Stefan Demci.

Coordonatorul medical al FRR, Dr. Alin Popescu, si antrenorul echipei Dinamo, Stefan Demci, vor fi alaturi de Cristi Frisk la emisiunea Rugby Show, difuzata de rugbytv.ro in aceasta seara de la ora 19.00.

Subiectele de discutie vor viza importanta segmentului medical in rugby (accidentarile si recuperarea) si nutritia sportivilor.
Romanul a fost ales de curand sa faca parte dintr-o comisie medicala regionala a IRB privind traumele spinale. Acest subiect, cat si temele de la ultima conferinta medicala a IRB vor fi disecate impreuna cu medicul rugbystilor.

Planurile de viitor ale clubului Dinamo, bilantul dupa sezonul abia incheiat si ultimele transferuri ale cainilor vor fi prezentate de antrenorul ros-albilor Stefan Demci.

Puteti sa le adresati intrebari celor doi prin intermediul FRR.ro.

Dr. Alin Popescu.

In urma ultimei actiuni initiate de FRR in acest an in cadrul campaniei DONEAZA s-au recoltat peste 20 de litri de sange care urmeaza sa ajunga la Centrul de Transfuzie Sanguina al Municipiului Bucuresti

“Multumesc pentru prezenta si implicare tuturor celor care au dat curs invitatiei mele de a dona sange in cadrul campaniei initiate de FRR. Tin sa multumesc colegilor din cadrul Federatiei, echipelor Dinamo Bucuresti si CSO Pantelimon si – nu in ultimul rand – Oanei Negut si colegilor ei din compania Prisum. A fost cea mai “productiva” actiune de acest tip de pana acum desfasurata in Federatia Romana de Rugby. Va asteptam cu drag la urmatoarea noastra actiune in luna aprilie 2012″, a declarat pentru FRR.ro coordonatorul medical al Federatiei, Alin Popescu, initiatorul proiectului.

Mai multe despre campania DONEAZA aici.

Dr. Alin Popescu.

Medicul coordonator al FRR, Dr. Alin Popescu, a luat parte la a treia Conferinta Medicala a IRB care a avut loc la Londra intre 20 – 22 noiembrie 2011.

“Am participat la discutii foarte utile despre primul ajutor in rugby, rolul medicului de meci, educatia medicala continua, pregatirea fizica specifica, incidenta traumatismelor
grave spinale, etc. Romania a primit aprecieri pentru modul in care a organizat IRB Nations Cup in 2011 din punct de vedere medical, avand in vedere accidentarea grava a unui jucator sud-african.”, a declarat Dr. Alin Popescu pentru FRR.ro

Romanul va face parte dintr-o comisie medicala regionala privind traumele spinale. Pe langa Romania, din aceasta comisie vor mai face parte reprezentanti din Franta, Italia, Belgia, Portugalia, Tunisia si Georgia.

La eveniment au fost prezenti delegati din 40 de tari.

Dr. Alin Popescu

Una dintre cele mai importante probleme din spitalele romanesti este, dupa cum bine stiti, lipsa sangelui.

Federatia Romana de Rugby continua Campania Doneaza prin care jucatori, oficiali ai sportului cu balonul oval si suporteri pot dona sange pentru cei aflati in suferinta. Astfel va asteptam vineri 16 decembrie 2011 intre orele 8.15 si 13.15 la noi acasa, in b-dul Marasti 18 – 20 (langa Manastirea Casin), pentru a va alatura acestei campanii!

Prima actiune de recoltare la FR Rugby a avut loc luni, 01 februarie 2010, la sediul Federatiei iar aceasta este a sasea si ultima actiune de acest gen desfasurata in anul 2011.

De retinut: Nu trebuie sa consumati bauturi alcoolice inainte de donare (24 de ore), sa nu fiti racit/gripat si deasemenea sa nu fiti in cursul unui tratament stomatologic.

Va rugam sa aveti cartea de identitate sau pasaportul la dumneavoastra!

Va recomandam sa serviti micul dejun inainte de donare!

Pentru mai multe detalii legate de donarea de sange – cititi aici!

Dr. Alin Popescu
Medic Coordonator FRR

Dr. Alin Popescu

1. Atunci cand isi achizitioneaza incaltaminte sport, multi oameni nu se gandesc practic pentru ce activitate sportiva vor folosi respectiva incaltaminte sau – relativ frecvent – o folosesc si pentru alergat in parc, si pentru sala de forta, si la o drumetie montana. Cat de important este pentru sanatatea noastra sa avem incaltamintea potrivita?

Caracteristica omului, ca tip de postura si locomotie, este bipedia, ceea ce face ca incaltamintea folosita sa joace un rol extrem de important fie ca vorbim de activitati cotidiene sau de cele sportive, atat din punct de vedere al confortului, cat si a starii de sanatate. Daca in privinta activitatilor obisnuite, folosirea unei incaltaminte nepotrivite poate avea repercusiuni asupra starii de sanatate cu rasunet mult mai intarziat, in sport lucrurile stau altfel. In acest caz, datorita gradului mare de solicitare al organismului, alterarea starii de sanatate poate fii extrem de rapida si chiar dramatica in cazul folosirii unei incaltaminte inadecvate sportului practicat. Diferenta importanta din punct de vedere biomecanic al efectuarii diferitelor tipuri de activitati sportive (sala, jogging, competitii sportive, drumetie) face extrem de importanta diferentierea incaltamintei dupa caz, pentru atingerea obiectivului maxim de comfort si prevenire a afectiunilor posibile. Desi prin excelenta incaltamintea sport este comoda, ramanand antologica exprimarea unui foarte cunoscut ortoped american care glumea: ’’ daca toata lumea ar purta pantofi sport, eu as ramane fara jumatate din pacienti”, din perspectiva sanatatii este primordial ca fiecare tip de activitate sportiva sa beneficieze de incaltamintea potrivita.

2. Ce caracteristici ar trebui sa aiba incaltamintea folosita pentru: alergarea in parc, alergarea in sala de fitness, aerobic, drumetie pe munte, alergare in cadrul unui maraton?

Principala caracteristica generala a incaltamintei folosite trebuie sa fie ergonomia, adica interactiunea intre organism, tipul de activitate sportiva efectuat si mediul inconjurator sa fie deplina. In primul rand ea trebuie sa realizeze o buna distributie a greutatii corpului corelata efortului efectuat, fara sa produca dezeechilbre intre diferitele articulatii sau segmente anatomice care intervin in procesul biomecanic. De aici intervin diferite caracteristici fizice ale incaltamintei legate de material, forma, inaltime care sa permita desfasurarea unei activitati in conditii benefice sanatatii si pentru atingerea unor obiective ridicate legate de performanta sportiva. Astfel, o drumetie pe munte, cu risc mai ridicat de accidentare, necesita o incaltaminte putin elastica, inalta, favorabila unui teren dificil care sa nu permita producerea de entorse la nivelul gleznelor, care sa poata asigura o sustinere stabila a corpului chiar pe o suprafata proiectata mai mica decat a talpilor propriu-zise si care totusi sa asigure o dinamica buna. Alergatul la maraton, necesita o incaltaminte elastica, cu talpa nici inalta care solicite coloana, nici joasa sa incarce musculatura posterioara a gambelor, si care sa dea posibilitatea atletului sa poata asigura constanta alergarii necesara unei curse de asemenea anduranta, dar dandu-i si posibilitatea sa realizeze ruperile de ritm necesare performantei. Alergarea in sala de fitness si aerobicul, recomanda o incaltaminte comoda, elastica, cu talpa antiderapanta care sa permita executia atat a sariturilor, dar si purtatul de greutati suplimentare sau asezarea facila in diferitele posturi de executie a exercitiilor specifice. Pentru toate aceste tipuri de activitati, incaltamintea trebuie sa asigure o “respiratie” optima a picioarelor, fiind bine cunoscuta existenta la acest nivel a unei mari concentratii de glande sudoripare (450 pe centimetru patrat).

3. Ce afectiuni poate provoca o incaltaminte nepotrivita pentru aceste activitati sportive?

Citeste continuarea articolului aici .

Dr. Alin Popescu

Dr. Alin Popescu implineste astazi 37 de ani.

Federatia Romana de Rugby ii ureaza cu aceasta ocazie La multi ani, sanatate si cat mai multe impliniri.

Intre 2002 si 2007, Alin Popescu a fost medicul echipelor nationale (de juniori si seniori). Din ianuarie 2007 coordoneaza activitatea medicala din FRR.

A participant ca medic oficial al echipelor nationale de rugby ale Romaniei la C.M. U19 Franta 2003, C.E. U20 Olanda 2003, C.E. U18 Italia 2004, C.E. U20 Romania 2004, Turneul final european Rugby in 7 Spania 2004, C.E.N. seniori editia 2003/2004 (returul), C.E.N. seniori editia 2005/2006, editia 2007/2008 (turul), Toshiba Super Cup mai 2005 Tokyo – Japonia, meciuri test IRB 2004-2006, CAMPIONATUL MONDIAL DE RUGBY Franta 2007.

Alin Popescu este membru al Societatii Romane de Medicina Sportiva din septembrie 2003.

Dr. Alin Popescu

Sacroileita reprezinta o inflamatie a uneia sau ambelor articulatii sacroiliace care este articulatia dintre coloana sacrala cu pelvisul. Face parte dintr-un grup de boli numite spondiloartropatii – artrite inflamatorii ale coloanei vertebrale. Cel mai frecvent simptom este durerea lombo-sacrala, motiv pentru care ridica dificultati de diagnostic, putand fi usor confundata cu alte boli care cauzeaza dureri sacro-lombare.

Miscarile in aceasta articulatie sunt minime, functia acestei articulatiii este de a absorbi socurile de la nivelul coloanei vertebrale printr-o miscare de tip planorism. Inflamatia articulatiei sacroiliace este de obicei cauzata de artrita degenerativa, leziuni traumatice cum ar fi cele prin accident de autovehicul sau lovituri in regiunea pelvina sau fese. Femeile au un risc mai mare de a dezvolta sacroileita, deoarece pelvisul acestora sufera in timpul nasterii prin intinderea ligamentelor de la acest nivel, determinand modificari degenerative si durere cronica.

Cauze

O gama larga de factori pot cauza sacroileita, cum ar fi:
- Spondiloartropatii care includ spondilita anchilozanta, artrita asociata cu psoriazis
- Artrita degenerativa denumita si osteoartrita coloanei vertebrale, ducand la degenerarea articulatiei sacroiliac cu inflamatie si durere usoara.
– Ridicare de greutati, mai ales daca ridicati incorect sau muschii nu sunt pregatiti pentru acel tip de activitate.

Vezi continuarea aici….

Dr. Alin Popescu

Leziunea musculara este rezultatul unor macrotraumatisme produse de o contractie brusca a unui muschi, in anumite conditii favorizante.
Intinderea reprezinta o leziune a muschilor sau a tendoanelor. In functie de severitatea leziunii, putem avea o simpla suprasolicitare a muschiului sau tendonului (in limbaj curent intindere) sau o ruptura partiala sau toatala a muschiului sau tendonului.

Anatomia muschiului striat
Muschiul este format dintr-un corp muscular si doua capete, numite tendoane, prin care acesta se insera pe os. Ca organ, muschiul este format din fibre musculare, tesut de legatura – „scheletul conjunctiv” – vase si nervi.
Masa musculara se organizeaza in grupe musculare pe cate o fata a unui segment de corp sau membru, fiecare grup avand aproximativ aceeasi actiune principala in realizarea unei miscari. La exterior acest grup este invelit (protejat) de o fascie comuna. Ruperea fasciei va determina hernierea muschiului/muschilor evidentiabila clinic.
Fiecare corp muscular ese invelit de un manson conjunctiv numit epimisium cu rol protector (mentine forma muschiului nepermitand intindere excesiva) si mecanic (realizeaza impreuna cu fascia comuna si epimisiumul vecin planuri de alunecare in timpul contractiei sau mobilizarii segmentelor).

Din epimisum pornesc septuri conjunctive in interiorul corpului muscular (perimisium) care invelesc fasciculele musculare. Din perimisium pornesc alte septuri in interiorul fasciculului muscular (endomisium) care invelesc fiecare fibra musculara.
Epimisiumul, perimisiumul si endomisiumul formeaza „matricea” sau „scheletul conjunctiv” al muschiului avand rol de sustinere si mecanic, dar reprezinta si calea prin care se asigura vascularizatia si inervatia muschiului.
Fasciculul muscular este cea mai mica unitate structurala ce cuprinde toate elementele muschiului ca organ. Fibra musculara este celula musculara formata dintr-o membrana (sarcolema), protoplasma (sarcoplasma), nuclei si niste structuri proprii citoplasmatice, specifice, miofibrilele care reprezinta singurul element contractil al muschiului.

Etiologia leziunilor musculare
Leziunile musculare pot apare in efectuarea activitatilor de zi cu zi si nu sunt specifice doar sportivilor. Persoanele care practica sport sunt expuse la dezvoltarea intinderilor musculare prin folosirea excesiva a musculaturii.
Intinderea musculara mai este denumita si spasm muscular sau crampa musculara, si reprezinta o leziune indirecta aparuta pe fond de oboseala si suprautilizarea a muschiului. Poate apare in timpul oricarui tip de activitate fizica: alergat, ridicare de greutati, catarare, intindere extrema a bratelor sau picioarelor etc.
Sporturile de contact ca rugby, fortbal american, wrestling, box etc prezinta un risc mai crescut de aparitie a leziunilor musculare dar nu trebuiesc neglijate nici sporturile non-contact in care se pot dezvolta forte puternice (spre exemplu, de prindere/apucare) pe un singur segment al corpului (tenis, canotaj, aruncarea greutatii, gimnastica, golf etc) ce pot duce la aparitia leziunilor musculare.
Intinderile musculare care apar in afara antrenamentului sau unor eforturi fizice sunt denumite ocupationale. Spre exemplu, adoptarea de pozitii anormale la locul de munca pentru perioade lungi de timp fara pauze sau postura anormala a corpului care determina intinderi musculare cronice ale gatului, umerilor si spatelui ridicind posibilitatea sechelelor pe termen lung ale tesuturilor moi si articulatiilor coloanei vertebrale.
Rupturile musculare apar spontan datorita unei contractii puternice sau a unui gest obisnuit efectuat pe un muschi epuizat; pot fi provocate prin lovitura directa, mai ales cand directia de actiune este tangentiala cu muschiul.Alti factorii care pot favoriza producerea leziunilor musculare sunt eforturile bruste si violente fara o incalzire prealabila, in conditiile unui climat rece si umed.

Tabloul clinic
Intinderea musculara poate fi acuta sau cronica. Cea acuta aparare ca urmare a unui traumatism sau suprasolicitare a muschiului, iar cea cronica se dezvolta in urma suprasolicitarilor prelungite, repetitive ale aceluiasi muschi sau grup de muschi.
Simptomele tipice de leziune musculara sunt:
- durere vie cu caracter de arsura, cu aparitie brusca
- atitudine antalgica (adopta o pozitie in care durerea nu mai este atat de intensa)
- prezenta durerii localizate la palpare
- tumefierea regiunii (umflarea), echimoza (vanataie) locala, aparitia hematomului (ruptura musculara partiala sau totala)
- in cazuri severe (ruptura musculara partiala sau totala) apar grade diferite de impotenta functionala a muschiului
Sunt descrise 3 grade de severitate ale intinderii musculare:
Grad 1: leziune usoara care afecteaza un numar redus de fibre musculare (sub 5%). Este o leziune fibrilara (afecteaza cateva fibre musculare) – aceasta reprezinta in denumirea curenta intindere musculara! Clinic: durere localizata, fara impotenta functionala, redoare si crampe la 2-5 zile post injurie.
Gradul 2: leziune medie care afecteaza un numar extins de fibre musculare dar muschiul nu este complet rupt. Leziunea este de tip fascicular (sunt interesate cateva fascicule ale muschiului). Clinic: durere intensa, tumefiere, echimoza moderata, redoare si crampe cu durata de o saptamina.
Grad 3: leziune severa cu ruptura musculara completa. Clinic: durere brusca, intensa, imposibilitatea de a contracta muschiul, echimoze si tumefiere importante, la inspectie muschiul se observa proeminent.

Localizarile cele mai frecvente se intalnesc la muschii membrelor inferioare, mai precis la nivelul cvadricepsului femural, ischiogambierilor, aductorilor coapsei, tricepsului sural dar si la nivelul membrului superior – biceps brahial (cel mai frecvent) – si toracelui (muschiul pectoral mare).

Investigatii paraclinice
In general diagnosticul este pus pe baza anamnezie si examenului clinic local. Utila este si ecografia musculara mai ales in cazul sportivilor de performanta.
Ecografia mio-entzo-osteo-articulara: se efectueaza pentru a decela gravitatea leziunii (stabilirea gradului intinderii) in functie de care se stabileste si conduita terapeutica secundara.

Tratament
Tratamentul de prima linie in leziunile musculare de faza acuta cuprinde patru pasi cunoscuti sub acronimul RICE: repaus segmentar (Rest), aplicare locala de gheata (Ice), compresie locala (Compression) si ridicarea membrului afectat (Elevation).Repausul opreste activitatile fizice care nu sunt necesare, mai ales cele care produc durere pentru a preveni progresia leziunilor. Este obligatoriu, mai ales in cazul sportivilor, deoarece continuarea antrenamentelor determina agravarea injuriei, putand evolua de la intindere musculara pana la ruptura partiala si chiar totala a muschiului.

VEZI CONTINUAREA AICI .

Dr. Alin Popescu

Cele mai multe cazuri de exces ponderal (inclusiv obezitate) sunt provocate de dezechilibrul intre aportul energetic (respectiv hrana) si consumul caloric (efort fizic), fara insa a exista o boala de fond, in special o problema endocrina (in ciuda faptului ca multi pacienti au impresia ca “sufera cu glanda”). Doar un mic procent dintre pacientii obezi au un substrat patologic care a condus la excesul de greutate. Cei mai multi supraponderali sunt produsul unui stil de viata defectuos, marcat de o alimentatie incorecta si excesiva, precum si de lipsa activitatii fizice.
Cui ne adresam pentru a slabi?

Iata mai jos cele mai frecvente “adrese”:

• Medicul de familie
In mod normal, orice medic de familie ar trebui sa poata rezolva un caz de obezitate. In curricula de pegatire a medicilor de familie exista si capitolul “obezitate”. Din pacate, prea putini medici de familie aprofundeaza abordarea practica a acestei probleme. Principiile de baza le stiu aproape toti pacientii. Ei au nevoie de solutii concrete, iar medicii de familie, fara a generaliza, nu au nici timpul, nici rabdarea si de multe ori nici priceperea de a concepe un program coerent de scadere in greutate.

• Medicul specialist endocrinolog
Traditional, persoanele cu obezitate sunt indrumate catre medicul specialist endocrinolog. Acesta este cel mai in masura sa faca diferenta intre obezitatea de aport si o eventuala problema hormonala care a condus la excesul ponderal. In aceasta a doua situatie, endocrinologul are pregatirea mecesara pentru a prescrie si urmari un tratament adecvat. Evident, cazurile de obezitate provocate de exces alimentar si sedentarism nu pun probleme endocrinologului si poate ca de aceea exista o tendinta de a fi vazute ca “banale” (din nou, fara a generaliza). De multe ori, pacientul pleaca acasa cu o hartie pe care sunt tiparite cateva principii generale privind un stil de viata sanatos, ceea ce nu reprezinta o rezolvare a problemei, deoarece oamenii simt nevoia unei solutii concrete, care in timp sa le rezolve problema cu greutatea si concomitent sa conduca la modificarea stilului de viata.

• Medicul specialist in diabet, nutritie si boli metabolice
Acest specialist este numit in Romania “medic nutritionist” si are pe deplin pregatirea necesara pentru a trata un pacient cu exces ponderal. In cele mai multe situatii ei sunt ocupati cu cazuri mult mai solicitante – pacienti bolnavi de diabet zaharat insulino-dependent si insulino-independent, diverse boli metabolice cu evolutie grava.

• Medicul specialist in medicina sportiva
In lumea sportului, in special in cazul anumitor ramuri sportive, exista o legatura foarte stransa intre greutate si performanta, asa ca medicul specialist in medicina sportiva are pregatirea necesara pentru a gestiona cazurile in care se impune scaderea in greutate. Mai mult decat a recomanda un regim alimentar, medicul sportiv poate face o evaluare fizica exacta a pacientilor la care efortul fizic de un anumit tip ar putea fi contraindicat temporar sau definitiv.

• Nutritionistul
In alte tari, nutritionistii reprezinta o categorie profesionala de sine statatoare, formati prin studii universitare, fara a fi neaparat medici la baza (insa studiile lor se suprapun intr-o oarecare masura, cu cele ale medicilor). De asemenea, exista posibilitatea de specializare in nutritie prin programe speciale postuniversitare. O categorie aparte o reprezinta nutritia sportiva, care se adreseaza in mod particular sportivilor de performanta. In Romania, profesia de “nutritionist” nu exista in nomenclatorul profesiilor, ceea ce lasa cale libera oricui sa se autointituleze astfel, chiar daca nu are niciun fel de pregatire de specialitate. In mod normal, nutritionistul (ca profesionist acreditat de catre un organism international) este profesionistul cel mai in masura sa analizeze alimentatia unei persoane si sa faca recomandari adecvate. El va face urmarirea pe termen lung a regimului alimentar recomandat si, in colaborare cu alti profesionisti (antrenor, psiholog, medici de alte specialitati) va rezolva problemele de greutate ale pacientilor sai, oferindu-le si educatia nutritionala pentru un stil de viata sanatos.

• Psihologul
Psihologul reprezinta o componenta extrem de importanta a echipei care trebuie sa se ocupe de o persoana supraponderala, insa de multe ajutorul lui deosebit de pretios este neglijat sau chiar in anumite situatii neacceptat de catre pacient. In multe situatii, psihologul are cea mai importanta misiune in lupta cu kilogramele – degeaba stabileste nutritionistul o dieta si antrenorul un program de antrenament, daca pacientul nu este pregatit la nivel psihic sa le accepte si sa le aplice. Multe obezi ajung in aceasta situatie pentru ca se folosesc de mancatul excesiv pentru a compensa anumite lipsuri, traume sau frustrari din viata lor. Psihologul, in special cel cu pregatire si experienta in consilierea pacientilor cu tulburari ale alimentatiei, ii pot ajuta pe acestia sa isi depaseasca blocajele si ii invata sa isi stapaneasca emotiile negative aflate in relatie cu mancatul (si aversiunea pentru miscare).

• Antrenorul de fitness, aerobic, TaeBo, Pilates etc.
Antrenorul este o un element foarte important in “ecuatia” scaderii in greutate, acoperind partea de efort fizic, componenta esentiala si absolut necesara nu numai pentru slabire, dar si pentru mentinerea starii de sanatate. Antrenorul are pregatirea necesara pentru a conduce pacientul printr-un program de antrenament adaptat la necesitati si posibilitati. Unii antrenori au si notiuni de nutritie, insa este categoric de preferat sa colaboreze cu specialistul nutritionist, lasandu-i acestuia in grija alimentatia pacientului.

• Altii (consultanti si consilieri in nutritie)
De cele mai multe ori, sub aceasta denumire se ascund spersoane fara niciun fel de studii de specialitate, profitand de lipsa de informare a publicului. Fie ca fac parte din retele de distributie a unor suplimente nutritive, fie ca si-au construit o imagine de “guru” profitand de naivitatea oamenilor, in cele mai multe cazuri acestia nu reprezinta surse de informare demne de a fi luate in seama si cu atat mai putin nu sunt specialisti carora ar trebui sa li se adreseze cei care au nevoie de consiliere in nutritie si scadere in greutate.

Autori: Dr. Alin Popescu & Dr. Serban Damian
Sursa: www.dralinpopescu.ro

Transpiri si slabesti

A existat dintotdeauna mitul conform caruia cu cat transpiri mai mult, arzi mai multe calorii deci pierzi mai multe kilograme.

Care este adevarul despre transpiratie si scaderea in greutate?

Costume speciale pentru transpirat , pungile de slabit sau sauna au fost folosite intotdeauna ca metode rapide de scadere in greutate. In aceste situatii, se pierde apa si electroliti cu pierderea catorva kilograme care vor fi puse insa la loc dupa ce mancati sau beti apa. Acest mit este intens raspandit chiar si printre sportivi mai ales la cei cu categorie de greutate, care o utilizeaza inainte de concursuri pentru a se incadra in categorie: lupte, box, haltere.
Transpiratia excesiva insa, nu determina o scadere in greutate nici de lunga durata dar nici sanatoasa. Pericolul care apare atunci cand urmarim pierderea in greutate prin transpiratie consta in aparitia deshidratarii cu pierdere de electroliti ( ceea ce determina leziuni renale si diverse probleme cardiace), si aparitia incalzirii organismului.
In concluzie, daca mizati pe transpiratia din timpul unei sauna, se va elimina doar apa, in concluzie va avea loc scaderea in greutate prin pierdere de apa de la nivelul celulelor organismului, dar fara eliminare de grasime.

Cu cat transpir mai mult, ard mai multe calorii?

Nici acest lucru nu este adevarat. Daca facem activitate fizica intr-un loc in care este mai cald aceasta ne va face sa transpiram mai mult insa acest lucru nu inseamna nimic, ci doar pierdere de apa. Transpiratia este metoda primara de termoreglare a organismului. In timpul exercitiului fizic intens se pot pierde intre 2,5-3,5 kg apa/oraMuschii genereaza caldura pentru a transpira, activitatea musculara in efort inseamna ardere de calorii. Singura cale sa arzi multe calorii este adevarata activitate fizica, care nu inseamna neaparat sa transpiri din greu. De fapt, poti sa alergi 2 kilometri fara sa transpiri intr-o cantitate semnificativa si totusi sa arzi sute de calorii.
Astfel, transpiratia din timpul efortului fizic va determina intr-adevar scadere in greutate si prin eliminarea de apa dar si prin faptul ca in timpul efortului activitatea musculara inseamna ardere de calorii. Dar nu exista o legatura directa intre transpiratia din efortul fizic si numarul de calorii cheltuite in efort.
Prin urmare, corpul transpira pentru a reduce temperatura corpului atunci cand este prea cald, de obicei in timpul exercitiilor fizice, insa acest lucru nu spune nimic despre cat de multe calorii arzi in timpul exercitiului fizic.
In concluzie, crezul conform caruia cu cat transpiri mai mult, cu atat arzi mai multe calorii este fals.

O forma a acestui articol a aparut – sub semnatura mea – in revista “Slab sau gras” in primavara anului trecut!

Autor: Dr. Alin Popescu – Coordonator Medical FRR
Sursa: www.dralinpopescu.ro