Monday 21st October 2019,
Federatia Romana de Rugby

Cum sa fii un antrenor de rugby de succes

4 martie 2010 E-Antrenor

E-Antrenor

12 principii pentru a fi un antrenor de rugby de succes :

1. Toti membrii echipei trebuie sa stie ce se asteapta de la ei.
2. Membrii echipei trebuie sa fie siguri ca au la dispozitie toate mijloacele de care au nevoie.
3. Membrii echipei trebuie lasati sa faca ce stiu ei mai bine.
4. Recompense si felicitari pentru treaba bine facuta.
5. Grija fata de problemele personale ale membrilor echipei.
6. Sprijinirea si incurajarea dezvoltarii personale.
7. Fiecare parere ale membrilor echipei conteaza.
8. Fiecare membru al echipei trebuie sa simta ca munca lui este importanta.
9. Asociati-va cu cei care fac o munca de calitate.
10. Prieteniile puternice dintre membrii echipei trebuie incurajate.
11. Evaluare permanenta a propriilor performante (autoevaluare permanenta)
12. Trebuie create oportunitati de invatare si dezvoltare

1. Toti membrii echipei trebuie sa stie ce se asteapta de la ei

De obicei antrenorii de succes combina eforturile individuale pentru a obtine cele mai importante rezultate colective, asigurandu-se ca toti membrii echipei lucreaza pentru un obiectiv comun.

Numai talentul nu poate genera o performanta superioara. O echipa de executanti de nivel mediu, care inteleg cum sa lucreze impreuna eficient, va surclasa, pe termen lung, o „colectie de stele” . Cheia pentru a ajunge la performante impresionante in echipa este de a-i face pe toti membrii echipei sa vorbeasca aceeasi limba si ca toti sa se concentreze, inainte de toate, asupra unui obiectiv comun.

Atunci cand va organizati echipa in jurul unui obiectiv sau mai multor obiective, creati posibilitatea tuturor membrilor echipei sa se bazeze unul pe celalalt si nu sa lucreze separat si independent. Primul pas in realizarea performantei este sa spuneti tuturor unde vrea sa ajunga echipa voastra in viitor.

Ideea este ca toti membrii echipei trebuie sa se implice pentru realizarea obiectivului.

Cunoasterea, intr-o echipa are doua forme:

Cunoasterea explicita – inseamna cunoasterea elementelor de baza implicate in buna derulare a actiunilor. Orice echipa trebuie sa cunoasca elementele de baza ale activitatii in care este implicata. (Ex. – Principiile jocului de rugby).
Cunoasterea tacita – inseamna constientizarea modului de a reactiona a celorlalte persoane din grup si felul in care se vor descurca intr-o situatie data. Aceasta cunoastere se va invata din experienta proprie si nu dupa anumite manuale.
In echipele de nivel mediu, jucatorii se bazeaza mai mult sau mai putin pe cunoasterea explicita. In echipele de inalta performanta sunt luate in considerare ambele moduri de cunoastere.

2. Membrii echipei trebuie sa fie siguri ca au la dispozitie toate mijloacele de care au nevoie

Antrenorii de succes se asigura ca sportivii din echipa lor au toate mijloacele de care au nevoie pentru a-si indeplini misiunea. Atunci cand sportivii au credinta ca echipa ii sustine din toate punctele de vedere, performanta lor este superioara. Frustrarile lor apar din faptul ca sunt impiedicati sa-si exercite treaba din cauza lipsei echipamentelor necesare sau necorespunzatoare. Acest lucru nu-i mai motiveaza. Daca se doreste ca sportiviii sa-si faca treaba cat mai bine posibil, atunci trebuie sa ne asiguram ca au la dispozitie cele mai bune mijloace de care au nevoie.

Care sunt aceste mijloace de care au nevoie pentru a-si exercita activitatea ? O lista partiala ar cuprinde multe resurse evidente, dar si unele mai putin evidente:

Informatii actuale si corecte.
Resurse de sustinere (nutritive) si pregatire.
Echipament adecvat si fiabil.
Daca doriti sa obtineti rezultate foarte bune din partea sportivilor pe care ii conduceti, trebuie sa se tina seama de cata libertate au ei nevoie pentru a modifica echipamentul standard pe care il au la dispozitie. Uneori modificari nesemnificative sau aparent minore ale acestui echipament standard pot face diferenta. Daca permiteti sa se faca schimbari se poate ajunge la diferente uriase in implicarea oamenilor in actiune.

3. Membrii echipei trebuie lasati sa faca ce stiu ei mai bine

Gasirea sportivului potrivit pentru postul respectiv este unul dintre cele mai importante obiective in orice domeniu de activitate. Marii antrenori creeaza oportunitati pentru sportivi, astfel incat ei sa poata face tot ceea ce stiu mai bine pe terenul de joc.

La inceputul secolului 20, oamenii de stiinta au emis ipoteza ca orice om porneste ca un fel de „tabula rasa” si poate fi modelat pentru a deveni extraordinar intr-un anumit domeniu,pe un anumit post, printr-o pregatire corespunzatoare. Din acest punct de vedere, indiferent de postul pe care il ocupa, fiecare jucator trebuie sa aiba o baza solida de elemente tehnice individuale. De abia la sfarsitul anilor 90, oamenii de stiinta au putut sa contabilizeze si sa inregistreze diferentele din punct de vedere al autonomiei cerebrale si anume ca unii sunt din nastere mai buni, iar alti trebuie sa munceasca din greu pentru a obtine performante.

Pentru a obtine cat mai mult posibil de la echipa pe care o conducem, trebuie sa fim siguri ca sportrivii alesi se afla in posturile pe care le pot realiza in modul cel mai performant, pentru ca sunt cei mai potriviti sa faca acest lucru.

Daca realizam acest lucru toti membrii grupului vor fi motivati si vor avea incredere unul in celalalt.Daca vom da posibilitatea fiecaruia sa-si exercite talentul si aptitudinile si vom reusi sa dam posibilitatea ca fiecare sa-si faca treaba in stil propriu, atunci vom avea siguranta ca echipa pe care o conducem va avansa in mod vizibil.

4. Recompense si felicitari pentru treaba bine facuta

Antrenorii de succes pun mare accent pe comportamentul pozitiv si eficient, aducand laude atunci cand este cazul. Astfel se creeaza si se dezvolta un cult al realizarilor.

In majoritatea domeniilor de activitate, lauda se acorda mai putin decat mustrarile. Acest lucru este regretabil, deoarece creeaza perceptia ca eforturile unei persoane sunt ignorate prin rutina, ceea ce nu poate fi considerat ca o motivatie. De fapt:

Sportivii care nu sunt apreciati au in cea mai mare tendinta de a renunta, ceea ce inseamna ca trebuie sa se selectioneze si sa se investeasca in pregatirea unor altor jucatori.
Atunci cand jucatorii sunt apreciati, ei au tendinta de a lucra mai mult si mai bine in viitor. Studiile au aratat ca acest mod de a gandi creste eficienta cu 10 – 20 %.
Sportivii motivati pozitiv pot genera mai multe activitati pozitive.
Cultul recunoasterii este relativ rar in activitatea noastra. De ce ? Exista doua motive:

Antrenorii sunt mai receptivi la primirea de laude decat la a lauda ei insisi pe cineva, ceea ce inseamna ca ne bucuram sa fim laudati, dar ne este foarte greu sa-i laudam pe altii.
Instinctele noastre de supravietuire ne fac mai vigilenti la primirea vestilor proaste decat la evenimentele pozitive. Mai simplu: reactionam mai eficient la potentialele amenintari decat la lucrurile placute.
Pentru a contrabalansa acest „efect negativ”, trebuie sa facem un efort. Cel putin la fiecare sapte zile sa gasim ceva pozitiv pentru a le acorda sportivilor: faptul ca sunt in grafic cu pregatirea; cei care sunt de serviciu (au anumite responsabilitati administrative); realizari deosebite in pregatire (un element tehnic de exceptie – drop gol de la 50 m.); realizarea sau depasirea obiectivelor personale; participarea la diverse actiuni.

5. Grija fata de problemele personale ale membrilor echipei

Antrenorii de succes se preocupa in mod real de sportivii lor. Antrenorii nu-i considera pe sportivi ca pe niste piese care se pot schimba oricand. De fapt, antrenorii care doresc sa aiba rezultate se intereseaza personal de situatia sportivilor lor.

Nu putem copia modele din alte organizatii (britanice, franceze, etc) si sa le aplicam intocmai. In schimb putem aplica citeva activitati care au dat roade si in alte cazuri:

Urmarirea unei conduite de curtoazie cum ar fi sa uram „Buna dimineata!” si sa ne interesam de situatia familiei lor. Asemenea atitudini probeaza ca stim ca ei exista.
Trebuie sa stabilim obiective clare pentru fiecare actiune (antrenament) si apoi sa afisam modul de realizare ale acesteia pentru ca toti sa stie ce se va intampla (prezentarea lectiei de antrenament).
Trebuie sa adoptam o politica deschisa care sa fie comunicata. Trebuie sa luam masuri pentru ca toti sa ne poata aborda cu usurinta pentru a discuta problemele lor in mod deschis.
Trebuie sa pastram un spirit de umor, de degajare, in ideea ca sportivii trebuie sa se simta in elementul lor. Aceasta stare degajata se poate manifesta prin implementarea unor idei „ciudate” (antrenamente de gimnastica aerobica, etc.).
Trebuie sa ne asiguram ca toti sunt convinsi ca pot face lucruri cu adevarat mari si ca toti sunt uniti.

6. Sprijinirea si incurajarea dezvoltarii personale

Un antrenor ar trebui sa fie un mentor. Un mentor ar trebui sa fie:
Un bun „prieten” care poate oferi sfaturi.
Un „stalp” care trebuie sa arate cum se va actiona.
Un „antrenor” in activitate.
Un „confident” si un „consilier”.
Un sponsor.
Un „suporter” sau un „sprijin” in cariera.

In termeni practici, atunci cand sportivii gasesc mentori, ei au sentimentul ca nu sunt abandonati. Mentorii ajuta transpunerea in viata a obiectivelor, asigurandu-se ca acestea nu sunt doar posibilitati ipotetice si in plus au satisfactia ca sportivii cu care lucreaza reusesc. Acesti mentori creeaza un sprijin moral pentru toti. El este – indrumatorul, pentru persoana cu care lucreaza si – garantul, pentru echipa pentru care lucreaza.

7. Fiecare parere ale membrilor echipei conteaza

Marii antrenori isi asculta staff-ul. Prin actiunile lor ulterioare ei arata ca parerile colegilor lor au valoare si sunt apreciate de echipa. Acest fenomen mareste in mod semnificativ eficienta activitatii.

De cele mai multe ori ideile cele mai bune vin din partea celor care sunt direct implicati in activitatea curenta (din partea sportivilor, preparatotilot fizici, medicilor, kinetoterapeutilor). Daca incorporezi sugestiile venite din partea tuturor celor implicati, rezultatul va fi ca acestia vor fi mai motivati in activitatea pe care o desfasoara. Concret, oamenii simt o mai mare implicare personala in ceea ce realizeaza atunci cand simt ca au cu adevarat ceva de spus in ceea ce se intampla.

Aceasta este diferenta dintre o echipa unde antrenorul spune:”Fa asa cum spun eu.” si o echipa unde atitudinea predominanta este: „Suntem toti in aceeasi caruta, deci ce imbunatatiri sugerati ?”

Cand antrenorul asculta opiniile si ideile tuturor, toti isi dau seama ca aceea este echipa lor si nu doar un loc in care vin fiindca nu au o alta optiune.

Incorporarea ideilor celor implicati ofera adeseori doua feluri de rasplata:

Se obtin idei bune care sunt practice si aplicabile in antrenamente si jocuri.
Cand jocatorii stiu ca ideea vine din randul lor si nu al conducerii, se angajeaza sa o puna in aplicare cu succes.
Antrenorii care au capacitatea de a-i face pe jucatori sa se simta importanti, ascultandu-le ideile si alegandu-le pe cele mai bune, vor avea cu siguranta succes. Chiar si mai mult. Se va crea un loc unde se poate munci, pentru ca sportivii lucreaza astfel impreuna pentru a putea realiza ceva cu adevarat deosebit.

8. Fiecare membru al echipei trebuie sa simta ca munca lui este importanta

Antrenorii performanti se pricep sa-i convinga pe toti ca fac ceva important si care este apreciat. Felul in care fac acest lucru difera, dar cand oamenii se simt legati unul de celalalt, sunt evident mai productivi si mai eficienti.

Cand oamenii stiu ca ceea ce fac se potriveste cu schema generala, ei devin energici. Aceasta este o motivatie atat de puternica incat sunt cazuri in care unii sportivi isi doresc sa lucreze cu un antrenor, chiar daca oferta salariala nu este la fel de buna ca in alt loc. Sportivii de mare performanta graviteaza in jurul unor teluri mai nobile si mai importante decat propriul egoism.

Sportivii pot considera activitatea pe care o desfasoara in trei feluri:

Ca un inconvenient necesar.
Ca o cariera.
Ca o „chemare” in care antrenarea este un scop in bine, care face ca „sportivul sa evolueze zilnic”.
Nu ar fi realist sa ne asteptam ca toti sportiviii sa-si considere activitatea ca fiind „chemare”, dar trebuie sa ne desfasuram activitatea stfel incat toti sa simta ca ceea ce fac este important si apreciat.

9. Asociati-va cu cei care fac o munca de calitate

Cei care investesc un efort de 100% in antrenament, nu-i pot suferi pe cei care sunt mai putini implicati. Antrenorii de succes inteleg dinamica unui grup si isi iau masuri pentru a fi siguri ca toti isi aduc contributia.
A avea un grup de sportivi care incearca sa profite de eforturile celorlalti, aduce prejudicii echipei. Nimanui nu-i convine sa „poarte in spate” pe altii. Daca toti impartasesc acelasi spirit etic al muncii si au un simt al responsabilitatii unul fata de celalalt, se pot realiza lucruri impresionante.

Fie ca ne place ori nu, standardul nostru global de performanta este stabilit de cel care lucreaza cel mai putin.

Daca dorim sa avem sansa de a ajunge la cel mai inalt grad de performanta, trebuie sa muncim din greu pentru a realiza o echipa in care fiecare isi aduce contributie egala.

Este singura cale de a demonstra ca „ 2 + 2 = 5 ”. Daca ii toleram pe cei inactivi, pe trisori, finalul va fi „ 2 + 2 = 3 ”.

10. Prieteniile puternice dintre membrii echipei trebuie incurajate

Chiar daca acest lucru suna putin sentimental, datele arata ca sportivii muncesc mai bine atunci cand au alaturi un prieten. Antrenorii de succes creeaza posibilitatea realizarii unor bune prietenii.
Beneficiile faptului ca vom permite sportivilorr sa lucreze cu prietenii lor sunt numeroase si evidente:

Reducerea riscului de a trisa in antrenamente si meciuri pentru ca jucatorii sunt de acord cu principiul ca nu trebuie sa-si fure prietenii.
Rata accidentelor este mai scazuta, deoarece sportivii au grija de prietenii lor mai mult decat de un nou coleg.
Disponibilitatea de a lucra mai mult atunci cand sportivii se antreneaza impreuna cu prietenii lor.
Sportivii sunt mult mai dispusi sa-si impartaseasca ideile si sugestiile de imbunatatire a activitatii, atunci cand simt ca prietenii ii ajuta.

Avand in vedere toate aceste avantaje, este de bun simt, sa incurajam prieteniile dintre jucatorii din echipa noastra. Bineinteles ca acest lucru nu se poate face prin ordin direct, ci prin crearea de oportunitati. Este simplu de fixat cazarea din cantonamente in functie de preferinte sau desfasurarea unor activitati comune pe care sportivii sa le faca impreuna. Beneficiile unor astfel de actiuni vor depasi substantial ca importanta cheltuielile si eforturile necesare pentru a face acest lucru.

11. Evaluare permanenta a propriilor performante (autoevaluare permanenta)

Sportivii prefera sa cunoasca care le este locul in echipa (titular sau rezerva). Antrenorii de succes fac evaluari regulate si sistematice ale performantei. Care este procentul sportivilor din echipa noastra care se bucura de o evaluare oficiala a performantelor realizate in fiecare luna ?

Sportivii doresc sa stie ca eforturile pe care le fac pentru ameliorarea punctelor slabe sunt constientizate si apreciate. Daca aceasta evaluare lipseste, atunci ei vor reactiona ca si cum s-ar afla intr-un haos.

Realizand aprecieri regulate si obiective ale performantelor, obtinem de fapt sportivi mai motivati.

O buna evaluare a performantei este ca si cum l-ai pune pe sportiv sa se priveasca intr-o oglinda. Trebuie sa fie un amestec de elemente negative si pozitive, care sa evidentieze progresul realizat pana acum si in acelasi timp sa reprezinte o „foaie de parcurs” a ceea ce trebuie sa realizeze in viitor.

Aprecierea trebuie sa fie partial o motivare si partial o reflectare a actualelor puncte slabe. Daca exista o legatura stransa intre ceea ce se spune de fapt in aprecierea performantei si oportunitatile viitoare de a progresa este cu atat mai bine.

Un lucru interesant ar fi daca antrenorul ar verifica daca un jucator se simte bine fata de ceea ce face.

Daca nu suntem obisnuiti inca sa evaluam performantele jucatorilor nostrii, trebuie sa incepem sa o facem. Trebuie sa incepem cu o abordare simpla. Trebuie create oportunitati regulate si repetate pentru a discuta aceste evaluari cu fiecare sportiv in parte.

12. Trebuie create oportunitati de invatare si dezvoltare.

Cei mai buni antrenori isi inteleg sportivii care cauta oportunitati pentru a invata si a se dezvolta.

Oricine isi doreste sa aiba o cariera in continua dezvoltare. Sportivii isi dau toata silinta pentru a depasi toate obstacolele. Ne confruntam cu dorinta naturala de a progresa pentru a fi fericiti. Trebuie sa provocam jucatorii sa-si indeplineasca obiectivele care pot fi realizate numai cu niveluri inalte de performanta.Acest lucru este mai mult decat a spune oamenilor: „Trebuie sa dam tot ce putem ”. Mai mult, trebuie sa stabilim obiective specifice si greu de atins si care sa fie personalizate.

Atunci cand sunt provocati, sportivii devin motivati pentru a invata si a se dezvolta, ceea ce, de fapt ii face mai fericiti. Nimanui nu-i place ideea de a fi permanent ancorat in mediocritate. Cand oamenii sunt fortati sa stea in aceeasi camaruta si sa faca aceeasi munca an dupa an, ei au tendinta sa se „ofileasca” atat profesional, cat si personal.

Creare oportunitatilor de a invata si de a se dezvolta sunt esentiale pentru a depasi fenomenul de stagnare. Atunci cand sportiviii simt ca avanseaza in cariera, muncesc mai mult si incearca sa fie mai eficienti.

Cei care sunt satisfacuti cu ei insisi au o legatura mai buna cu toti ceilalti si construiesc cu ei o relatie care tinde sa fie una pozitiva. Ca un bonus suplimentar, jucatorii care constata ca munca lor este mai interesanta si implinita, vin cu idei mai bune.

Rezumand, exista trei factori suplimentari care influenteaza cele 12 cai ale unui bun antrenor:

Compensatii sau pachete salariale.
Lideri cu experienta.
Munca de cea mai buna calitate pentru ceilalti sportivi.

Compensatii sau pachete salariale.

Plata este greu de calculat corect. Exista cateva aspecte interesante:

O plata mai mare nu garanteaza automat un nivel mai mare de implicare.
Atat sportivii buni, cat si cei slabi ar avea dreptul la o crestere egala a salariului.
Este simplu sa apara consecinte negative atunci cand se incearca introducerea unor noi stimulente financiare.
Ori de cate ori sportivii isi compara rata salariului cu cea a colegilor, pot sa apara stari emotionale.
In majoritatea echipelor, sportivii isi doresc sa afle cu cat sunt platiti ceilalti, dar vor ca valoarea salariului lor sa fie confidentiala.
Pentru a stabili cel mai bun mod de acordare a salariilor, criteriile de fixare ale acestuia trebuie sa fie deschise si bine intelese.
Majoritatea sportivilor care considera ca sunt compensati cu generozitate simt nevoia de a dovedi rezultate exceptionale.
Bani actioneaza ca o motivatie numai atunci cand sunt asociati cu stimulente nefinanciare.

Lideri cu experienta

Inainte ca liderii sa poata oferii ceea ce se asteapta de la ei, trebuie sa simta ca cineva are grija de ei personal. Aici pot intervenii antrenorii in eficienta celor 12 principii prezentate anterior. Mai simplu spus daca antrenorii vor ca echipa lor sa fie performanta, trebuie sa aiba grija ca liderii echipei lor sa fie multumiti de activitatea pe care o desfasoara.

Munca de cea mai buna calitate pentru ceilalti sportivi.

Adevaratul paradox al unei conduceri eficiente este ca cei care se pricep cel mai bine la aceasta nu o fac pentru bani. Acesta este un aspect aproape spiritual care merge dincolo de activitatea curenta indiferent de credinta personala a fiecarui antrenor.

Cei mai buni antrenori muncesc din greu pentru a-si ajuta sportivii sa fie eficienti si astfel sa produca rezultate incredibile pentru echipele lor.

Antrenorii de succes genereaza deseori rezultate semnificative pentru echipele lor pentru ca se implica personal. Ei traiesc pentru a vedea modul in care rezultatele muncii lor se reflecta in viata fiecarei persoane pe care o antreneaza. Ei resimt obligatia de a imbogati calitatea vietii sportivilor lor, atat pe plan profesional, cat si pe plan personal.

Daniel MITREA

prelucrare dupa „12 The Elements of Great Mananging” de Rodd Wagner si James Harte

2,957 total views, 4 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

11 Comments

  1. calin catalin 4 martie 2010 at 9:15

    cum am spus intotdeauna: antrenorii care fac considerente despre implicarea psihologica a sportivilor fie sunt naivi, fie vorbesc dupa ureche, fie interpreteaza niste informatii fara a avea educatia necesara s-o faca. si-n articolul de mai sus sunt cateva probleme false.
    „Atunci cand sunt provocati, sportivii devin motivati pentru a invata si a se dezvolta, ceea ce, de fapt ii face mai fericiti. Nimanui nu-i place ideea de a fi permanent ancorat in mediocritate. Cand oamenii sunt fortati sa stea in aceeasi camaruta si sa faca aceeasi munca an dupa an, ei au tendinta sa se „ofileasca” atat profesional, cat si personal.

    Creare oportunitatilor de a invata si de a se dezvolta sunt esentiale pentru a depasi fenomenul de stagnare. Atunci cand sportiviii simt ca avanseaza in cariera, muncesc mai mult si incearca sa fie mai eficienti.”

    Mediocritatea nu inseamna a face acelasi lucru permanent. Mediocritatea inseamna ca cineva sa faca un lucru de o calitate indoielnica. la ceea ce se face referire in text se numeste automatism care, la un anumit moment, poate fi chiar benefic persoanei respective. crearea oportunitatilor de a invata….. atunci cand sportivii simt ca avanseaza… – a doua fraza este ca o consecinta a celei dintai si sunt relativ opuse ca inteles. prima se refera la dezvoltarea informatiei pentru insusirea unor cunostinte/abilitati, dezvoltarea mediului favorizant. a doua se refera la pozitia sociala care determina gradul de implicare in realizarea sarcinii. aproape diferite. si mai sunt . aceste texte sunt motivante, dar nu foarte exacte ceea ce creaza confuzii in abordarea unor subiecte sau transmiterea unor informatii.
    scuze, daniel mitrea, dar astfel de articole trebuie sa devina profi pt ca ele au si cateva elemente de adevar ceea ce le face si mai periculoase. daca ar fi fost folosite doar niste aiureli fiecare dintre noi le-am fi citit fara o foarte mare implicare. cand sunt strecurate si elemente de adevar, celelalte elemente tind sa nu mai fie observate. un mod similar se foloseste in manipulare: imbracarea minciunii, a elementelor de deruta, de informarea rauvoitoare, in elemente probate cu titlu de adevar.
    acest rodd wagner mai facea o consideratie intr-un articol de-al sau, ceva de genul, citez din memorie: in dezvoltarea fizica si tehnica a unui sportiv implicarea psihicului nu are un rol hotarator. este total eronat. daca autorul ar fi fost o masina as fi spus ca are dreptate. dar, nu este si nici sportivii, in general, nu sunt. exemplu: daca esti indragostit sau, la polul opus, ti-a murit o ruda, un prieten, esti afectat profund psihic si nu vei mai putea realiza sarcina propusa la nivelul unui psihic aflat intr-o stare vigila normala, normalul fiind raportat la o statistica a starilor psihice date intr-o unitate de timp. a se vedea ca am dat un exemplu fericit si unul nonfericit.
    exemplele bune si gresite din text pot continua, dar nu aici . am monopoliza acest loc nepermis de mult.

  2. calin catalin 4 martie 2010 at 13:23

    salut,

    nu as vrea sa fiu inteles gresit. ultimul cu care as dori sa intru in conflict din toata federatia de rugby este daniel mitrea. ar mai fi cativa dar ma raportez la acest articol. daniel mitrea este un tip foarte implicat in activitatea sa profesionala, cu foarte multe cunostinte in ale rugbyului si de la care ai ceva de invatat permanent. se documenteaza permanent ceea ce creeaza premisele unei minti dinamice, in continuua dezvoltare. eu ma refer strict la articol in sine, articol care a fost, din intamplare poate, tradus de daniel. am fost intrebat daca exista vreo problema intre mine si el urmare a comentariului postat de mine la acest articol. nu exista niciun fel de problema, ba mai mult, exista deschiderea permanenta spre tot felul de colaborari, mai ales pe partea de copii si juniori. pe carcotasi ii rog sa citeasca bine comentariul meu si sa vada ca fac referire strict la elemente din articol, la care mai adaug o consideratie gresita a aceluiasi autor. nimic de daniel mitrea. daca va exista vreodata vreun motiv de critica la adresa lui o voi face fara retinere, asa cum invit pe toata lumea s-o faca cu mine, fara a se pune problema supararii. rodd wagner este un teoretician in ale bussinesului care isi spune punctul de vedere. in ale bussinesului este recunoscut in statele unite, fiind si membru al corporatiei Gallup care detine si o importanta agentie de publicitate. ma opresc aici cu comentariile.

  3. calin catalin 4 martie 2010 at 13:31

    scuze, cel care facea referire la implicarea psihicului era un antrenor/autor de rugby numit anthony eddy si nu rodd wagner. a fost o privire aruncata in graba pe niste foi de pe birou. in rest, tot ce am scris ramane valabil ca punct de vedere al meu.

  4. Bucos 4 martie 2010 at 15:37

    Lui calin catalin; chiar daca locuiesti în România si faci astfel de afirmatii (în unele consider ca te contrazici), un om cu personalite si curaj si-ar asuma riscul si si-ar declina identitatea. Altfel este ca si cum ai „face sex” la telefon.
    Dat fiind ca am ceva experienta în formarea si perfectionarea tinerilor jucatori de rugby, consider aceasta calitatea(mentalul), cea mai importanta a unui viitor competitor; nu este singura fiindca la înalt nivel „trebuie sa le ai apoape pe toate”. Dat fiind ca am lucrat cu Daniel anul trecut cînd m-am ocupat de U18, pot spune ca ne regasim în multe domenii; conceptia jocului, metodele de pregatire si predare si multe altele. Experienta avuta în România anul trecut cu U18, cu un staf tehnic de calitate, în care un rol major l-a avut pregatirea psihica sub conducerea lui „sensei” Razvan Peristeri, îmi confirma faptul ca si la noi se poate face performanta, se poate practica un joc modern si spectaculos. Însa la noi atîta timp cît nu vom scapa de aceasta boala incurabila, numita „mentalitate paguboasa”, ne vom balacii într-o mocirla de care chiar si porcii o sa rîda.
    Revenind la subiectul mesajului, cred ca esti un tip bine documentat, mai ales în management, dar oare documentul publicat de Daniel, managerii si staful tehnic al nationalei de seniori, l-au citit…..
    Mihai Bucos

  5. calin catalin 4 martie 2010 at 17:03

    salut bucos,

    numele meu este… calin catalin . sunt cat se poate de transparent tocmai pt ca nu-mi place „sexul la telefon” adica, nu-mi plac ce-i ce-si ascund identitatea. daca m-am contrazis in unele afirmatii si mi le poti spune care sunt, ti-as ramane dator. pe daniel il apreciez f mult pt ca eu, personal, am invatat f multe de la el. ma refer la rugbyul modern pe care eu il pierdusem din vedere, imi iesise din atentie pt ca ma preocupa cariera profesionala. care acum se intampla sa se impleteasca cu cea sportiva. materialul pe care daniel l-a publicat este, in esenta, bun. numai ca el contine niste date contradictorii care pot venii pe fondul unei traduceri fara o transpunere corecta in limba romana. sau pot fi si alte cauze. nu stiu. dar in el se regasesc elemente esentiale de psihologia grupurilor care sunt evidentiate la un nivel mult prea explicit, data fiind si pregatirea eterogena a cititorilor. si de aici poate interveni aceasta necorelare. din dorinta de a face continutul pe intelesul tuturor, daniel a folosit niste termeni care, de regula, nu isi gasesc locul aici. mie imi pare rau ca acel comentariu al meu a starnit pasiuni nedorite la adresa lui daniel . cat despre profesionalizarea discursului fiecarui membru al unei institutii publice este obligatorie d.p.d.v al gestionarii situatiilor ulterioare. institutia publica este investita cu cea mai inalta forma de incredere in randul membrilor si a grupurilor ce o formeaza, iar orice act emis devine automat oficial si demn de luat in seama. la fel si cu frr. daca alin popescu, doctorul vine si spune ca jucatorul x poate juca cu piciorul in gips ala joaca pt ca asa i-a spus dc federatiei. nu spun ca asa se va intampla. dar dc-ul, daniel si ceilalti membri ai frr trebuie luati in serios cand se adreseaza oficial. in acest sens, trebuie cenzurate toate pornirile proprii sau cel putin semnalate ca fiind opinie proprie. aici este profesionalizarea discursului. daca mai sunt si alte nelamuriri fata de pozitia mea te astept sa-mi scrii.

  6. calin catalin 4 martie 2010 at 17:14

    revin pt bucos,

    de regula, oamenii importanti produc controverse si sunt controversati. asta pentru ca incearca sa se implice si nu sa stea deoparte. un om poate fi apreciat dupa laude, dar si mai mult dupa critici. ar trebui sa existe un loc in care fiecare dintre noi sa poata posta cate un articol si apoi sa astepte sa fie comentat. garantez ca te va interesa ca articolul tau sa primeasca critici. sau altceva. daca frr ar fi avut un departament de dezvoltare-marketing adevarat, un departament prin care ar fi putut atrage fonduri europene ca ca institutie de drept privat dar de interes public, cu participarea MECI sau MTS, ar fi putut face multe lucruri, printre care:
    – initierea unui program adresat tuturor iubitorilor de rugby, criticilor chiar, care sa trimita niste proiecte foarte bine structurate, in cadrul carora sa se regaseasca si ei si sa fie platiti, care sa fie propuse acestor ministere ( asa cum exista ele la un moment dat). li se da tuturor tema, fac proiectele, sunt supuse atentiei unei comisii formate din reprezentanti ai ministerului de resort si oameni care faciliteaza optinerea de fonduri, niciunul din frr, iar daca sunt bune proiectele sunt aprobate si puse in practica. aici se alege graul de neghina. aici se poate demonstra daca exista oameni inteligenti sau doar cei care vor sa critice. toate bune.

  7. Bucos 5 martie 2010 at 11:04

    Lui calin c. pîna la urma tot nu am înteles care este pozitia ta referitor la pregatirea psihica; este sau importanta în sportul de înalt nivel? ti-am recitit primul mesaj si daca compari prima fraza cu ultima, eu zic ca este o contradictie; tu ce zici?
    În ceea ce ma priveste, acord o mare importanta „mentalului”; este însa la fel de adevarat ca la noi(cu mici exceptii), este total delasata. Cînd m-am ocupat de U18 (anul trecut), dupa ce mi-am gasit colaboratorul pentru pregatirea „specifica” a echipei, urmatorul care a fost pe lista prioritatilor mele, a fost „sensei” Razvan Peristeri care a avut o contributie deosebita la pregatirea lotului. Pregatirea mentala cuprinde o multitudine de domenii: afective(la cei mai mici),motivatia pentru asi atinge obiectivele(pe etape), dorinta de a se ameliora în permanenta(autoevaluare, evaluarea antrenorului, a colegilor, etc.), capacitatea de asi controla stresul(înainte, în timpul si dupa competitie), francezi spun „imagerie mentale”, este capacitatea de a te vedea în actiune, înainte de a fi de fapt (în special pentru transformeuri si taloneori cînd lanseaza din margine), si înca multe altele.
    Deci în încheire, ti-as spune ca chiar baietii nostrii de la nationala de seniori au mare nevoie de un psiholog sau sofrolog(pentru unii), în acest moment.
    Mihai Bucos

  8. Bucos 5 martie 2010 at 13:35

    Revin asupra articolului si în mod special la punctul1:toti membrii echipei trebuie sa stie ce se asteapta de la ei.
    În exemplu dat, ca o echipa compusa „de individualitati” poate sa fie învinsa de catre o echipa mediocra sunt de acord ca ideie, mai ales datorita specificului jocului nostru: spirit de echipa, solidaritate, generozitate,loialitate, curaj si abnegatie si multe, multe altele…
    Însa dupa mine o echipa mediocra chiar daca are virtutile enumerate mai sus, în cel mai fericit caz poate deveni o „echipa buna”. O echipa de rugby de înalt nivel trebuie sa aibe în sînul ei 2-3 „individualitati”, fara de care nu va putea sa-si atînga obiectivele propuse(de a cîstiga un titlu – de exemplu). Deci fara jucatori de exceptie nu poti cîstiga un titlu; am sa va dau un singur exemplu pe care cred ca îl stie toate lumea(rugbistica). Este vorba despre Anglia, care dupa „umila mea opinie” a revolutionat(mai ales în Europa), sau a reusit sa faca din jocul nostru un „sport profesionist 100%”, avînd în staful tehnic 23 „de specialisti”. Datorita aportului „exceptional” al lui Clive Woodwoard(caruia i sa dat „mîna libera”), imediat dupa CM din 95, s-au pus pe treaba, avînd ca obiectiv principal nu CM din 99, ci pe cel din 2003. Desigur ca si ei(ca toata lumea), ar fi vrut sa cîstige CM din 99, organizat de ei, dar înca nu erau „gata”; în semi-finala contra AFdS de pe stade de france, au avut „ghinionul” sa dea peste o uvertura „într-o zi de gratie”, care a reusit nu mai putin… decît 5 drop-goaluri Dar revin la ideea mea, spunîndu-va ca Anglia a fost din totdeauna o echipa bine organizata în fazele ordonate, cu înintasi puternici, disciplinati, cu un sistem de aparare corect… si atît.
    Marele salt calitativ în joc s-a produs cînd au gasit „o individualitate”, care crea în permanenta deruta si dezordine la adversari. Este vorba de Jason Robinson(adus de la rugby în 13), care împreuna cu Wilkinson care între timp devenise „un strateg si transformeur” fara pereche, au reusit sa cîstige titlul în 2003. Trebuie adaugat însa ca lotul pe care-l avea la dispozitie C.W. era unul deosebit, mai ales ca 2/3 dintre jucatori, erau împreuna la nationala de 6-7 ani. Cît despre celalalt punct cunosterea explicita si tacita, aici întram în „miezul problemei” pentru un antrenor si anume abordarea aspectelor tehnico-tactice dupa unii sau tactico-tehnice dupa altii. Pe curînd
    Mihai Bucos

  9. calin catalin 5 martie 2010 at 13:50

    salut,

    pt bucos. sunt absolut de acord ca e nevoie de aceasta pregatire psihologica. pregatirea mea profesionala este de psiholog, alegandu-mi specializarea in psihologie sportiva, in lucrarea mea de licenta de final ARR fac referire (masiv) la implicarea psihicului in dezv sportiva si a performantei ( vizibila pe rugbyspartan.wordpress.com), in primul meu comentariu faceam referire la faptul ca nu sunt de acord cu majoritatea antrenorilor care spun ca psihicul nu conditioneaza performanta sportiva. sunt implicat in lucrul experimental cu copii, am transformat niste jocuri din copilaria noastra in exercitii de rugby. am discutat si cu daniel despre articol si, exact cum spuneam intr-unul din comentarii el a fost tradus si adaptat pentru antrenorii/managerii din rugby cu niste cuvinte pe care sa le inteleaga fiecare, indiferent care le este pregatirea. fapt care pe mine m-a indus in eroare pt ca erau niste asocieri pe care eu nu le intelegeam. de aceea, am spus ca este un articol bun dar cu niste contradictii. „materialul pe care daniel l-a publicat este, in esenta, bun. numai ca el contine niste date contradictorii care pot venii pe fondul unei traduceri fara o transpunere corecta in limba romana. sau pot fi si alte cauze. nu stiu. dar in el se regasesc elemente esentiale de psihologia grupurilor care sunt evidentiate la un nivel mult prea explicit, data fiind si pregatirea eterogena a cititorilor. ” am oferit citatul in care arat ca materialul este bun, dar cu contradictii. atat. citeste cu atentie si rabdare materialul de pe rugbyspartan.wordpress.com, sunt multe pagini, si o sa observi care este abordarea mea cu privire la antrenor, jucator si organizarea antrenamentelor. te rog, sa faci cele mai acide comentarii posibile si sa nu lasi niciun comentariu laudativ. toate bune.

  10. Bucos 5 martie 2010 at 15:17

    lui calin.c. – bine, ma voi conecta cît mai curînd posibil si am sa-ti dau punctul meu de vedere. Însa doar din pozitia unui educator-antrenor, fara nici o competenta în psihologie. În schimb cred ca rugbyul ar avea mult de cîstigat daca ar face apel si la alte persoane sau personalitati din afara jocului nostru.
    MB

  11. emilian duta 18 aprilie 2010 at 16:04

    incercam tot timpul sa cautam antrenorul perfect dar nu vedem cauzele …daca nu vom cauta in interiorul sportivilor cauzele pozitive sau negative degeaba vom spune ca iubim rugbyul,daca nu vom fi mai buni nu vom gasi iubirea pentru acest sport sa-l putem da mai departe eu nu ma pot numi antrenor dar ce-a ce mi se intampla este ca am invatat de la minunatiantrenori…IRIMESCU,COSMANESCU,TUTUIANU,VIZITIU,SANDU POP RADU DEMIAN,VIOREL MORARU sau SOPORAN VASILE,cu speranta ca vom fi mai uniti si modesti poate vom invata ca acest sport nu inseamna numai bani inseamna,dragoste si implinire ca atunci cand dai un eseeu la o varsta cand alti sunt pensionari,poate gresesesc dar ma bucur ca mai pot admira rugbyul in romania dar depinde cine il vrea mai sus,sa poata sa nu uite ca nu conteaza de cate ori cazi ci de cate ori te ridici…cu stima un simplu rugbyst…dinROMANIA.

Leave A Response