Dr. Alin Popescu.

Medicul coordonator al FRR, Dr. Alin Popescu, a luat parte la a treia Conferinta Medicala a IRB care a avut loc la Londra intre 20 – 22 noiembrie 2011.

“Am participat la discutii foarte utile despre primul ajutor in rugby, rolul medicului de meci, educatia medicala continua, pregatirea fizica specifica, incidenta traumatismelor
grave spinale, etc. Romania a primit aprecieri pentru modul in care a organizat IRB Nations Cup in 2011 din punct de vedere medical, avand in vedere accidentarea grava a unui jucator sud-african.”, a declarat Dr. Alin Popescu pentru FRR.ro

Romanul va face parte dintr-o comisie medicala regionala privind traumele spinale. Pe langa Romania, din aceasta comisie vor mai face parte reprezentanti din Franta, Italia, Belgia, Portugalia, Tunisia si Georgia.

La eveniment au fost prezenti delegati din 40 de tari.

Dr. Alin Popescu

1. Atunci cand isi achizitioneaza incaltaminte sport, multi oameni nu se gandesc practic pentru ce activitate sportiva vor folosi respectiva incaltaminte sau – relativ frecvent – o folosesc si pentru alergat in parc, si pentru sala de forta, si la o drumetie montana. Cat de important este pentru sanatatea noastra sa avem incaltamintea potrivita?

Caracteristica omului, ca tip de postura si locomotie, este bipedia, ceea ce face ca incaltamintea folosita sa joace un rol extrem de important fie ca vorbim de activitati cotidiene sau de cele sportive, atat din punct de vedere al confortului, cat si a starii de sanatate. Daca in privinta activitatilor obisnuite, folosirea unei incaltaminte nepotrivite poate avea repercusiuni asupra starii de sanatate cu rasunet mult mai intarziat, in sport lucrurile stau altfel. In acest caz, datorita gradului mare de solicitare al organismului, alterarea starii de sanatate poate fii extrem de rapida si chiar dramatica in cazul folosirii unei incaltaminte inadecvate sportului practicat. Diferenta importanta din punct de vedere biomecanic al efectuarii diferitelor tipuri de activitati sportive (sala, jogging, competitii sportive, drumetie) face extrem de importanta diferentierea incaltamintei dupa caz, pentru atingerea obiectivului maxim de comfort si prevenire a afectiunilor posibile. Desi prin excelenta incaltamintea sport este comoda, ramanand antologica exprimarea unui foarte cunoscut ortoped american care glumea: ’’ daca toata lumea ar purta pantofi sport, eu as ramane fara jumatate din pacienti”, din perspectiva sanatatii este primordial ca fiecare tip de activitate sportiva sa beneficieze de incaltamintea potrivita.

2. Ce caracteristici ar trebui sa aiba incaltamintea folosita pentru: alergarea in parc, alergarea in sala de fitness, aerobic, drumetie pe munte, alergare in cadrul unui maraton?

Principala caracteristica generala a incaltamintei folosite trebuie sa fie ergonomia, adica interactiunea intre organism, tipul de activitate sportiva efectuat si mediul inconjurator sa fie deplina. In primul rand ea trebuie sa realizeze o buna distributie a greutatii corpului corelata efortului efectuat, fara sa produca dezeechilbre intre diferitele articulatii sau segmente anatomice care intervin in procesul biomecanic. De aici intervin diferite caracteristici fizice ale incaltamintei legate de material, forma, inaltime care sa permita desfasurarea unei activitati in conditii benefice sanatatii si pentru atingerea unor obiective ridicate legate de performanta sportiva. Astfel, o drumetie pe munte, cu risc mai ridicat de accidentare, necesita o incaltaminte putin elastica, inalta, favorabila unui teren dificil care sa nu permita producerea de entorse la nivelul gleznelor, care sa poata asigura o sustinere stabila a corpului chiar pe o suprafata proiectata mai mica decat a talpilor propriu-zise si care totusi sa asigure o dinamica buna. Alergatul la maraton, necesita o incaltaminte elastica, cu talpa nici inalta care solicite coloana, nici joasa sa incarce musculatura posterioara a gambelor, si care sa dea posibilitatea atletului sa poata asigura constanta alergarii necesara unei curse de asemenea anduranta, dar dandu-i si posibilitatea sa realizeze ruperile de ritm necesare performantei. Alergarea in sala de fitness si aerobicul, recomanda o incaltaminte comoda, elastica, cu talpa antiderapanta care sa permita executia atat a sariturilor, dar si purtatul de greutati suplimentare sau asezarea facila in diferitele posturi de executie a exercitiilor specifice. Pentru toate aceste tipuri de activitati, incaltamintea trebuie sa asigure o “respiratie” optima a picioarelor, fiind bine cunoscuta existenta la acest nivel a unei mari concentratii de glande sudoripare (450 pe centimetru patrat).

3. Ce afectiuni poate provoca o incaltaminte nepotrivita pentru aceste activitati sportive?

Citeste continuarea articolului aici .

Dr. Alin Popescu

Dr. Alin Popescu implineste astazi 37 de ani.

Federatia Romana de Rugby ii ureaza cu aceasta ocazie La multi ani, sanatate si cat mai multe impliniri.

Intre 2002 si 2007, Alin Popescu a fost medicul echipelor nationale (de juniori si seniori). Din ianuarie 2007 coordoneaza activitatea medicala din FRR.

A participant ca medic oficial al echipelor nationale de rugby ale Romaniei la C.M. U19 Franta 2003, C.E. U20 Olanda 2003, C.E. U18 Italia 2004, C.E. U20 Romania 2004, Turneul final european Rugby in 7 Spania 2004, C.E.N. seniori editia 2003/2004 (returul), C.E.N. seniori editia 2005/2006, editia 2007/2008 (turul), Toshiba Super Cup mai 2005 Tokyo – Japonia, meciuri test IRB 2004-2006, CAMPIONATUL MONDIAL DE RUGBY Franta 2007.

Alin Popescu este membru al Societatii Romane de Medicina Sportiva din septembrie 2003.

Dr. Alin Popescu

Sacroileita reprezinta o inflamatie a uneia sau ambelor articulatii sacroiliace care este articulatia dintre coloana sacrala cu pelvisul. Face parte dintr-un grup de boli numite spondiloartropatii – artrite inflamatorii ale coloanei vertebrale. Cel mai frecvent simptom este durerea lombo-sacrala, motiv pentru care ridica dificultati de diagnostic, putand fi usor confundata cu alte boli care cauzeaza dureri sacro-lombare.

Miscarile in aceasta articulatie sunt minime, functia acestei articulatiii este de a absorbi socurile de la nivelul coloanei vertebrale printr-o miscare de tip planorism. Inflamatia articulatiei sacroiliace este de obicei cauzata de artrita degenerativa, leziuni traumatice cum ar fi cele prin accident de autovehicul sau lovituri in regiunea pelvina sau fese. Femeile au un risc mai mare de a dezvolta sacroileita, deoarece pelvisul acestora sufera in timpul nasterii prin intinderea ligamentelor de la acest nivel, determinand modificari degenerative si durere cronica.

Cauze

O gama larga de factori pot cauza sacroileita, cum ar fi:
- Spondiloartropatii care includ spondilita anchilozanta, artrita asociata cu psoriazis
- Artrita degenerativa denumita si osteoartrita coloanei vertebrale, ducand la degenerarea articulatiei sacroiliac cu inflamatie si durere usoara.
– Ridicare de greutati, mai ales daca ridicati incorect sau muschii nu sunt pregatiti pentru acel tip de activitate.

Vezi continuarea aici….

Dr. Alin Popescu

Leziunea musculara este rezultatul unor macrotraumatisme produse de o contractie brusca a unui muschi, in anumite conditii favorizante.
Intinderea reprezinta o leziune a muschilor sau a tendoanelor. In functie de severitatea leziunii, putem avea o simpla suprasolicitare a muschiului sau tendonului (in limbaj curent intindere) sau o ruptura partiala sau toatala a muschiului sau tendonului.

Anatomia muschiului striat
Muschiul este format dintr-un corp muscular si doua capete, numite tendoane, prin care acesta se insera pe os. Ca organ, muschiul este format din fibre musculare, tesut de legatura – „scheletul conjunctiv” – vase si nervi.
Masa musculara se organizeaza in grupe musculare pe cate o fata a unui segment de corp sau membru, fiecare grup avand aproximativ aceeasi actiune principala in realizarea unei miscari. La exterior acest grup este invelit (protejat) de o fascie comuna. Ruperea fasciei va determina hernierea muschiului/muschilor evidentiabila clinic.
Fiecare corp muscular ese invelit de un manson conjunctiv numit epimisium cu rol protector (mentine forma muschiului nepermitand intindere excesiva) si mecanic (realizeaza impreuna cu fascia comuna si epimisiumul vecin planuri de alunecare in timpul contractiei sau mobilizarii segmentelor).

Din epimisum pornesc septuri conjunctive in interiorul corpului muscular (perimisium) care invelesc fasciculele musculare. Din perimisium pornesc alte septuri in interiorul fasciculului muscular (endomisium) care invelesc fiecare fibra musculara.
Epimisiumul, perimisiumul si endomisiumul formeaza „matricea” sau „scheletul conjunctiv” al muschiului avand rol de sustinere si mecanic, dar reprezinta si calea prin care se asigura vascularizatia si inervatia muschiului.
Fasciculul muscular este cea mai mica unitate structurala ce cuprinde toate elementele muschiului ca organ. Fibra musculara este celula musculara formata dintr-o membrana (sarcolema), protoplasma (sarcoplasma), nuclei si niste structuri proprii citoplasmatice, specifice, miofibrilele care reprezinta singurul element contractil al muschiului.

Etiologia leziunilor musculare
Leziunile musculare pot apare in efectuarea activitatilor de zi cu zi si nu sunt specifice doar sportivilor. Persoanele care practica sport sunt expuse la dezvoltarea intinderilor musculare prin folosirea excesiva a musculaturii.
Intinderea musculara mai este denumita si spasm muscular sau crampa musculara, si reprezinta o leziune indirecta aparuta pe fond de oboseala si suprautilizarea a muschiului. Poate apare in timpul oricarui tip de activitate fizica: alergat, ridicare de greutati, catarare, intindere extrema a bratelor sau picioarelor etc.
Sporturile de contact ca rugby, fortbal american, wrestling, box etc prezinta un risc mai crescut de aparitie a leziunilor musculare dar nu trebuiesc neglijate nici sporturile non-contact in care se pot dezvolta forte puternice (spre exemplu, de prindere/apucare) pe un singur segment al corpului (tenis, canotaj, aruncarea greutatii, gimnastica, golf etc) ce pot duce la aparitia leziunilor musculare.
Intinderile musculare care apar in afara antrenamentului sau unor eforturi fizice sunt denumite ocupationale. Spre exemplu, adoptarea de pozitii anormale la locul de munca pentru perioade lungi de timp fara pauze sau postura anormala a corpului care determina intinderi musculare cronice ale gatului, umerilor si spatelui ridicind posibilitatea sechelelor pe termen lung ale tesuturilor moi si articulatiilor coloanei vertebrale.
Rupturile musculare apar spontan datorita unei contractii puternice sau a unui gest obisnuit efectuat pe un muschi epuizat; pot fi provocate prin lovitura directa, mai ales cand directia de actiune este tangentiala cu muschiul.Alti factorii care pot favoriza producerea leziunilor musculare sunt eforturile bruste si violente fara o incalzire prealabila, in conditiile unui climat rece si umed.

Tabloul clinic
Intinderea musculara poate fi acuta sau cronica. Cea acuta aparare ca urmare a unui traumatism sau suprasolicitare a muschiului, iar cea cronica se dezvolta in urma suprasolicitarilor prelungite, repetitive ale aceluiasi muschi sau grup de muschi.
Simptomele tipice de leziune musculara sunt:
- durere vie cu caracter de arsura, cu aparitie brusca
- atitudine antalgica (adopta o pozitie in care durerea nu mai este atat de intensa)
- prezenta durerii localizate la palpare
- tumefierea regiunii (umflarea), echimoza (vanataie) locala, aparitia hematomului (ruptura musculara partiala sau totala)
- in cazuri severe (ruptura musculara partiala sau totala) apar grade diferite de impotenta functionala a muschiului
Sunt descrise 3 grade de severitate ale intinderii musculare:
Grad 1: leziune usoara care afecteaza un numar redus de fibre musculare (sub 5%). Este o leziune fibrilara (afecteaza cateva fibre musculare) – aceasta reprezinta in denumirea curenta intindere musculara! Clinic: durere localizata, fara impotenta functionala, redoare si crampe la 2-5 zile post injurie.
Gradul 2: leziune medie care afecteaza un numar extins de fibre musculare dar muschiul nu este complet rupt. Leziunea este de tip fascicular (sunt interesate cateva fascicule ale muschiului). Clinic: durere intensa, tumefiere, echimoza moderata, redoare si crampe cu durata de o saptamina.
Grad 3: leziune severa cu ruptura musculara completa. Clinic: durere brusca, intensa, imposibilitatea de a contracta muschiul, echimoze si tumefiere importante, la inspectie muschiul se observa proeminent.

Localizarile cele mai frecvente se intalnesc la muschii membrelor inferioare, mai precis la nivelul cvadricepsului femural, ischiogambierilor, aductorilor coapsei, tricepsului sural dar si la nivelul membrului superior – biceps brahial (cel mai frecvent) – si toracelui (muschiul pectoral mare).

Investigatii paraclinice
In general diagnosticul este pus pe baza anamnezie si examenului clinic local. Utila este si ecografia musculara mai ales in cazul sportivilor de performanta.
Ecografia mio-entzo-osteo-articulara: se efectueaza pentru a decela gravitatea leziunii (stabilirea gradului intinderii) in functie de care se stabileste si conduita terapeutica secundara.

Tratament
Tratamentul de prima linie in leziunile musculare de faza acuta cuprinde patru pasi cunoscuti sub acronimul RICE: repaus segmentar (Rest), aplicare locala de gheata (Ice), compresie locala (Compression) si ridicarea membrului afectat (Elevation).Repausul opreste activitatile fizice care nu sunt necesare, mai ales cele care produc durere pentru a preveni progresia leziunilor. Este obligatoriu, mai ales in cazul sportivilor, deoarece continuarea antrenamentelor determina agravarea injuriei, putand evolua de la intindere musculara pana la ruptura partiala si chiar totala a muschiului.

VEZI CONTINUAREA AICI .

Transpiri si slabesti

A existat dintotdeauna mitul conform caruia cu cat transpiri mai mult, arzi mai multe calorii deci pierzi mai multe kilograme.

Care este adevarul despre transpiratie si scaderea in greutate?

Costume speciale pentru transpirat , pungile de slabit sau sauna au fost folosite intotdeauna ca metode rapide de scadere in greutate. In aceste situatii, se pierde apa si electroliti cu pierderea catorva kilograme care vor fi puse insa la loc dupa ce mancati sau beti apa. Acest mit este intens raspandit chiar si printre sportivi mai ales la cei cu categorie de greutate, care o utilizeaza inainte de concursuri pentru a se incadra in categorie: lupte, box, haltere.
Transpiratia excesiva insa, nu determina o scadere in greutate nici de lunga durata dar nici sanatoasa. Pericolul care apare atunci cand urmarim pierderea in greutate prin transpiratie consta in aparitia deshidratarii cu pierdere de electroliti ( ceea ce determina leziuni renale si diverse probleme cardiace), si aparitia incalzirii organismului.
In concluzie, daca mizati pe transpiratia din timpul unei sauna, se va elimina doar apa, in concluzie va avea loc scaderea in greutate prin pierdere de apa de la nivelul celulelor organismului, dar fara eliminare de grasime.

Cu cat transpir mai mult, ard mai multe calorii?

Nici acest lucru nu este adevarat. Daca facem activitate fizica intr-un loc in care este mai cald aceasta ne va face sa transpiram mai mult insa acest lucru nu inseamna nimic, ci doar pierdere de apa. Transpiratia este metoda primara de termoreglare a organismului. In timpul exercitiului fizic intens se pot pierde intre 2,5-3,5 kg apa/oraMuschii genereaza caldura pentru a transpira, activitatea musculara in efort inseamna ardere de calorii. Singura cale sa arzi multe calorii este adevarata activitate fizica, care nu inseamna neaparat sa transpiri din greu. De fapt, poti sa alergi 2 kilometri fara sa transpiri intr-o cantitate semnificativa si totusi sa arzi sute de calorii.
Astfel, transpiratia din timpul efortului fizic va determina intr-adevar scadere in greutate si prin eliminarea de apa dar si prin faptul ca in timpul efortului activitatea musculara inseamna ardere de calorii. Dar nu exista o legatura directa intre transpiratia din efortul fizic si numarul de calorii cheltuite in efort.
Prin urmare, corpul transpira pentru a reduce temperatura corpului atunci cand este prea cald, de obicei in timpul exercitiilor fizice, insa acest lucru nu spune nimic despre cat de multe calorii arzi in timpul exercitiului fizic.
In concluzie, crezul conform caruia cu cat transpiri mai mult, cu atat arzi mai multe calorii este fals.

O forma a acestui articol a aparut – sub semnatura mea – in revista “Slab sau gras” in primavara anului trecut!

Autor: Dr. Alin Popescu – Coordonator Medical FRR
Sursa: www.dralinpopescu.ro

ESWT

ESWT sau terapia cu unde de soc extracorporeale sau terapia cu unde electrohidraulice a fost folosia initial si continua sa fie utilizata cu succes in urologie – in litotritie extracorporala. Incepand din 1980 a inceput sa fie utilizata si in patologia ortopedica si in ultimii ani i se acorda o tot mai mare importanta in zona recuperarii si medicinii fizice, astfel extinzandu-se indicatiile de ESWT si in patologia abarticulara si musculo-scheletala. In acest tip de patologii, utilizarea ESWT are o particularitate si anume: transmisia radiala/sferica a energiei balistice de soc mecanic, spre deosebire de transmisia conic-ascutita utilizata pentru litotritie.

Undele de soc sunt unde de presiune cu energie mare care sunt focalizate intr-un anumit punct al organismului dupa ce au fost generate in afara acestuia.

Modul de actiune al undelor de soc

Undele de soc au un efect traumatic terapeutic, ele realizeaza microcavitatia sub forma de bule de cavitatie care genereaza mici tunele in membrane si endotelii vasculare, realizand permeabilizarea acestora. Astfel stimuleaza microcirculatia la acest nivel dar si microangiogeneza avand efecte regenerative si de vindecare lezionala. Se pare ca ESWT induc efecte pana la nivel subcelular si molecular, astfel se explica si efectele lor antifibrotice si asupra osificarilor ectopice.

In concluzie, undele proiectate pe aria dureroasa determina o microtrauma care creeaza neovascularizatie si un nou proces inflamator care induce vindecarea tisulara.

Efectele biologice:
- efecte analgetice prin scaderea selectiva a transmisiei prin fibre scurte demielinizate, eliberare de neuropeptide.
- efecte proinflamatorii cu rol in vindecarea tesuturilor
- efecte de neovascularizatie si antifibrotice
- eliberare de radicali liberi toxici si inductori de apoptoza, mai ales osteoblastica cu rol pe osificari.

Efectele sunt legate strict de numarul de impulsuri utilizate si de nivelul de energie.

Efectele adverse ale metodei
Metoda este neinvaziva si nedureroasa dar pot aparea urmatoarele reactii adverse:
- durere in timpul aplicatiei si imediat dupa
- spasme musculare, tensiune si crampe musculare
- tulburari de sensibilitate: hiperestezie, parestezii
- tumefactie articulara ( dupa 48 de ore)
- transpiratii, paloare, ameteli, tremor.

Indicatiile de aplicare ale ESWT
In patologia abarticulara si musculo-scheletala, indicatiile aplicarii undelor de soc sunt urmatoarele:
- periartrita scapulo-humerala- umar dureros, cu sau fara tendinite calcare, periartita coxo-femurala
- algoneurodistrofia bipolara( sindrom umar-mana)
- inflamatii ale epicondililor
- colagenoze inflamatorii localizate ( Dupuytrene)
- fasceita plantara/osteofitoza calcaneeana, periostite
- sindrom de suprasolicitare a tractului iliotibial
- puncte miofascilae
- gonartroza activata
- lombosacralgie cu contracturi/retracturi, osteonecroza disecanta, osteonecroza aseptica
- insuficienta veno-limfatica prin suprasolicitare ( la sportivi)

Contraindicatiile sunt :
- copii in perioada de crestere, mai ales pe cartilajele de crestere la acestia
- sarcina
- istoric de ruptura de ligament fascial plantar
- metal implantat in zona
- afectiuni tumorale, in special maligne si mai ales tumorile osoase
- polineuropatia diabetica
- aplicarea in zona toracica, regiuni vasculare sau nervoase, vertebre in special cervicale
- aplicarea in zona precordiala, organe cavitare aerice: plamani, intestin
- coagulopatii, sindroame hemoragipare
- inflamatii sau infectii acute, pseudoartroze infectate
- tromboflebite
- neasigurarea unei pauze de minim 5 zile inainte de aplicare, bolnavi in tratament cu anticoagulante sau antiinflamatoare nesteroidiene
- neasigurarea unei pauze de minim 6 saptamani inainte de ESWT, la pacienti tratati cu antiinflamatoare steroidiene
- bolnavi necooperanti sau cu sindroame dementive, cu patologie nevrotica

Metode particulare de aplicare
Printre avantajele pe care le detine aceasta metoda este si acela ca este o metoda neinvaziva, care nu determina durere. In functie de patologia musculo-scheletala pentru care aplicam metoda se utilizeaza unde de energie cu densitate joasa sau inalta si numar de sedinte diferit. Se va aplica gel ca mediu de contact intre aplicator si piele la locul dureros.

Spre exemplu in fasceita plantara cu sau fara osteofit calcaneean, cu simpotme dureroase de peste 6 luni, care nu raspunde la tratament conservator, Food and Drug Administration recomanda utilizarea undelor de soc. Se aplica 2000 socuri o data pe saptamana, 3 saptamani consecutiv, la o presiune de 2,5 bari si la o frecventa de 10 hz, cu precizarea ca in tot acest timp nu se va administra tratament antiinflamator. Studiile efectuate au aratat ca aplicarea ESWT in fasceita plantara are o rata de insucces de 10%.
ESWT reprezinta si metoda alternativa la interventia chirurgicala datorita beneficiilor pe care le aduce si a riscurilor scazute ale procedurii
De Lisa propune ESWT ca alternativa la interventia chirurgicala datorita beneficiilor si riscurilor scazute ale procedurii iar Brotzman considera folosirea undelor de soc in fasceita plantara deosebit de utila deoarece in practica sa a dat rezultate optime in peste 80% din cazuri la urmarirea pe termen lung dar si pentru ca nu are reactii adverse comparativ cu interventiile chirurgicale ( colapsul arcului plantar, durere recidivanta).

Un alt studiu efectuat de catre Parada F. de la spitalul S. Joao din Porto a concluzionat ca metoda ESWT reprezinta cea mai buna optiune in tratamentul fasceitei plantare si trebuie considerata ca tratament de electie.

Utilizarea in cazul osteofitelor calcaneene ( pintenul calcaneean) este de asemenea indicata, datorita efectul antifibrotic si pe osificarile ectopice. De precizat faptul ca osteofitul calcaneean nu reprezinta cauza durerii si nu este patognomonic in fasceita plantara, el este bioprodusul tractiunii cronice a fasciei de calcaneu, iar suferinta algica este data de inflamatia si microrupturile fasciei plantare. Osteofitele calcaneene au fost depistate la 50 % din pacientii cu fasceita plantara. Procedura se utilizeaza in acelasi mod ca si pentru fasceita plantara.

In ambele situatii, tratamentul cu unde de soc extracorporeale prezinta avantajul noninvazivitatii, sigurantei si eficacitatii, cu o buna complianta a pacientilor la tratament si cu un raspuns care se mentine pe termen mediu de aproximativ 3 luni.

Alte avantaje pe care le prezinta metoda, extrem de importante, constau in faptul ca pacientii se pot intoarce la locul de munca imediat si nu exista pierdere a zilelor de munca, iar costurile aplicarii nu depasesc costurile adiministrarii de medicatie antalgica si antiinflamatoare de care ar fi nevoie intr-un tratament conservator clasic.

Autor: Dr. Alin Popescu
Sursa: www.dralinpopescu.ro

Multi jucatori folosesc banda kinesiologica

Una din cele mai raspandite afectiuni in cazul activitatilor sportive este entorsa laterala a gleznei, care apare foarte frecvent la baschet, tenis sau fotbal, in special la sportivii, de performanta sau amatori, care nu fac suficient de bine incalzirea articulatiilor inaintea jocului. Entorsa laterala apare in cca 90% din cazurile de entorse ale gleznei, iar disconfortul pe care il provoaca este relativ mare si se poate prelungi pe mai multe zile, astfel incat tratarea eficienta si rapida a entorselor este un beneficiu important pentru pacient.

O metoda inovativa de tratament aplicabila cu succes pentru entorse si luxatii este Banda Kinesiologica sau Kinesio Tape, cum mai este denumita, creata si folosita de Dr. Kenzo Kase la inceptul anilor ’70. Dr. Kase a cautat o noua metoda de taping pentru sportivi care sa ajute in procesul de vindecare al diverselor traume ale sistemului muscular sau articulatiilor. Acesta a constatat ca metodele standard folosite in sport ofera suport si stabilitate, dar reduc mult amplitudinea miscarii, nu asigura suport fasciei musculare si nu imbunatatesc procesul de vindecare al zonei, unele din ele blocand chiar circulatia sangvina si limfatica din zona unde sunt aplicate.

Odata cu Banda Kinesiologica doctorul Kase a dezvoltat si metoda specifica de taping, diferenta acestei metode fata de restul fiind asigurarea unui bun drenaj limfatic si a unei bune circulatii sanguine, asigurand in acelasi timp un bun suport musculaturii si articulatiei pe care este aplicata.

Afectiunile in care poate fi folosita Banda Kinesiologica sunt foarte diverse, de la hematoame sau edeme, contracturi musculare, entorse, contuzii, rupturi musculare pana la tendinite, discopatii vertebrale, spondilite, scolioze, artrite, etc.

Datorita proprietatilor si efectelor sale fiziologice remarcabile, Banda Kinesiologica a devenit una din metodele de tratament cu cea mai rapida dezvoltare, fiind utilizata in prezent in tratarea si recuperarea unei game foarte largi de afectiuni. In SUA si Europa este folosita de peste douazeci de ani, insa in Romania a devenit cunoscuta si utilizata abia din ultimii doi ani, se devine din ce in ce mai raspandita.

Tratamentul entorselor laterale urmareste mai multe efecte: reducerea edemului local in faza acuta, mentinerea fortei musculaturii, stimularea proproceptiva precum si taping-ul profilactiv pentru a reduce reaparitia simptomelor. Tratamentul unei entorse laterale puternice trebuie facut pe etape sau faze:
faza acuta: in primele 72 de ore – scopul principal este reducerea edemului si repausul, pentru a nu supune zona la effort suplimentar
faza post-acuta – atunci cand simptomele din faza post acuta incep sa dispara, iar scopul tratamentului este readucerea pacientului la starea dinaintea accidentarii.

In primele 24 ore din faza acuta, se recomanda metoda RICE (Rest = repaus, ice = gheata, compression = compresie, elevation = ridicat, elevat) de care am vorbit intr-un articol anterior. In functie de gravitatea leziunii, se recomanda folosirea electroterapiei.

In aceasta faza, Banda Kinesiologica se foloseste in fasii subtiri aplicate in retea peste zona afectata, dupa metoda drenajului limfatic, care are rolul de a reduce edemul. Aplicarea benzii se va face pe mai multe planuri: anterior, posterior, medial si lateral, pentru a acoperi toata zona afectata. Se vor folosi doua fasii de banda de latime 5cm si cu o lungime de cca 20 cm (lungimea trebuie sa fie suficienta pentru a acoperi piciorul din spatele tendonului lui Ahile pana la degetul opus). Banda se va taia sub forma de evantai, in 5 fasii de 1 cm latime pe aproape toata lungimea, capetele ramanand unite. Capetele unite se vor lipi in spatele tendonului lui Ahile, iar cele 5 fasii se vor lipi la distanta de cca 1-2cm una de alta, pe exteriorul labei piciorului, acoperind intreaga zona afectata. Se va repeta operatiunea si cu a doua bucata de banda kinesiologica, directia de lipire fiind similara, insa pe interiorul piciorului.

Pacientul trebuie apoi trimis acasa, preferabil in carje pentru a se evita supunerea articulatiei la efort suplimentar. De asemenea, pacientul va trebui sa mentina glezna afectata ridicata la cca 15 cm peste planul inimii, tot pentru a reduce edemul local prin cresterea reintoarcerii venoase. Compresia zonei afectate se va face cu un bandaj elastic simplu, dar nu foarte strans pentru a nu afecta circulatia. Se va aplica gheata cca 20 minute pe ora, timp de 4-6 ore.

Intre 24 – 72 ore din faza acuta, se va mentine Banda Kinesiologica pentru a ajuta la scaderea edemului.

Electroterapia se va face cu curent interferential sau pre-mod cu 80-150Hz, iar in aceasta faza se vor incerca si cateva miscari usoare ale zonei afectate:- se vor face miscari active si active cu rezistenta de eversie in cazul entorsei laterale si de inversie in cazul entorsei mediale: 3 seturi a cate 12 repetari. Daca sunt tolerate, se efectueaza si miscari active si active cu rezistenta de flexie plantara si dorsiflexie 12 repetari cate 3 seturi.
De asemenea se recomanda si bai calde cu vartej” whirlpool” , timp de 10-20 minute.
Se va continua in paralel metoda RICE.

In faza post acuta, dupa ce simptomele acute s-au diminuat, Banda Kinesiologica se va aplica in forma de Y, de la talpa spre genunchi, pe muschiul gastrocnemian pentru a oferi suport in flexia plantara, sustinand musculatura slabita. Pe masura ce recuperarea progreseaza, se va putea aplica Banda kinesiologica si pe tendonul lui Ahile pentru a sustine miscarea.
De asemenea, pentru a sustine musculatura slabita in dorsiflexie, se va aplica Banda Kinesiologica pe muschiul tibial anterior, banda fiind taiata in forma literei Y, cu o lungime care sa permita aplicarea de la nivelul talpii pana aproape de genunchi, cu o tensiune medie.

In functie de necesitate, se va putea realiza si o aplicare a Benzii pe muschii peronier lung si/sau scurt, in forma literei Y, de la talpa pana aproape de genunchi, pentru a sustine miscarile laterale ale gleznei afectate.

Autor: Dr. Alin Popescu
Sursa: www.dralinpopescu.ro

Dr. Alin Popescu

Gonartroza face parte din grupul artropatilor, artroza fiind cea mai frecventa afectiune de acest tip, cu un impact social mare afectand 10 – 12% din populatia globului. Gonartroza (artroza genunchiului) reprezinta o problema importanta de sanatate prin frecventa mare pe care o are in populatia de peste 40 de ani afectand 25 – 30% din persoanele de 45 – 64 ani si 60% din persoanele de peste 65 ani.

Articulatia genunchiului actioneaza ca o “balama” care permite flexia si extensia gambei, facand posibile ortostatismul si pozitia sezanda. Este cea mai mare articulatie a corpului uman si are numeroase implicatii in patologie avand rol foarte important in statica si locomotie ceea ce poate determina, in timp, o uzura importanta a componentelor articulare.
Gonartroza este boala artrozica localizata la nivelul genunchiului care consta in distrugerea cartilajului suprafetelor articulare interesand unul (unilaterala) sau ambii genunchi (bilaterala).

Factorii predispozanti implicati in aparitia gonartrozei

Factorii de risc asociati gonartrozei (si artrozei in general) sunt factori generali (pot determina gonartroze aparent primitive sau esentiale si care se asociaza si cu alte localizari ale bolii artrozice) si factori locali – intra si extraarticulari. Factorii generali sunt:
• Sexul – femeile sunt mult mai predispuse la a avea aceasta afectiune decat barbatii
• Varsta – incidenta gonartrozei creste cu inaintarea in varsta; este foarte rara la copil si adultul tanar, atingand varful de incidenta intre 55 si 75 de ani
• Obezitatea – aceasta intervine in geneza gonartrozei prin cresterea incarcarii osoase determinata de surplusul ponderal si afectarea biomecanicii articulare cauzata de modificarile de postura (genu varum compensator) si mers
• Profesia (pozitia prelungita in genunchi) sau sportul practicat (rugby, fotbal, ski de performanta)
Factorii locali, intraarticulari, genereaza o suprasolicitare functionala care depaseste capacitatea de rezistenta a cartilajului genunchiului si sunt reprezentati de: traumatisme (mai ales daca sunt repetate), leziune de menisc, leziuni ligamentare (instabilitate articulara), atrofie reflexa a muschiului cvadriceps (posttraumatic) etc. Cauzele extraarticulare sunt: alinierea anormala a genunchiului in varus sau in valgus (de 2 ori mai frecvent la femei), instabilitatea laterala a rotulei, inflamatii reumatismale si infectioase (septice sau specifice) etc.

Cum se manifesta si se clasifica gonartroza?

Gonartroza are un debut insidios, fiind o perioada lunga de timp bine tolerata. Durerea este simptomul care domina tabloul clinic, este localizata in regiunea interna a genunchiului si iradiaza de obicei la coapsa sau la gamba, are caracter mecanic (apare initial la sprijinul unipodal – pe un picior – la urcatul si mai ales la coboratul scarilor si se amelioreaza la repaus). Pe masura ce boala evolueaza apare la eforturi din ce in ce mai mici si limiteaza perimetrul de mers al bolnavului.
Alte manifestari care mai pot fi intalnite sunt: senzatia de instabilitate a genunchiului afectat (obiectivata prin prezenta semnului „sertarului anterior” sau instabilitate laterolaterala), pseudoblocajul articular (greutate la mobilizarea articulatiei dupa pastrarea prelungita a aceleiasi pozitii), flexum spontan reductibil, tumefierea genunchiului (apare la efort, dispare la repaus), cracmentele intraarticulare (zgomote percepute de bolnav la mobilizarea articulatiei) si la mobilizarea rotulei (semnul „rindelei” pozitiv – cracmente la mobilizarea rotulei superior si inferior tragand de tendonul muschiului cvadriceps), reactie inflamatorie sinoviala de tip mecanic (socul rotulian poate fi pozitiv – cantitate de lichid sinovial intraarticular crescuta), .
Folosind mai multe criterii (clinice, radiologice si artroscopice) gonartroza a fost impartita in 4 stadii de gravitate:
• Stadiul I: modificarile sunt minime (durere usoara si uneori tumefactie articulara, fara modificari radiologice, artroscopic apar semne de degenerare articulara si meniscala)
• Stadiul II: modificari moderate (durere, tumefactie si redoare articulara; pe radiografia in sprijin se observa diminuarea spatiului articular, artroscopic apar fibrilarea cartilajului si meniscuri degenerate)
• Stadiul III: modificarile se accentueaza (manifestari clinice moderate, radiologic se constata si aparitia osteofitelor, artroscopic apare fragmentarea cartilajului)
• Stadiul IV: modificari severe (durere de repaus, redoare articulara, instabilitate, deformare articulara; radiologic – spatiu articular mult redus, scleroza osoasa in zona de sprijin, osteofite, dezaliniere; artroscopic – dezgolirea osului subcondral pe zone intinse)

Cum se stabileste diagnosticul?

Diagnosticul pozitiv in gonartroza se pune pe baza tabloului clinic la care se adauga datele oferite de explorarile paraclinice (examenul radiologic, artroscopia, examenul de tomografie computerizata si rezonanta magnetica nucleara).

Cum putem trata gonartroza?

Tratamentul are ca obiective diminuarea durerii, mentinerea si cresterea mobilitatii articulare (obtinerea unor unghiuri functionale de miscare), obtinerea unei stabilitati articulare de buna calitate, limitarea invaliditatii (refacerea controlului muscular dinamic pentru mers). Cuprinde: mijloace nefarmacologice (evitarea sporturilor agresive, mers cu baston tinut in membrul superior controlateral si controlul greutatii corporale, fiziokinetoterapie), tratment farmacologic (antiinflamatorii nesteroidiene, analgezice generale si topice, corticosteroizi intraarticulari, medicatie condroprotectoare si substante vascoelastice administrate intraarticular) si tratament chirurgical (se adreseaza unui procent de 20% din gonartroze cu evolutie progresiva spre agravare si care nu mai raspund la tratamentul conservator – stadiul III).

Tratamentul este individualizat in functie de stadiul afectiunii astfel:

• In stadiu I se recomanda: repaus, reducerea greutatii corporale, purtarea pantofilor cu talpa elastica pentru reducerea impactului cu solul, folosirea unui baston pentru descarcarea genunchiului, la nevoie folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene (la recomandarea medicului), periodic fizioterapie si kinetoterapie.
O mentiune speciala o acordam tratamentului local, intraarticular (infiltratii) cu substante cortizonice retard si substante vascoelastice. Infiltratiile cu substante cortizonice sunt indicate in cazul evidentelor pusee inflamatorii luand, insa, in consideratie si eventualele efecte adverse (susceptibilitate crescuta la infectii, efecte negative asupra troficitatii cartilajului si osului, reaparitia durerii dupa trecerea efectului etc). Acest tratament permite depasirea perioadelor critice si ramane un remediu de urgenta, infiltratiile repetate in genunchi fiind compromitatoare pentru articulatie. Suplimentatoarele de viscozitate incearca sa restaureze proprietatile normale ale lichidului sinovial (lubrifiere, efect antisoc), au efect dovedit analgezic timp de luni dupa administrare la 70% din cazuri.

• In stadiu II: este stadiul in care tratamentul artroscopic da cele mai bune rezultate

• In stadiile III si IV: tratament chirurgical (osteotomie tibiala de corectie pentru repozitionarea genunchiului sau proteza de genunchi)

Cum putem preveni aparitia gonartrozei?

Pentru a preintampina instalarea gonartrozei ar trebui respectate o serie de reguli astfel: evitarea suprasolicitarii si incarcarea articulara (obezitatea), traumatismele, frigul si umezeala. Nu trebuie uitat ca inotul este sportul cu cele mai benefice efecte la nivelul articulatiei genunchiului si nu numai.

Dr. Alin Popescu
Coordonator medical FRR
Sursa: www.dralinpopescu.ro

Comotia cardiaca in sport

Comotia cardiaca este cauza de moartea subita survenita in urma unei lovituri precordiale si apare frecvent in sport mai ales in sporturile de echipa la impacturi nu neaparat foarte intense. Cel mai adesea dupa un asemnea impact la nivelul toracelui cu un proiectil, victimele sunt cel mai adesea gasite in fibrilatie ventriculara. Sansele de supravietuire sunt extrem de mici dar s-au inregistrat cazuri de resuscitare de succes daca se realizeaza defibrilarea precoce.
Alti factori de care depinde aparitia mortii subite in urma unei astfel de lovituri sunt alaturi de locul impactului, viteza impactului si duritatea obiectului de impact. Astfel, in urma loviturii creste rapid presiunea in ventriculul stang cu activarea canalelor ionice prin cuplaj mecano-electric si genereaza curent prin canalele ionice mecano-sensibile, ceea ce duce la activare miocardica neuniforma si este cauza de depolarizare ventriculara prematura care declanseaza fibrilatia ventriculara in comotia cardiaca
Insa nu orice lovitura precordiala este generatoare de fibrilatie ventriculara si de moarte subita pe teren. Lovitura precordiala generatoare de fibrilatie ventriculara este aceea care atunci cand este produsa, se situeaza la nivelul ventriculului stang si pica exact in perioada de” excitabilitate” a revolutiei cardiace, adica imediat inainte de varful undei T. Sansele ca o lovitura de acest gen sa pice exact inainte de varful undei T sunt destul de mici. Aceasta actiune pe ciclul cardiac este asemanatoare cu cea a unui soc electric de aproximativ 20 jouli sub forma de curent electric continuu, curent care trebuie aplicat sincron cu unda R, tocmai pentru a nu ajunge pe unda T.( de exemplu defibrilatoarele).
Astfel, daca in momentul producerii loviturii aceasta cade exact in fereastra de 10-30 milisecunde inaintea varfului undei T din ciclul cardiac, apare instantaneu fibrilatia ventriculara care nu este precedata de contractii ventriculare premature, modificari ale segmentului ST sau bloc atrioventricular.
Daca impactul toracic apare in alta portiune a ciclului cardiac poate produce diverse efecte electrofiziologice cum ar fi: supradenivelare de segment ST, contractie ventriculara prematura, bloc de ramura stanga care insa niciodata nu se vor duce la aparitia fibrilatiei ventriculare.

Au fost documentate mai multe cazuri in baseball si s-a observat ca o minge de basebal mai moale decat cea standard reduce cu siguanta riscul de comotio cordis, iar ca protectiile pentru piept sunt ineficiente de cele mai multe ori. S-a observat o predispozitie mai mare la tineri din cauza peretelui toracic a acestora care este mai compliant la transmiterea energiei impactului asupra miocardului.
Mai mult de 180 de cazuri de comotio cordis au fost raportate pentru Registrul de Comotie Cardiaca S.U.A , cele mai multe victime fiind tineri sportivi de sex masculin ( varsta medie 14 ani).
Trebuie diferentiata comotia cardiaca de contuzia cardiaca in care morbiditatea si mortalitatea sunt rezultatul afectarii tesutului miocardic, cel mai adesea aparand in urma unui impact puternic care determina si leziuni ale structurilor de vecinatate: torace, coaste. Si contextul clinic este diferit: comotia cardiaca apare ca urmare a unui impact precordial cu proiectile de dimensiuni mici dar dense, utilizate in sporturi organizate cum ar fi: basebalul, hockey. Moartea subita apare instantaneu in comotia cardiaca si de fapt este un eveniment electric din care rezulta fibrilatie ventriculara, fara modificari de structura a inimii, pe cand contuzia cardiaca este un eveniment pur mecanic care determina leziuni ale miocardului.
Cele mai frecvente cazuri au fost raportate in cadrul unor evenimente sportive organizate, 58% in baseball si 16 % in hockey, cand sportivii au fost loviti precordial cu mingea de baseball sau pucul.
In Registrul de Comotie Cardiaca S.U.A, electrocardiograma efectuata imediat pe 82 de persoane care au suferit impact precordial a aratat ca din cele 33 cazuri
de fibrilatie ventriculara, 3 erau cu tahicardie ventriculara, 3 cu bradiaritmie, 2 cu ritm idioventricular si un caz cu bloc complet. Rata de supravietuire dupa defibrilare imediata postimpact a fost de 15 % din 180 de cazuri inregistrate in Registrul de Comotie Cardiaca. Resuscitarea cardiopulmonara s-a efectuat in 106 din cele 180 de cazuri, iar in 68 din cazuri cand resuscitarea a avut loc in primele 3 minute de la incident, 17 au supravietuit( 25%). In cazul in care resuscitarea s-a efectuat dupa 3 minute de la producerea evenimentului, doar unul din 38 de cazuri a supravietuit ( 3%).
In concluzie comotio cordis, este una din cauzele de moarte subita pe teren , mai ales la sportivii tineri care apare prin inducerea unei fibrilatii ventriculare in urma unui impact toracic precordial care cade in fereastra de vulnerabilitate dinaintea varfului undei T. Sansele de supravietuire sunt mici,ele cresc cu cat defibrilarea este efectuata mai precoce.

Sursa: www.medscape.com (via dr. Laura Bara)