mainii datorate jocului cu balonul oval. Un alt capitol interesant il reprezinta traumatismele frecvent aparute in urma placajului dar si cel al managementului traumatismelor in teren. Am abordat de asemenea conduita de urmat in urma unui traumatism cranian pe teren (comotie) , in functie de regulile impuse de catre IRB cat si biomecanica coloanei cervicale in timpul legarii in gramada si posibilitatile de prevenire a leziunilor acute sau cronice la acest nivel.
Un capitol inedit il reprezinta capitolul de Strapping , contentia adeziva articulara atat de utilizata de rugbysti. Capitolul contine fotografii explicate pentru fiecare articulatie.
Abordarea traumatologiei din punct de vedere psihologic reprezinta inca un element care contribuie la partea de inedit al acestei carti. Incidenta traumatismelor sportive si a afectiunilor medicale poate avea si o cauzalitate de ordin psihologic. Astfel, cartea vine in ajutorul antrenorilor si a altor specialisti prin prezentarea principalilor factori de risc si din punct de vedere psihologic. De asemenea, ne-am propus si o redefinire a acestui sport, mergand in profunzimea caracteristicilor specifice sportului si a practicantilor acestuia.

Cum s-a nascut ideea acestei carti?
Dintr-o mare pasiune pentru rugby dezvoltata de-a lungul colaborarii cu Federatia Romana de Rugby. Pot spune ca autorii au devenit impatimiti ai acestui sport si adeptii binecunoscutei devize: ”prin venele noastre curg globule ovale” si au avut ideea acesteti carti in seara de 9 iunie 2008 la Izvorani, in cadrul unui cantonament de pregatire al Lotului National de Seniori pentru IRB Nations Cup.

Cui i se adreseaza cartea? Poate ea ajuta la dezvoltarea fenomenului rugbystic in Romania?
Inca de la inceputul ideii realizarii acestei carti, m-am gandit ca numarul celor care ar putea fi interesati de un asemenea subiect de carte este destul de mic raportat la populatia tarii, dar acest lucru nu m-a impiedicat sa duc la indeplinire acest plan. Ea se adreseaza in special profesionistilor din lumea rugbyului fie ca sunt cei care fac parte din personalul medical, tehnic sau de organizare cat si jucatorilor.
Cartea se adreseaza tuturor acelora care iubesc acest sport, pentru o mai buna intelegere a acestuia.
In mod cert ea ajuta la dezvoltarea fenomenului rugbystic, este o carte unica cu o specificitate aparte. Cred ca toti cei care lucreaza in rugby , au realizat cat este de importanta partea medicala si psihologica in obtinerea perfomantei. Cunoasterea duce la putere, in traducere sportiva – la performanta.

Traumatologia in rugby.

Dr. Alin Popescu.

Platfusul – piciorul plat sau arcada cazuta – este o conditie medicala obtinuta prin aplatizarea boltilor piciorului, facand ca suprafata talpii sa vina in intregime sau aproape in intregime in contact cu solul. Este o deficienta ce se incadreaza in modificarile structurale ale suprafetei de sprijin. Poate fi unilateral sau bilateral.

Suprafata de sprijin este reprezentata de fata plantara a piciorului, comparata datorita formei anatomice cu o bolta. Aceasta se imparte in doua bolti longitudinale, interna si externa si una transversala, anterioara, mai scurta. In timpul sprijinului, contactul pe sol se realizeaza in mod normal pe calcai, marginea externa a talpii si fata plantara a antepiciorului.

Astfel, prin prabusirea boltilor plantare de diferite grade se obtin stadiile cunoscute de picior plat (dupa Radulescu):
1. gradul I – piciorul plat asimptomatic
2. gradul II – piciorul plat plat reductibil
3. gradul III – piciorul plat plat contractat
4. gradul IV – piciorul plat rigid

Piciorul plat poate fi:
- fiziologic – se instaleaza cand toata greutatea corpului se lasa pe un singur picior (piciorul de sprijin), sau dupa o zi de ortostatism prelungit; bolta plantara isi revine la normal dupa repaus. Deasemenea, pana la 4 ani, 96% dintre copii au piciorul plat, apoi la majoritatea lor, grasimea suplimentara de la acest nivel se resoarbe;
- patologic – se caracterizeaza prin modificari de structura la nivelul elementelor anatomice ale piciorului.

Piciorul plat poate avea cauze variate: congenitala, rahitica, paralitica, postraumatica, prin supraincarcare ponderala sau prin eforturi profesionale indelungate in pozitie ortostatica.

In cazul piciorului plat dobandit cauza principal este reprezentata de alterarea raportului rezistenta – solicitare, prin aparitia unui dezechilibru. Rezistenta este determinata de tonusul muscular, competenta ligamentara si conformatia osteoarticulara, iar solicitarea este data de obezitate, supraincarcare profesionala. Insuficienta sau disfunctia tendonului tibial posterior impreuna cu afectarea ligamentului extensor si a celui interosos talocalcanean este considerata cauza principala a piciorului plat cistigat. Conditiile clinice care contribuie la dezvoltarea disfunctiei tendonului tibial posterior cuprind diabetul zaharat, expunerea la steroizi sau trauma si interventia chirurgicala din antecedente asupra regiunii mediale a plantei.

Principalele semne ale platfusului sunt: talpa convexă, pacientul calcă predominant pe partea internă-mediala a tălpii; uneori poate apărea culoarea violacee a piciorului cu transpiraţii abundente şi reci, glezne umflate, reliefarea tendoanelor de pe faţa dorsală a piciorului şi monturi.

Diagnosticarea se realizeaza de cele mai multe prin examinare directa si observarea prabusirii boltei plantare. Se poate realiza si asa numita amprentare umeda a piciorului prin introducea acestuia in apa, urmata de asezarea pe o hartie uscata si observarea urmei lasate. Se observa mersul pacientului, tendinta de a pasi pe marginea interna a talpii, poate aparitia unui usor schiopatat, in functie de simptomatologie, precum si modelul anormal de uzura al talpii pantofului in dreptul calcaiului medial.

Foarte utila poate fi si realizarea unei radiografii cu derivatie anterioposterioara si laterala a plantei si gleznei. Se masoara unghiul lateral talometatarsal, inaltimea calcaniana, distanta de la baza cuneiforma mediala la planseu si unghiul de acoperire talonavicular. Pe masura ce se dezvolta o deformare de tip platfus, arcada se lasa pe articulatiile naviculocuneiforme sau talonaviculara deteminind cresterea inaltimii calcaneene, scaderea unghiului talometatarsal lateral si depresia inaltimii mediale cuneiforme. Planta se misca lateral in abductie determinind subluxatia mediala a articulatiei talonaviculare si cresterea unghiului de acoperire talonavicular. Rezonanta magnetica nucleara poate fi de ajutor in diagnosticarea disfunctiei tendonului tibial posterior.

Tratamentul este diferentiat in functie de varsta, cauza generatoare, simptomatologie si stadiul deficientei, optiunile terapeutice variind de la controlul conservativ cu folosirea de medicamente, la tratamentul corectiv prin mijloace kinetice si orteze (talonete), mergand chiar pina la diferite proceduri chirurgicale.

In cazul copiilor care dupa 4 ani mai prezinta platfus se recomanda gimnastica de corectare si purtarea de incaltaminte adecvata, cu talonete corective. Incepand cu varsta adulta sansele de corectare se reduc mult. Scopul tratamentului consta in tonifierea in conditii de scurtare a muschilor extensori ai piciorului, combaterea redorii articulare si formarea reflexului de asezare corecta a piciorului pe sol. In cazul in care s-au produs modificari structurale, rezultatul va fi doar in directia inlaturarii durerii si unei mai bune functionalitati a piciorului. Treptat, pe masura obtinerii unei musculaturi capabile sa mentina bolta, se va renunta la sprijinul pasiv dat de talonete.

Miscarile se vor adresa muschilor care sustin bolta plantara: flexorii degetelor, flexorul propriu al degetului mare, tibialul anterior si posterior, extensorul propriu al degetului mare si tricepsul sural. In acest sens se executa flexii plantare insotite de supinatia piciorului, flexii ale degetelor si extensia degetului mare, exercitii de apucare cu degetele si variante de mers care sa antreneze sustinatorii boltei plantare.

Ca o paranteza trebuie mentionata importanta talonetelor sau asa numitilor sustinatori plantari, care trebuie sa fie individualizati dupa caz, realizati in urma unei amprentari precise, manuale sau computerizate.

De mare importanta este diagnosticarea platfusului in randul sportivilor, suprasolicitarile aparute putand agrava aceasta deficienta, afectand atat viata de zi cu zi cat si performanta. Se recomanda depistarea precoce a acestor conditii si corectarea printr-o incaltaminte adecvata, dublata de intarirea boltii prin exercitii specifice.

In urma constatarii frecventei si influentei marcate pe care o poate avea aceasta deficienta, a aparut si o stiinta, podologia, care determinand distribuirea greutatii corporale prin talpa la nivelul solului, ajuta ulterior la imbunatatirea calitatii vietii prin recalibrarea acesteia cu ajutorul dispozitivelor corective.

N.B. Multumesc pentru sprijinul acordat in realizarea acestui material colegului si prietenului meu – dr. Emil Cotenescu – medic de recuperare medicala si kinetoterapeut.

Sursa: www.dralinpopescu.ro

Federatia Romana de Rugby.

FRR a continuat campania DONEAZA si a organizat o noua actiune de donare de sange .

52 de donatori de sange s-au prezentat vineri la Federatia Romana de Rugby pentru a la parte la actiune.

A fost cea mai mare cantitate donata pana acum, 25 de litri de sange.

FRR le multumeste celor care s-au prezentat la aceasta actiune si ii asteapta din nou in septembrie si decembrie

Dr. Alin Popescu.

Asa cum s-a intamplat in ultimii trei ani, FRR va continua campania DONEAZA.

In 2012, in zilele de 6 Aprilie, 7 Septembrie si 7 Decembrie va asteptam cu drag sa ne fiti alaturi in acest demers!

Detalii prima actiune

Data – 6 aprilie 2012
Interval orar – 8.45 – 12.45
Locul – Sala de sedinte a Federatiei Romane de Rugby din b-dul Marasti 18 – 20 (langa Manastirea Casin)
Organizator – FRRin cadrul campaniei “Doneaza!”

Partener – Prisum International - care va oferi cadouri surpriza la fiecare al zecelea donator!

Cine poate dona sange? – raspuns aici!

Ce drepturi au donatorii de sange? – raspuns aici!

Dr. Alin Popescu.

Medicul coordonator al FRR, Dr. Alin Popescu, a luat parte la a treia Conferinta Medicala a IRB care a avut loc la Londra intre 20 – 22 noiembrie 2011.

“Am participat la discutii foarte utile despre primul ajutor in rugby, rolul medicului de meci, educatia medicala continua, pregatirea fizica specifica, incidenta traumatismelor
grave spinale, etc. Romania a primit aprecieri pentru modul in care a organizat IRB Nations Cup in 2011 din punct de vedere medical, avand in vedere accidentarea grava a unui jucator sud-african.”, a declarat Dr. Alin Popescu pentru FRR.ro

Romanul va face parte dintr-o comisie medicala regionala privind traumele spinale. Pe langa Romania, din aceasta comisie vor mai face parte reprezentanti din Franta, Italia, Belgia, Portugalia, Tunisia si Georgia.

La eveniment au fost prezenti delegati din 40 de tari.

Dr. Alin Popescu

1. Atunci cand isi achizitioneaza incaltaminte sport, multi oameni nu se gandesc practic pentru ce activitate sportiva vor folosi respectiva incaltaminte sau – relativ frecvent – o folosesc si pentru alergat in parc, si pentru sala de forta, si la o drumetie montana. Cat de important este pentru sanatatea noastra sa avem incaltamintea potrivita?

Caracteristica omului, ca tip de postura si locomotie, este bipedia, ceea ce face ca incaltamintea folosita sa joace un rol extrem de important fie ca vorbim de activitati cotidiene sau de cele sportive, atat din punct de vedere al confortului, cat si a starii de sanatate. Daca in privinta activitatilor obisnuite, folosirea unei incaltaminte nepotrivite poate avea repercusiuni asupra starii de sanatate cu rasunet mult mai intarziat, in sport lucrurile stau altfel. In acest caz, datorita gradului mare de solicitare al organismului, alterarea starii de sanatate poate fii extrem de rapida si chiar dramatica in cazul folosirii unei incaltaminte inadecvate sportului practicat. Diferenta importanta din punct de vedere biomecanic al efectuarii diferitelor tipuri de activitati sportive (sala, jogging, competitii sportive, drumetie) face extrem de importanta diferentierea incaltamintei dupa caz, pentru atingerea obiectivului maxim de comfort si prevenire a afectiunilor posibile. Desi prin excelenta incaltamintea sport este comoda, ramanand antologica exprimarea unui foarte cunoscut ortoped american care glumea: ’’ daca toata lumea ar purta pantofi sport, eu as ramane fara jumatate din pacienti”, din perspectiva sanatatii este primordial ca fiecare tip de activitate sportiva sa beneficieze de incaltamintea potrivita.

2. Ce caracteristici ar trebui sa aiba incaltamintea folosita pentru: alergarea in parc, alergarea in sala de fitness, aerobic, drumetie pe munte, alergare in cadrul unui maraton?

Principala caracteristica generala a incaltamintei folosite trebuie sa fie ergonomia, adica interactiunea intre organism, tipul de activitate sportiva efectuat si mediul inconjurator sa fie deplina. In primul rand ea trebuie sa realizeze o buna distributie a greutatii corpului corelata efortului efectuat, fara sa produca dezeechilbre intre diferitele articulatii sau segmente anatomice care intervin in procesul biomecanic. De aici intervin diferite caracteristici fizice ale incaltamintei legate de material, forma, inaltime care sa permita desfasurarea unei activitati in conditii benefice sanatatii si pentru atingerea unor obiective ridicate legate de performanta sportiva. Astfel, o drumetie pe munte, cu risc mai ridicat de accidentare, necesita o incaltaminte putin elastica, inalta, favorabila unui teren dificil care sa nu permita producerea de entorse la nivelul gleznelor, care sa poata asigura o sustinere stabila a corpului chiar pe o suprafata proiectata mai mica decat a talpilor propriu-zise si care totusi sa asigure o dinamica buna. Alergatul la maraton, necesita o incaltaminte elastica, cu talpa nici inalta care solicite coloana, nici joasa sa incarce musculatura posterioara a gambelor, si care sa dea posibilitatea atletului sa poata asigura constanta alergarii necesara unei curse de asemenea anduranta, dar dandu-i si posibilitatea sa realizeze ruperile de ritm necesare performantei. Alergarea in sala de fitness si aerobicul, recomanda o incaltaminte comoda, elastica, cu talpa antiderapanta care sa permita executia atat a sariturilor, dar si purtatul de greutati suplimentare sau asezarea facila in diferitele posturi de executie a exercitiilor specifice. Pentru toate aceste tipuri de activitati, incaltamintea trebuie sa asigure o “respiratie” optima a picioarelor, fiind bine cunoscuta existenta la acest nivel a unei mari concentratii de glande sudoripare (450 pe centimetru patrat).

3. Ce afectiuni poate provoca o incaltaminte nepotrivita pentru aceste activitati sportive?

Citeste continuarea articolului aici .

Dr. Alin Popescu

Dr. Alin Popescu implineste astazi 37 de ani.

Federatia Romana de Rugby ii ureaza cu aceasta ocazie La multi ani, sanatate si cat mai multe impliniri.

Intre 2002 si 2007, Alin Popescu a fost medicul echipelor nationale (de juniori si seniori). Din ianuarie 2007 coordoneaza activitatea medicala din FRR.

A participant ca medic oficial al echipelor nationale de rugby ale Romaniei la C.M. U19 Franta 2003, C.E. U20 Olanda 2003, C.E. U18 Italia 2004, C.E. U20 Romania 2004, Turneul final european Rugby in 7 Spania 2004, C.E.N. seniori editia 2003/2004 (returul), C.E.N. seniori editia 2005/2006, editia 2007/2008 (turul), Toshiba Super Cup mai 2005 Tokyo – Japonia, meciuri test IRB 2004-2006, CAMPIONATUL MONDIAL DE RUGBY Franta 2007.

Alin Popescu este membru al Societatii Romane de Medicina Sportiva din septembrie 2003.

Dr. Alin Popescu

Sacroileita reprezinta o inflamatie a uneia sau ambelor articulatii sacroiliace care este articulatia dintre coloana sacrala cu pelvisul. Face parte dintr-un grup de boli numite spondiloartropatii – artrite inflamatorii ale coloanei vertebrale. Cel mai frecvent simptom este durerea lombo-sacrala, motiv pentru care ridica dificultati de diagnostic, putand fi usor confundata cu alte boli care cauzeaza dureri sacro-lombare.

Miscarile in aceasta articulatie sunt minime, functia acestei articulatiii este de a absorbi socurile de la nivelul coloanei vertebrale printr-o miscare de tip planorism. Inflamatia articulatiei sacroiliace este de obicei cauzata de artrita degenerativa, leziuni traumatice cum ar fi cele prin accident de autovehicul sau lovituri in regiunea pelvina sau fese. Femeile au un risc mai mare de a dezvolta sacroileita, deoarece pelvisul acestora sufera in timpul nasterii prin intinderea ligamentelor de la acest nivel, determinand modificari degenerative si durere cronica.

Cauze

O gama larga de factori pot cauza sacroileita, cum ar fi:
- Spondiloartropatii care includ spondilita anchilozanta, artrita asociata cu psoriazis
- Artrita degenerativa denumita si osteoartrita coloanei vertebrale, ducand la degenerarea articulatiei sacroiliac cu inflamatie si durere usoara.
– Ridicare de greutati, mai ales daca ridicati incorect sau muschii nu sunt pregatiti pentru acel tip de activitate.

Vezi continuarea aici….

Dr. Alin Popescu

Leziunea musculara este rezultatul unor macrotraumatisme produse de o contractie brusca a unui muschi, in anumite conditii favorizante.
Intinderea reprezinta o leziune a muschilor sau a tendoanelor. In functie de severitatea leziunii, putem avea o simpla suprasolicitare a muschiului sau tendonului (in limbaj curent intindere) sau o ruptura partiala sau toatala a muschiului sau tendonului.

Anatomia muschiului striat
Muschiul este format dintr-un corp muscular si doua capete, numite tendoane, prin care acesta se insera pe os. Ca organ, muschiul este format din fibre musculare, tesut de legatura – „scheletul conjunctiv” – vase si nervi.
Masa musculara se organizeaza in grupe musculare pe cate o fata a unui segment de corp sau membru, fiecare grup avand aproximativ aceeasi actiune principala in realizarea unei miscari. La exterior acest grup este invelit (protejat) de o fascie comuna. Ruperea fasciei va determina hernierea muschiului/muschilor evidentiabila clinic.
Fiecare corp muscular ese invelit de un manson conjunctiv numit epimisium cu rol protector (mentine forma muschiului nepermitand intindere excesiva) si mecanic (realizeaza impreuna cu fascia comuna si epimisiumul vecin planuri de alunecare in timpul contractiei sau mobilizarii segmentelor).

Din epimisum pornesc septuri conjunctive in interiorul corpului muscular (perimisium) care invelesc fasciculele musculare. Din perimisium pornesc alte septuri in interiorul fasciculului muscular (endomisium) care invelesc fiecare fibra musculara.
Epimisiumul, perimisiumul si endomisiumul formeaza „matricea” sau „scheletul conjunctiv” al muschiului avand rol de sustinere si mecanic, dar reprezinta si calea prin care se asigura vascularizatia si inervatia muschiului.
Fasciculul muscular este cea mai mica unitate structurala ce cuprinde toate elementele muschiului ca organ. Fibra musculara este celula musculara formata dintr-o membrana (sarcolema), protoplasma (sarcoplasma), nuclei si niste structuri proprii citoplasmatice, specifice, miofibrilele care reprezinta singurul element contractil al muschiului.

Etiologia leziunilor musculare
Leziunile musculare pot apare in efectuarea activitatilor de zi cu zi si nu sunt specifice doar sportivilor. Persoanele care practica sport sunt expuse la dezvoltarea intinderilor musculare prin folosirea excesiva a musculaturii.
Intinderea musculara mai este denumita si spasm muscular sau crampa musculara, si reprezinta o leziune indirecta aparuta pe fond de oboseala si suprautilizarea a muschiului. Poate apare in timpul oricarui tip de activitate fizica: alergat, ridicare de greutati, catarare, intindere extrema a bratelor sau picioarelor etc.
Sporturile de contact ca rugby, fortbal american, wrestling, box etc prezinta un risc mai crescut de aparitie a leziunilor musculare dar nu trebuiesc neglijate nici sporturile non-contact in care se pot dezvolta forte puternice (spre exemplu, de prindere/apucare) pe un singur segment al corpului (tenis, canotaj, aruncarea greutatii, gimnastica, golf etc) ce pot duce la aparitia leziunilor musculare.
Intinderile musculare care apar in afara antrenamentului sau unor eforturi fizice sunt denumite ocupationale. Spre exemplu, adoptarea de pozitii anormale la locul de munca pentru perioade lungi de timp fara pauze sau postura anormala a corpului care determina intinderi musculare cronice ale gatului, umerilor si spatelui ridicind posibilitatea sechelelor pe termen lung ale tesuturilor moi si articulatiilor coloanei vertebrale.
Rupturile musculare apar spontan datorita unei contractii puternice sau a unui gest obisnuit efectuat pe un muschi epuizat; pot fi provocate prin lovitura directa, mai ales cand directia de actiune este tangentiala cu muschiul.Alti factorii care pot favoriza producerea leziunilor musculare sunt eforturile bruste si violente fara o incalzire prealabila, in conditiile unui climat rece si umed.

Tabloul clinic
Intinderea musculara poate fi acuta sau cronica. Cea acuta aparare ca urmare a unui traumatism sau suprasolicitare a muschiului, iar cea cronica se dezvolta in urma suprasolicitarilor prelungite, repetitive ale aceluiasi muschi sau grup de muschi.
Simptomele tipice de leziune musculara sunt:
- durere vie cu caracter de arsura, cu aparitie brusca
- atitudine antalgica (adopta o pozitie in care durerea nu mai este atat de intensa)
- prezenta durerii localizate la palpare
- tumefierea regiunii (umflarea), echimoza (vanataie) locala, aparitia hematomului (ruptura musculara partiala sau totala)
- in cazuri severe (ruptura musculara partiala sau totala) apar grade diferite de impotenta functionala a muschiului
Sunt descrise 3 grade de severitate ale intinderii musculare:
Grad 1: leziune usoara care afecteaza un numar redus de fibre musculare (sub 5%). Este o leziune fibrilara (afecteaza cateva fibre musculare) – aceasta reprezinta in denumirea curenta intindere musculara! Clinic: durere localizata, fara impotenta functionala, redoare si crampe la 2-5 zile post injurie.
Gradul 2: leziune medie care afecteaza un numar extins de fibre musculare dar muschiul nu este complet rupt. Leziunea este de tip fascicular (sunt interesate cateva fascicule ale muschiului). Clinic: durere intensa, tumefiere, echimoza moderata, redoare si crampe cu durata de o saptamina.
Grad 3: leziune severa cu ruptura musculara completa. Clinic: durere brusca, intensa, imposibilitatea de a contracta muschiul, echimoze si tumefiere importante, la inspectie muschiul se observa proeminent.

Localizarile cele mai frecvente se intalnesc la muschii membrelor inferioare, mai precis la nivelul cvadricepsului femural, ischiogambierilor, aductorilor coapsei, tricepsului sural dar si la nivelul membrului superior – biceps brahial (cel mai frecvent) – si toracelui (muschiul pectoral mare).

Investigatii paraclinice
In general diagnosticul este pus pe baza anamnezie si examenului clinic local. Utila este si ecografia musculara mai ales in cazul sportivilor de performanta.
Ecografia mio-entzo-osteo-articulara: se efectueaza pentru a decela gravitatea leziunii (stabilirea gradului intinderii) in functie de care se stabileste si conduita terapeutica secundara.

Tratament
Tratamentul de prima linie in leziunile musculare de faza acuta cuprinde patru pasi cunoscuti sub acronimul RICE: repaus segmentar (Rest), aplicare locala de gheata (Ice), compresie locala (Compression) si ridicarea membrului afectat (Elevation).Repausul opreste activitatile fizice care nu sunt necesare, mai ales cele care produc durere pentru a preveni progresia leziunilor. Este obligatoriu, mai ales in cazul sportivilor, deoarece continuarea antrenamentelor determina agravarea injuriei, putand evolua de la intindere musculara pana la ruptura partiala si chiar totala a muschiului.

VEZI CONTINUAREA AICI .

Transpiri si slabesti

A existat dintotdeauna mitul conform caruia cu cat transpiri mai mult, arzi mai multe calorii deci pierzi mai multe kilograme.

Care este adevarul despre transpiratie si scaderea in greutate?

Costume speciale pentru transpirat , pungile de slabit sau sauna au fost folosite intotdeauna ca metode rapide de scadere in greutate. In aceste situatii, se pierde apa si electroliti cu pierderea catorva kilograme care vor fi puse insa la loc dupa ce mancati sau beti apa. Acest mit este intens raspandit chiar si printre sportivi mai ales la cei cu categorie de greutate, care o utilizeaza inainte de concursuri pentru a se incadra in categorie: lupte, box, haltere.
Transpiratia excesiva insa, nu determina o scadere in greutate nici de lunga durata dar nici sanatoasa. Pericolul care apare atunci cand urmarim pierderea in greutate prin transpiratie consta in aparitia deshidratarii cu pierdere de electroliti ( ceea ce determina leziuni renale si diverse probleme cardiace), si aparitia incalzirii organismului.
In concluzie, daca mizati pe transpiratia din timpul unei sauna, se va elimina doar apa, in concluzie va avea loc scaderea in greutate prin pierdere de apa de la nivelul celulelor organismului, dar fara eliminare de grasime.

Cu cat transpir mai mult, ard mai multe calorii?

Nici acest lucru nu este adevarat. Daca facem activitate fizica intr-un loc in care este mai cald aceasta ne va face sa transpiram mai mult insa acest lucru nu inseamna nimic, ci doar pierdere de apa. Transpiratia este metoda primara de termoreglare a organismului. In timpul exercitiului fizic intens se pot pierde intre 2,5-3,5 kg apa/oraMuschii genereaza caldura pentru a transpira, activitatea musculara in efort inseamna ardere de calorii. Singura cale sa arzi multe calorii este adevarata activitate fizica, care nu inseamna neaparat sa transpiri din greu. De fapt, poti sa alergi 2 kilometri fara sa transpiri intr-o cantitate semnificativa si totusi sa arzi sute de calorii.
Astfel, transpiratia din timpul efortului fizic va determina intr-adevar scadere in greutate si prin eliminarea de apa dar si prin faptul ca in timpul efortului activitatea musculara inseamna ardere de calorii. Dar nu exista o legatura directa intre transpiratia din efortul fizic si numarul de calorii cheltuite in efort.
Prin urmare, corpul transpira pentru a reduce temperatura corpului atunci cand este prea cald, de obicei in timpul exercitiilor fizice, insa acest lucru nu spune nimic despre cat de multe calorii arzi in timpul exercitiului fizic.
In concluzie, crezul conform caruia cu cat transpiri mai mult, cu atat arzi mai multe calorii este fals.

O forma a acestui articol a aparut – sub semnatura mea – in revista “Slab sau gras” in primavara anului trecut!

Autor: Dr. Alin Popescu – Coordonator Medical FRR
Sursa: www.dralinpopescu.ro