Friday 18th October 2019,
Federatia Romana de Rugby

Curs de formare a antrenorilor de rugby de nivel II, la Bucuresti

26 aprilie 2010 E-Antrenor

Daniel Mitrea

In perioada 04-06 mai va avea loc la Bucuresti un curs de formare a antrenorilor de nivel II, organizat de IRB si FIRA -AER.

La acest curs sunt invitati toti cei care au absolvit cursurile Academiei Romane de Rugby (nivel national sau regional).

„Este foarte important de precizat ca in perioada urmatoare IRB si FIRA AER nu vor mai permite antrenorilor care nu au obtinut certificat la acest curs sa mai antreneze la nivel de seniori. In Romania inca nu se percepe taxa de formare a antrenorilor de nivel II, FRR asigurand aceasta taxa si in plus cheltuielile de cazare si masa. La acest curs vor participa in calitate de educatori: Olivier Magne (Franta), Nicolae Ungureanu, Dan Badea, Stefan Mitrea, Emil Pirtoc”, a declarat antrenorul federal, Daniel Mitrea.

Se pot face inscrieri pana la data de 30 aprilie 2010 la adresa frr@frr.ro sau la fax 021/3192449.

Nr. Nume prenume Proba scrisa Proba practica
1. Boldor Daniel 8,8 C
2. Husea Cristian 8,8 C
3. Lupu Alexandru 8,8 C
4. Stanca Razvan 8,8 C
5. Stoica Horia 8,8 C
6. Tudori Alexandru 8,8 C
7. Preda Mugurel 8,4 C
8. Balan Cristian 8,4 C
9. Bidirel George 8,4 C
10. Bologa Mircea 8,4 C
11. Cantor Lorin 8,4 C
12. Grigore Marius 8,4 C
13. Niculescu Dan 8,4 C
14. Secuianu Marius 8,4 C
15. Codoi Laurentiu 8 C
16. Nita Mihalache 8 C
17. Opris Florea 8 C
18. Rosoaga Ionel 8 C
19. Rus Sorin 8 C
20. Suciu Cornel 8 C
21. Drugulescu Adrian 7,6 C
22. Florea Costica 7,6 C
23. Nita Nicolae 7,6 C
24. Vacaru Vicenţiu 7,6 C
25. Tufaru Dan 7,6 C
26. Radu Cornel 7,2 C
27. Udroiu Vasile 7,2 C
28. Troanca Florin 7,2 C
29. Munteanu Toader 6,8 C
30. Mocanu Nicolae 8,4 I.N.C.
31. Dascultu Gheorghe 8 I.N.C
32. Popescu Stefan 8 I.N.C.
33. Nistor Margarit 8 I.N.C.
34. Iliescu Razvan 7,6 I.N.C.
35. Polizache Teodor 7,2 I.N.C.
36. Calin Catalin 6,8 I.N.C.
37. Iorga Toma 8,4 Abs
38. Muntean Mircea 7,2 Abs
39. Lungu Lavinia 8 Abs

3,385 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

5 Comments

  1. calin catalin 6 mai 2010 at 21:25

    salut tuturor,

    imi pare rau ca trebuie sa revin cu observatii, dar aceasta editie a cursurilor pt antrenori nivel 2 irb a fost marcata de lipsa de coerenta in cerinte. nu vorbesc de organizarea administrativa ( locatie, masa, apa). aici frr a avut grija sa fie la inaltime cu toate ca ar fi putut sa asigure doar materialul didactic. insa, materialul didactic al lui olivier magne pentru domeniile conexe jocului de rugby: social & comunicare au fost nedocumentate sau argumentate stiintific. nu pot sa neg contributia pozitiva a materialului privind jocul de rugby in sine. de aceea, se impune specializarea efectiva a celor care transmit informatia. haosul a fost completat de cerintele de lucru la proba practica privind categoria de varsta careia trebuia sa i te adresezi sau gradul de cunoastere al jucatorilor, grad la care trebuia sa te raportezi cu explicatiile. ba era prea complex exercitiul, ba era prea simplu. efectiv, cursantii au fost bulversati de aceasta lipsa de incadrare cat mai exacta. va dau un exemplu pe care vreau sa-l judecati, propriul exemplu. la proba practica am tras subiectul „apararea dupa spontana”.zic eu : nimic mai simplu, ideile fiind predate cu o zi inainte. il intreb pe george bargaunas, educatorul grupului meu, un om cu care se poate discuta, pertinent si obiectiv, care este categoria de varsta pt care concep antrenamentul. imi spune ca pot alege categoria de 12-14 ani stiind ca lucrez cu acestia la club. imi fac strategia avand in vedere gradul de dezvoltare pe care il au acesti copii: creativitate, o memorie de lunga durata buna, formarea patternurilor de lucru si evidentierea posibilitatilor de abordare situationala. in cazul acesta, m-am gandit ca trebuie sa mentionez in cadrul antrenamentului faptul ca primul lucru pe care trebuie sa-l cunoasca si sa-l execute un jucator in formare atunci cand se formeaza o spontana este contestarea rapida a balonului pt a reusi sa transforme atacul in contra atac. practic, ii ofer cele doua alternative in abordarea unei spontane: contestarea si apararea efectiva. astfel, jucatorul va alege functie de situatie si nu va invata doar sa se apere. acest prim exercitiu de contestare avea o pondere de 10 minute in economia antrenamentului. pe foaia de prezentare urma un exercitiu in care se identifica spontana, se repartizau posturile de gardian, de jucator de alimentare, se realiza linia de aparare la linia ultimilor picioare etc. ulterior, functie de semnalul antrenorului, urmand sa plece atacul si regruparea apararii in randul 1, 2 si 3. repet, imi era simplu sa dezvolt doua exercitii dupa acest model, unul simplu de asezare si unul de dinamica situatiei, dar am tinut cont de grupa de varsta. atentie, mi se propune spre exemplificare de catre olivier primul exercitiu cu asezarea in spontana si contestare! explic colegilor factorii cheie in limba romana, olivier nu intelege si imi tot cerea sa spun care sunt factorii cheie. stiind ca am definit factorii, m-am blocat incercand sa deduc ce vrea suplimentar. urmeaza explicatiile lui exact pe detaliile pe care le dadusem anterior. urmeaza interviul. olivier imi cere sa explic care este apararea dupa spontana si-i fac schema cu gardieni si tot tacamul. surprins, ma intreaba de ce nu am lucrat acest exercitiu pe teren. ii raspund ca am corelat varsta, cu asteptarile mele de raspuns din partea echipei, cu experienta jucatorilor si am conceput un antrenament care sa le permita acestora sa aibe permanent in minte cele doua posibilitati. raman stupefiat! mi se da replica ca eu antrenez seniori !!!! incerc sa-i explic ca grupa de varsta aleasa e alta, george bargaunas confirma, dar olivier raspunde ca jocul de rugby e acelasi la toate varstele. fara sa-l contrazic, o facea regulamentul care are abordari diferite functie de varsta, il intreb daca a inteles faptul ca trebuie sa alegi stilul de lucru functie de „materialul” cu care lucrezi, asa cum explicase si el cu o zi-doua inainte. nu am avut succes.
    sunt profund dezamagit sa vad o astfel de lipsa de profesionalism din partea unui trimis al irb, educator fiind, dar nu as vrea s-o asociez cu „corectura” pe care am facut-o eu prezentarii lui cu privire la tipurile de antrenor pe care le intalnim, asta in prima zi de curs. interventia mea fiind „stimulata” de invitatia lui daniel mitrea de a participa activ la dezbateri. cred ca si ceilalti educatori, romani de data asta, au fost bulversati de aceasta lipsa de coerenta din partea lui olivier magne. nu mai vreau sa fac referire la testul grila in care existau 3 intrebari ce puteau fi trecute la un test de imaginatie, nu la un test cu raspunsuri exacte. aici e vina celui/celor care l-au conceput. sunt suparat nu pt ca exista mari sanse, din cauza acestui conflict al neintelegerilor dintre mine si olivier sau al orgoliilor acestuia privind corectura pe care am facut-o prezentarii lui, sa nu obtin aceasta categorie, eu nefacandu-mi calcule financiare in acest sens considerand ca as putea prinde o echipa de seniori, sunt suparat pt ca am incercat sa diversific un mod de gandire unilateral, secvential, care nu asigura o buna viziune sportivului tanar asupra abordarii situatiilor de joc. am incercat sa leg ceea ce se cunoaste din psihologia sportiva cu privire la caracteristicile specifice unei categorii de varsta cu tema data. o sa incerc sa ma limitez la integrarea sociala a copiilor si adolescentilor prin rugby si atat. lipsa de profesionalism ma omoara. sau poate este o simpla neintelegere si vorbesc eu aiurea.

  2. calin catalin 6 mai 2010 at 21:34

    de remarcat un emil partog de zile mari, cu explicatii pe intelesul tuturor, la obiect, eficient, un steve mereu pregatit pe partea de pregatire fizica. pacat ca ei nu au contat de data asta.

  3. calin catalin 10 mai 2010 at 14:02

    salut,

    ironia sortii face ca azi sa ma uit pe email si sa vad un material primit de la sportplan cu privire la modul de abordare si construire al unui antrenament de rugby. parca sa-mi faca in ciuda, autorii materialului spuneau ca lectia trebuie adaptata la nivelul perceptiv al jucatorilor ( as corecta si as spune la nivelul de dezvoltare cognitiva deoarece dpdv perceptiv se poate sta f bine, dar nu si dpdv al interpretarii informatiilor primite), nu nivelul perceptiv al acestora la tema antrenamentului. ma dezabonez pt ca una se incearca prin aceste materiale si alta se cere de la reprezentantii irb. eram intrebat zilele trecute daca pt mine conteaza aceste cursuri. din punct de vedere financiar, in acest moment, nu. dar e frustrarea de a fi nedreptatit, de a fi furat tocmai cand tu te gandesti sa faci ceva care sa fie bine documentat si realizat. il ascultam pe olivier magne, duminica, la tv5 comentand un meci de rugby din campionatul francez. e un bun comentator, dar un f depasit pedagog.

  4. calin catalin 14 mai 2010 at 22:52

    Salut tuturor,

    am pus la aceasta sectiune Eantrenor o viziune a mea asupra relatiei antrenor-jucator din perspectiva psihologiei muncii. exemplele din fisele postului sunt generale, nefiind trecute ca adevaruri.

    Antrenorul nu poate face antrenamente cu orice copil fara sa aibe un minim de cunostinte despre joc, participarea jucatorilor la jocul de rugby, calitatile, aptitudinile si comportamentul fiecaruia functie de postul ocupat. As spune ca trebuie sa aibe fisele posturilor conform carora va numi jucatorii ce au performantele necesare, abilitatile si aptitudinile necesare. Totodata, antrenorul face parte dintr-o structura sociala, reprezinta o pozitie in cadrul unei comunitati, deci trebuie sa detina niste calitati care sa-i fie recunoscute.
    Facand referire strict la partea de Psihologie Ocupationala (PO), evidentiem rolul primar al profesorului de sport din cadrul scolilor in selectia si orientarea sportiva a copilului. Chiar daca PO vorbeste despre profesie, alaturandu-i acestei denumiri atribute de genul „tehnic”, „inginer”, putem face o paralela si putem discuta despre situatii similare, mai ales ca sportul tinde catre profesionism si profesionalizare ceea ce confera acestuia titulatura de „serviciu”, ocupatie de sine statatoare a indivizilor ce-l practica.
    In acest sens, antrenorul trebuie sa aibe o atitudine responsabila fata de cei pe care-i indruma si trebuie sa-si profesionalizeze pozitia in vederea abordarii unei relatii serioase cu jucatorii. Dupa cum se face referire si in PO, dar nu numai, existand si lucrari de specialitate, si as face referire la Mielu Zlate, Psihologia muncii industriale, orientarea si selectia profesionala sunt doua elemente de baza pentru o reusita individuala socio-profesionala, elemente care ajuta in minimalizarea factorilor stresori in timpul executarii sarcinilor de serviciu. In cazul jucatorilor de rugby, inadaptabilitatea este similara cu abandonul sportiv iar sesiunile de antrenament pe care acel individ le-a urmat se vor dovedi a fi inutile.Asadar, efortul antrenorului de a transmite informatiile tehnice necesare unei abordari pozitive a jocului de rugby vor trebui reluate si reinvestit efort in formarea altui jucator.
    Pentru o analiza cat mai corecta a pozitiei antrenorului, in general, se pot evidentia doua mari categorii:
    – Antrenorul de copii. Este cel ce creeaza premisele dezvoltarii psiho-motorii ale copilului, dezvoltarea aptitudinilor generale din perspectiva PO pentru ca, ulterior, acest copil sa si le descopere si sa si le perfectioneze pe cele speciale.
    – Antrenorul de jucatori profesionisti. Acesta este cel care lucreaza cu jucatori ce au anumite aptitudini generale evidentiate, le formeaza pe cele speciale, le analizeaza in cadrul antrenamentelor sau in cadrul examinarilor periodice ( probe medicale, de aptitudini fizice generale sau cele specifice cumulate) si numeste, functie de fisa postului si de observatiile facute, pe fiecare in parte pe postul pe care se incadreaza.
    Antrenorul de copii este cel care face selectia bruta functie de aptitudinile care caracterizeaza copilul si au o componenta majoritar ereditara. In aceasta perioada va exista o fisa a postului cvasigenerala, dar care va cuprinde elemente ce vor fi urmarite pentru a fi atinse, dupa cum urmeaza:
    a. integrarea sociala;
    b. urmarirea performantelor de integrare sociala si de grup: lucrul frecvent in grup, antrenament de incalzire individual dar jocul se realizeaza prin colaborarea cu ceilalti, neacceptarea relatiilor de grup;
    c. obiectivele fizice individuale: probele de alergare, probele de forta, probele de concentrare, probele de creativitate;
    d. obiectivele tehnice individuale: realizarea pasei pe partea stanga, pe partea dreapta, lovitura de picior, schimbarea directiei de alergare etc
    e. obiectivele tehnice de grup: realizarea pasei in profunzime, fixarea adversarului si pasa, sustinerea purtatorului de balon.

    Dupa cum se observa, aceste criterii de selectie sunt extrem de generale si se cer tuturor participantilor la antrenamente. Singurul element ce va face diferenta intre jucatori este tipul de temperament, antrenorul alegandu-si coordonatorul de joc functie de temperamentul pe care fiecare il are si, implicit, functie de atitudinea pe care acesta, antrenorul, o doreste in abordarea unui meci. Ca exemplu, vom alege doua tipuri de temperament: sagvin si flegmatic. Intr-un joc in care avem nevoie de o echipa energica, care sa atace permanent pentru a destabiliza echipa adversa, avem nevoie de un jucator energic, bataios care sa poata mobiliza echipa permanent. In schimb, daca avem nevoie de un joc echilibrat, cu tehnici de finete care presupun anumite momente de concentrare, vom alege un jucator flegmatic, care-si asuma deciziile, dar executia se bazeaza mai mult pe analiza si pe explozia de energie.
    Sarcina antrenorului jucatorilor mari, profesionisti, incepe cu urmarirea jucatorilor in formare, a performantelor pe care acestia le au de-a lungul timpului. Cand varsta le permite sa treaca la un nivel superior, antrenorul de nivel 2, sa zicem, va face selectia jucatorilor functie de observatiile si analiza facute inainte si incadrarea acestora pe posturile care le sunt potrivite. Din acest moment posturile se specializeaza, devenind accesibile doar unui anumit tip de jucator, cu anumite aptitudini speciale ce vor fi evidentiate si perfectionate de-a lungul antrenamentelor ulterioare.
    Fisa postului jucatorului de linia intai:
    – obiectivele fizice individuale: alergare in viteza, alergare de rezistenta, impins din culcat, genunflexiuni cu greutati etc.
    – obiective tehnice individuale: pasa spre stanga-dreapta, talonarea balonului, aruncarea balonului in tusa, saritura in inaltime, mentinerea fortei de impingere intr-un timp dat etc
    – obiective tehnice colective: legarea in gramada si mentirea sa intr-un timp dat in timp ce se executa o presiune asupra corpului, coordonarea proprie si a grupului in anumite situatii de joc, legarea si mentinerea fortei de impingere comuna etc
    Fisa postului jucatorului de linia a treia (flancher si inchidere):
    – obiectivele fizice individuale: alergare in viteza, alergare de rezistenta, impins din culcat, genunflexiuni cu greutati etc.
    – obiective tehnice individuale: pasa spre stanga-dreapta, talonarea balonului, aruncarea balonului in tusa, saritura in inaltime, mentinerea fortei de impingere intr-un timp dat, orientarea si dezvoltarea perceptiei spatio-temporale, viteza de analiza situationala, lucrul in stres fizic etc
    – obiective tehnice colective: ruperea de ritm si adaptarea vitezei de alergare pentru sustinerea purtatorului de balon, mentinerea fortei de impingere in anumite situatii de joc, pasa din diferite forme de contact etc.

    Dupa cum se poate observa, aparent cele doua fise a posturilor sunt asemanatoare, ele sunt concepute pentru pachetul de gramada, dar specializarea posturilor exista si aici. Practic, diferenta se face in timpii de raspuns la probele fizice, in greutatile folosite, dar si prin viteza de analiza situationala pe care jucatorul o poate realiza. Astfel, vorbim de un jucator pe gramada de linia a treia care are o dezvoltare mai buna a perceptiei proprioceptiv-kinestezica ceea ce duce la o analiza mai buna a situatiei de joc la un moment dat, este mult mai solicitat la schimbarile dinamico-statice: poate trece cu usurinta de la o situatie de impingere si mentinerea acestei forte, la o situatie de alergare in viteza.
    „Necesitatea conducerii vietii sociale, ca si a diverselor ei sisteme si subsisteme este atit de acerb manifestata la ora actuala incit unii autori nu s-au sfiit sa afirme ca dezvoltarea economica si cea sociala depind in mare masura de felul cum se realizeaza conducerea. Aceasta este, fara, indoiala, un aspect vital al functionarii tuturor sistemelor organizationale, de aceea este necesara abordarea ei frontala si aprofundata.” (Mielu Zlate, Leadership si management)
    Am folosit acest citat din Mielu Zlate pentru a arata ca abordarea aleasa de mine, din punct de vedere al psihologiei ocupationale, dar si al psihologiei grupurilor, poate fi adaptata la orice mod de manifestare al vietii sociale, inclusiv la sistemele de tip sportiv.
    Ca sa evidentiem, la nivel sportiv, ceea ce Mielu Zlate a dorit sa arate prin citatul de mai sus, voi arata ca dezvoltarea si profesionalizarea structurilor sportive sunt procese continue, ca in momentul de fata raspunderea pentru educatia si pregatirea profesionala a jucatorilor este coordonata de o intreaga echipa: managerul echipei, antrenor principal ce urmareste constructia jocului in ansamblul lui, antrenori secunzi specializati, preparatori fizici si doctori.

    Durata de pregatire profesionala se imparte pe mai multe etape:
    – de lunga durata – se urmareste imbunatatirea aptitudinilor fizice individuale, in mare masura, dar si a celor de tehnica individuala; cunoasterea aspectelor ce tin de legile jocului.
    – anuala – elementele ce se regasesc in pregatirea anuala sunt elemente tehnico-tactice generale ce tin de formarea si dezvoltarea patternurilor situationale pentru imbunatatirea timpilor de raspuns.
    – competitionala – aici regasim elemente tehnico-tactice ce au rolul de a pregati jucatorii in functie de modul in care adversarii abordeaza jocul in general.
    Jucatorul profesionist este supus factorilor stresori intocmai ca in orice activitate profesionala obisnuita. Insa, daca in cadrul Psihologiei Ocupationale gasim definitii si mijloace de determinare a stresorilor ocupationali (SO) (1994, Horia Pitariu, Stresul ocupational la ingineri: o realitate contemporana.) in psihologia sportiva, a jucatorului de inalta performanta regasim foarte putine teste de acest gen. In categoria SO, in ceea ce priveste sportivul de performanta, gasim urmatorii factori:
    – stresul fizic, rezultat din suprasolicitarea fizica ;
    – stresul social, rezultat din interactiunile sportivului cu mediul social, dar si familial, la care se raporteaza;
    – Stresul competitional, rezultat din asteptarile la care se raporteaza jucatorul in timpul competitiilor, implinite sau nu.

    In schimb, se vorbeste foarte putin de rutina, de oboseala cauzata de numarul ridicat al orelor de antrenament (suprasolicitarea fizica se poate realiza si in perioade scurte de timp) etc. Nu am gasit in literatura de specialitate teste similare cu cele din psihologia muncii de genul: Position Analysis Questionnaire(PAQ), Stress Diagnostic Survey (SDS) sau Work Environment Scale (WES), dar nici explicatii amanuntite despre modul in care se aplica acestea .
    In ceea ce priveste metodele de evaluare a performantelor sportive, aplicabile mi se par cele de tipul scalelor de apreciere si comparatia prin ranguri, dar si cele de tipul incidentul critic. In ceea ce priveste aplicarea metodei incidentului critic, pot spune ca rezultatul este puternic influentat de starea psihica a jucatorului. De exemplu, timp de 3 luni (octombrie-noiembrie-decembrie 2009) am realizat o apreciere a jucatorilor prezenti la antrenamente dupa acest model. Am realizat un tabel in care am trecut numele jucatorilor si elementele din antrenament pe care le predam in ziua respectiva, ulterior, urmarindu-le evolutia. Notam fiecare incercare cu note de la 1 la 5 dupa care realizam o medie aritmetica in cadrul grupei, iar la final pe ansamblu. In pauza de antrenament din decembrie 2009 si ianuarie 2010, am studiat atent foile de observatie, le-am suprapus peste fisele de observatie saptamanale ce faceau referire la modul in care jucatorul a interactionat cu mediu familial, scolar sau cu grupul de apartenenta si am observat o conditionare a performantei lui sportive functie de acesti factori.
    La urmatoarele antrenamente am incercat sa aloc un timp limitat jucatorilor care ridicau astfel de probleme in vederea descoperiri cauzelor, dar si a unor raspunsuri adecvate, si am observat o imbunatatire evidenta a scorurilor zilnice.

    toate cele bune.

  5. calin catalin 25 mai 2010 at 18:29

    salut tuturor,

    am inteles ca rezultatele acestui curs ar fi trebuit sa apara pe site fiind cunoscute de cand s-a terminat cursul. in ciuda celor sesizate de mine si pe acest site sau direct celor implicati nimeni nu a facut nimic. totul a ramas la nivel de pupat in fund francezul, iar pe ai nostri cu care facem treaba le-o tragem peste ochii. in afara de faptul ca nu purtati tanga si aveti chiloti cu fanta pentru … e vreun barbat prin frr ? nu ma refer la faptul ca va faceti nevoile din picioare, ci la verticalitatea de care ar trebui sa dati dovada. mi-e sila de modul in care va comportati si va acoperiti neputinta proprie!

Leave A Response