Saturday 19th September 2020,
Federatia Romana de Rugby

Daniel Mitrea: Modificarea competitiilor de juniori poate ajuta foarte mult rugby-ul romanesc

4 august 2010 JUNIORI

Daniel Mitrea

In urma unei dezbateri initiate de Antrenorul Federal, Daniel Mitrea, s-a stabilit ca in urmatorii ani competiile pentru juniori sa fie organizate pentru o singura generatie. (jucatori nascuti intr-un singur an calendaristic)

„Am dorit sa facem aceste modificari pentru a creste numarul jucatorilor de la juniori. Pentru a nu fi prea brusca aceasta masura am decis ca trecerea la noul sistem sa aiba loc treptat, astfel incat din anul competitional 2012/2013, competitiile se vor organiza la fiecare categorie de varsta pentru o singura generatie, de ex. U19 – 1994, U18 – 1995, U17 – 1996, etc. Sistemul actual permite inscrierea a doua generatii la U19. Aceste modificari pot ajuta foarte mult rugby-ul romanesc in anii urmatori. Dupa aceasta discutie urmeaza ca propunerea mea sa ajunga in Biroul Federal pentru aprobare ”, a declarat Daniel Mitrea.

La discutii au participat membrii ai Biroului Federal responsabili cu activitatea de juniori (Alin Petrache – presedinte FRR, Istrate Victor – vicepresedinte FRR, Mihai Ispas – membru Birou Federal, Manolache Nicolae – Presedinte Comisia de Juniori, Florin Matei – Secretar General, Daniel Mitrea – Antrenor Federal), directorii de dezvoltare (Ion Viorel, Iulian Iftenie, Bogdan Cantor) si invitati (Alexandru Achim, Vasile Soporan, Vasile Constantin, Dragomirescu Gheorghe, Dudu Florian).

In urma intalnirii s-au stabilit urmatoarele:

In anul competitional 2010/2011 se vor organiza competitii pentru:

– Divizia Nationala de Juniori U19 pentru jucatori nascuti 1992 si 1993
– Campionate regionale cu Turneu Final pentru
– U19 jucatori 1992 si 1993 (nu mai mult de 5 jucatori)
– U18 jucatori 1993 si 1994 (nu mai mult de 5 jucatori)
– U17 jucatori 1994 si 1995 (nu mai mult de 5 jucatori)
– U16 jucatori 1995 si 1996

Din anul competitional 2011/2012 vor fi organizate aceleasi competitii insa numarul jucatorilor care poate fi promovat la o categorie superioara se va limita la 3.

Din anul competitional 2012/2013, competitiile se vor organizala fiecare categorie de virsta pentru o singura generatie, de ex. U19 – 1994, U18 – 1995, U17 – 1996,etc.

Varstele si competitiile propuse pentru urmatoarea perioada de 4 ani:

Vârste
Anii
U19
D.N.J.
XV
U19
T.F.
XV
U18
T.F
XV
U17
T.F
XV
U16
T.F
XV – t.r.
U14

XII

U12

X

U10

VIII

2010/2011 1992

1993

1992

1993
(max. 5)

1993

1994
(max. 5)

1994

1995
(max. 5)

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2011/2012 1993

1994
(max. 5)

1993

1994
(max. 5)

1994

1995
(max. 3)

1995

1996
(max. 3)

1996

1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2012/2013 1994 1994 1995 1996 1997

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2013/2014 1995 1995 1996 1997 1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2,546 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

9 Comments

  1. Nicolae Mal 4 august 2010 at 13:54

    Cred ca este o idee buna si benefica pentru evolutia rugby-ului romanesc. Problema este la nivel de imagine, marketing, pentru a atrage si mentine tinerii in sportul cu balonul oval, dar si o investitie masiva in tot ceea ce inseamna infrastructura rugby-ului. Oricum toti cei din FRR, stiu toate acestea, si depun tot efortul pentru a indeplini aceste deziderate.
    Va doresc mult SUCCES !!!
    Rugby live !!!

  2. BalanMetrorex98 4 august 2010 at 23:14

    Mi se pare normal… dar as dori sa inceapa de anu asta.. competitional din cauza ca multi antrenori iau jucatori de ex 1994 la grupele de 1993 si cei 1994 vor juca cu cei 1995 ceea pentru unii nu le-ar conveni…

  3. iancu 5 august 2010 at 10:20

    Deci asta este solutia pt cresterea nr de juniori? Vor gasi echipele bani pt a tine mai multe formatii?

  4. gicavacaru 5 august 2010 at 13:41

    idea este foarte buna si in mod norma ar trebui sa creasca numarul de jucatori .benefic vitorului rugbyului nostru.trebue incercat

  5. Vasile Constantin-Mao 6 august 2010 at 13:31

    JUNIORII IN ATENTIA RESPONSABILILOR FEDERALI

    In repetate randuri am afirmat ca, daca aria de raspandire a jocului de rugby in randul copiilor si tinerilor, in mediul scolar, este limitata si fara mari promisiuni la revigorarea activitatii de la noi, aceasta se datoreaza faptului ca, intradevar, este o problema extrem de complicata. De aici si discordanta intre promisiunile si proiectele tuturor presedintilor federatiei noastre, in faza de candidatura, care lasau sa se inteleaga ca stiau bine ca stimuland si perfectionand activitatea la acest nivel isi onoreaza cel mai bine misiunea si… nimicul la sfarsit de mandat, ce, invariabil, a rezultat ca l-au facut in acest sens..

    Daca dupa o viata profesionala petrecuta la acest nivel ajunsesem la concluzia ca problema juniorilor este una extrem de complicata, participarea la dezbaterea recenta, legata de competitiile juniorilor, petrecuta la federatie in prezenta principalilor responsabili ai acestui sector – in cap cu presedintele, mi-a dat dimensiunea impasului in care, din nefericire, ne aflam la acest nivel.

    Invitatia ce am primit de a participa, banuiesc, la o prima dezbatere mai serioasa despre juniori, m-a sensibilizat destul, intelegand ca, Slava Domnului, s-a dedus din interventile mele bunele intentii pentru activitatea care mi-a adus atatea bucurii. Bine, ca in decursul timpului as fi vrut mai multa atentie la o serie de propuneri menite sa reinprospateze procesul de formare a tinerilor jucatori, aceasta este altceva. Imi ramane speranta intr-o colaborare atenta in beneficiul rugbyului nostru.

    Subiectul dezbaterii, „reasezarea competitiilor la nivelul juniorilor”, a plecat de la o decizie a BF de a se organiza campionatele, chiar din acest an competitional, pe fiecare an de nastere, fara posibilitatea complectarii formatiilor cu jucatori nascuti in anul urmator. Aceasta hotarare a pornit de la constatarea ca pe langa numarul redus de echipe se mai si pratica folosirea jucatorilor de la o categorie la alta, ceea ce diminueaza numarul acestora in sectie. Decizia, sustinuta si de faptul ca pot aparea promotii cu practicanti foarte putini (pentru selectia nationalei U19 s-au gasit in toata tara doar 30 jucatori nascuti in anul 1991?), pare logica, daca n-ar fi surprins sectiile si antrenorii, care isi fac echipele din promotii apropiate.

    Cu toate ca in dezbateri au aparut si alte puncte de vedere privitoare la sistemul competitional de la acest nivel, structura a ramas cea din decizia BF, cu amendamentul ca in editiile 2010/11 si 2011/12 echipele vor mai putea folosi de la varsta inferioara 5 si, respectiv, 3 jucatori, urmand ca la editia 2012/13 sa se intre strict pe promotii compacte pe acelasi an de nastere. Ramane ca practica sa probeze daca decizia a fost, sau nu, cu efectele dorite: marirea numarului de echipe si de jucatori. Din punctul meu de vedere este doar un expriment.

    Personal, am apreciat mult disponibilitatea factorilor responsabili de resort in a se apleca asupra problematicii activitatii de juniori. Mentionand faptul ca jocul competitional este doar o secventa a procesului de manifestare sportiva, este adevarat cu implicatii majore in formarea tehnio-tactica si fizica, cum si in trairea afectiv-volitiva a tinerilor jucatori, ar fi o mare eroare sa crezi ca prin organizarea campionatelor pe ani de nastere vor aparea atatea echipe si atatia jucatori. Si asta pentru ca procesul de atragere a practicantilor, de educare si formare rugbystica este determinat in principal de structuri si investitii organizatorice si metodologice, aflate astazi intr-o situatie mai mult decat precara. Singulara, si limitata la restructurarea campionatelor juniorilor dezbaterea recenta ar insemna extrem de putin pentru dificultatile si deficientele care se manifesta in aceasta arie a activitatii.
    .
    Vasile Constantin-Mao

    Voi reveni cu considerentele ce le apreciez necesare.

  6. Vasile Constantin-Mao 8 august 2010 at 14:15

    PENTRU UN SISTEM COMPETITIONAL RENTABIL LA NIVELUL JUNIORILOR (1)

    Ce presupune aceasta rentabilitate?

    Presupune o structura organizatorica astfel conceputa si dirijata incat sa determine o accentuare a procesului de instruire si educatie sportiva. Jocul de competitie, prin obiectivele pedagogice (prioritare la aceasta etapa, dar minimalizate la noi) si cel de performanta, este intotdeauna insotit de o motivatie ridicata, de o stare de concentrare si mobilizare accentuata, de dorinta de autodepasire a jucatorilor si, foarte important, de starea de satisfactie si implinire prin joc. Se intelege, antrenorul, cu tact pedagogic, gestioneaza aceasta modelare fizica, tehnico-tatica si psihologica a tinerilor jucatori cu ajutorul competitiei.

    Pentru a corespunde atributiilor sale majore, competitiile tinerilor jucatori trebuie sa indeplineasca urmatoarele deziderate:

    a) sa fie echitabile si satisfacatoare pentru toate echipele participante:
    – criteriul de varsta este esential, dar la fel de important este si criteriul de valoare, dat mai ales de stagiul integral de instruire (disproportia disputelor si a rezultatelor traumatizeaza si demobilizeaza); la categoriile mici se recomanada desfasurarea disputei pe serii in doua faze, ultima fiind pe nivel valoric.
    – prestarea arbitrajelor, formarea ierarhiilor, uniformitatea deciziilor, acordarea recompenselor, toate, in limitele regulamentelor si a bunului simt, trebuie sa multumeasca participantii.

    b) sa aiba asigurat cadrul organizator-administrativ si pedagogic, impus de cerintele formativ-educative ale nivelului sportiv respectiv; sa urmareasca in principal incadrarea echipelor intr-o maniera de joc modern, conforma evolutiei jocului si a unei tehnologi actualizate de instruire sportiva;

    c) sa fie stimulative pentru cluburi (si deasemeni pentru antrenori si sportivi):
    – finalizarea unui proces formativ complicat, cu multe investitii materiale si morale, cum este cel de la nivelul copiilor si juniorilor, este principala motivatie (anulata la noi, pentru marea majoritate a cluburilor, prin costisitoarea si limitativa DN, la U19!);
    – sa fie stimulative nu doar prin clasament si titlul, ci mai ales prin aprecierea valorii selectiei, a instruirii specifice si a coordonatelor educative, a varfurilor de mare perspectiva (criterii fundamentale, total neluate in seama la noi);
    – se impune adoptarea unor exigente la selectie (de dezvoltare fizica si calitati motrice) si cerinte pentru instruire (tehnico-tatice), evaluate in competitie.

    d) sa fie economice, adica sa nu solicite excesiv sectiile (organizatoric si metodologic);

    e) sa aiba o densitate corespunzatoare, in jur de 10 jocuri pe sezon/ 20 jocuri pe editie;

    f) sa acopere corespunzator intreaga etapa a esalonului de juniori (14-19 ani)

    Ei bine, aceste exigente organizatorice si metodologice, deduse doar din practica, trebuie sa fie asigurate de sistemul competitional national. Neindeplinirea unuia sau a altuia din aceste criterii metodologice, din motive de concept superficial si inadecvat, compromite sistemul drept „nerentabil si nestimulativ”, cu pierderi mari in formarea noilor generatii.
    Or formula preconizata pentru sistemul competitional national la juniori, bazat pe campionate nationale cu promotii complecte in acelasi an de nastere, sub singurul motiv ca, asa, ar aparea mai multi jucatori, este extrem de subreda. Categoric, nu aici este cheia dezvoltarii masei de practicanti, iar incarcarea sectiilor si a antrenorilor ar putea atrage efecte negative („sarirea” peste promotii sau oprirea la o categorie mica).

    Vasile Constantin-Mao

    Va urma

  7. Vasile Constantin-Mao 10 august 2010 at 19:26

    PENTRU UN SISTEM COMPETITIONAL RENTABIL LA NIVELUL JUNIORILOR (2)

    Apartenenta structurala a cluburilor care desfasoara activitate de copii si juniorii este diversa, tinand, mai ales, de ministere si consilii locale, aparand si cateva grupari particulare. Mijloacele limitate (aproape inexistente) ale federatiei de a sustine material cresterea ariei de practicare a jocului la esaloanele tinere, reduce dependenta cluburilor fata de forul federal. Si totusi carentele financiare ar putea fi compensate printr-o ampla asistenta specializata (organizatorica, metodologica si manageriala) pentru sustinerea dezvoltarii si a perfectionarii activitatii. Fara indoiala, sistemul competitional este mijlocul organizatorico-metodologic cel mai important de interventie concreta in stimularea formarii si definirii sportive a jucatorilor tineri. Pentru aceasta, preconizand un sistem national doar vizand obiectivul de creasterea numarului de practicanti, eliminand criterii si exigente fundamentale pentru calitatea activitatii este total eronat.
    Mai mult, din moment ce federatia nu dispune de mijloace in a ajuta, sau finanta, cluburile, nu le poate impune nici un anumit volum de activitate, iar pasiune si dedicatie in aceasta munca grea, mai rar vedem azi.

    Asa, respectivul sistem, care este o inventie ce se abate de la regula, este un experiment, al carui rezultat, ca la orice experiment, este incert. De aceasta incertitudine are nevoie rugbyul romanesc?

    Pentru un sistem pe 3 categorii de juniori:

    Peste tot, inclusiv la francezi si italieni, campionatele nationale sunt pe promotii de doi ani de nastere (U19, U17 si U15). Nu au acestia destui jucatori sa faca CN pe fiecare an de nastere? Sau, mult mai importante la un sistem competitional sunt acele reguli metodologice care vizeaza cresterea si formarea sportiva, transmiterea experientei, castigarea autoincrederii etc.?

    Am vorbit de o cerinta a sistemului competitional prin care activitatea sectiilor si a antrenorilor de formare a ehipelor nu trebuie sa fie ingreunata, asa cum este sa faci echipe numai pe un singur an de nastere. Si asta nu numai ca, pentru multe grupari, este greu sa gasesti 25-30 de tineri „bine facuti”, nascuti in acelasi an, dar promovarea timpurie a celor valorosi la o categorie superioara are efecte stimulative ce greu pot fi obtinute altfel, si, bine inteles, cu mult mai multa munca.

    Este usor de inteles, langa un varf sportiv (chiar langa un inimos capitan de echipa) altfel se leaga grupul, instruirea este mult stimulata, altele sunt aspiratiile tuturor. Langa grupul mai mare al unei echipe, jucatorii mai tineri si dotati progreseaza enorm, dar mai este ceva important, este acea „educatie a grupului”, prezenta pregnant la o categorie mai mare si care, bine si discret dirijata de antrenor, actioneaza magistral in implicarea tinerilor in munca si in climatul echipei.
    Daca avantajele pentru jucatorii tineri sunt majore si evidente, pentru jucatorii in ultimul an al categoriei „presiunea” celor tineri este fundamentala, pentru ca antrenorul chiar la valoare apropiata ii da celui tanar sansa recuperarii in timp. Acest mecanism pedagogic mobilizeaza grupul mare, eliminand jucatorii indisciplinati sau fara calitatile necesare.
    Altfel, in promotiile pe ani de nastere trebuie sa te umpli cu un “balast” care din toate punctele de vedere trage echipa in jos. Rare vor fi echipele care vor avea promotii mai aranjate, cele cu clase speciale sau disponibile pentru transferuri. Dar restul, marea majoritate a sectiilor?

    In formula pe 3 categorii de juniori, ce a functionat mult timp si la noi cu foarte bune rezultate, se rezolva convenabil urmatoarele aspecte:

    a) se are in vedere pretioasa metodologie de formare a echipelor tinere; de stimulare a evolutiei tinerilor jucatori supra dotati; de ridicarea nivelului competitiv prin experienta anterioara a „nucleului de baza”;

    b) categoria U19 (cu DN, competitie total neeconomica si inechitabila – sunt si echipe selectionate, ramasa acum doar la sase competitoare!) ar putea, complectata cu U18, da un bun campionat pe serii, cu un numar rezonabil de echipe, finalizat cu turneu final;

    c) ar intra in activitatea esalonului de juniori si varsta de 14 ani, inclusa acum, anormal, la esalonul de copii (categorie limitata doar la cateva grupari in toata tara); aceasta ”promovare” ar cobori cu un an varsta selectiei masive, la o categorie de elevi (clasele a 7-a si a 8-a), disponibila si recomandata pentru orientare sportiva; altfel ramanem cu baza selectiei la 15 ani, destul de intarziata, si cand la liceu tinerii au, deja, alte optiuni;

    d) foarte important: 3 echipe de juniori pot fi facute de doi antrenori; doar cateva cluburi specializate dispun de structura tehnica pentru o scala complecta; de unde isi vor lua antrenori, marea majoritate a sectiilor, pentru 4 echipe de juniori (dar, mai sunt si pentru grupele de copii)? Si cu ce ii vor plati? Oare cluburile (antrenorii insasi) nu vor sari usor, si justificat, peste promotii?

    Si totusi, cum marim masa tinerilor practicanti?

    S-a vorbit in amintita dezbatere despre nevoia de a se impune anumite exigente. Asolut corect si extrem de necesar. Insa, in situatia speciala a forului federal, de a nu oferi cluburilor decat cadrul competitional, trebuie sa se gaseasca cai si mijloace pentru castigarea adeziunii gererale in participarea la activitatiile de copii si juniori. Pentru aceasta exigentele trebuie sa fie logice, realizabile si ferm aplicate. Cum insa asa ceva la frr este aleatoriu, mai trebuie lucrat la acest capitol. Mentionez doar cum s-a tratat formal exigenta fata de cluburile de seniori de a avea o echipa de U16, cand de 4 ani federatia valideaza formalismul intr-o chestiune extrem de importanta. Asa se face ca o parte importanta a rugbyului romanesc, gruparile care au si baza materiala si traditie, si pot gasi mai usor posibilitati de instruire a tinerilor, se sustrag, cu acceptul federatiei, de la o activitate de care ar trebui sa fie direct interesata.

    Federatia, a promis si chiar este in curs de aplicare a unui proiect finantat pentru cresterea ariei de practicare. Nu am nici cea mai mica ezitare sa cred ca acestui proiect nu i s-a asigurat, printr-un cadru ferm de exigente, o rentabilitate la valoarea investitiei, pretioasa atat pentru “visteria” federatiei, cat si pentru beneficiari (30-35 profesori-antrenori). Si spun asta cunoscand, in ultima decada, actiuni cu importante investitii materiale si banesti din care nu s-a ales nimic; reamintesc doar unele recompense periodice date unor antrenori cu rezultate bune (pe criterii pur subiective), sau multiplele actiuni de rugby-tag (dovedite inutile la cresterea numarului de practicanti).

    Voi reveni cu consideratiile de rigoare asupra acestui proiect si, bine inteles, astept contributii la tema.

    Vasile Constantin-Mao

  8. Vasile Constantin-Mao 23 august 2010 at 11:14

    Am insistat, in expunerile anterioare, pentru un sistem competitional rentabil la nivelul juniorilor. Este in datoria factorilor federali de a avea in vedere toate reperele activitatii, astfel ca sistemul sa fie stimulativ si mobilizator, agreat de toate sectiile participante.

    Cel mai mic impediment, recul, din motive organizatorice ale sistemului este dezastros. Iar ilogica DN la U19, ramasa in doar 6 echipe, este un fapt trist, pe care vad ca nimeni nu si-l asuma. Pentru ca, cu siguranta, nu este vina cluburilor ci a solutiei federale care prin costurile supradimensionate cu deplasarile de la un capat la altul al tarii da peste cap bugetul sectiilor de juniori. Nu este cazul LPS Focsani si CTMRCF, cu reprezentanti la decizia federala, beneficiare ale neputintei financiare a competitoarelor(prin pleasca de a aduna in curtea lor varfurile din toata tara).

    Am fost interesat de opinia unui coleg, cu o indelungata si bogata activitate in sector. La intrebarea mea ce crede despre sistemul cu echipe complecte pe ani de nastere mi-a raspuns urmatoarele: „Asculta Mao, eu astazi am luat cu 500 de lei mai putin, asa ca…”. Am inteles ca subiectul nu-l interesa, si asta mi s-a parut alarmant; altul era motivul care il „frigea”. Iar faptul ca marea majoritate a antrenorilor sunt loviti la remuneratie, si asa destul de subtire, o dificultare a activitatii lor competitionale s-ar putea sa le diminueze si mai mult elanul.

    Apoi, costurile de competitie ale unei echipe nu sunt de colea. Fie deplasarile, chiar in serii zonale, fie cheltuielile de organizare cu plata arbitrajelor si a asistentei medicale, nu sunt deloc de neglijat (pentru o echipa, dar pentru patru?).

    Or, din punctul meu de vedere, o grija speciala a forului federal ar trebui sa determine un sistem competitional care sa limiteze cheltuielile sectiilor, cum si sa usureze sarcinile de instruire ale antrenorilor.

    Vasile Constantin-Mao

  9. Vasile Constantin-Mao 25 august 2010 at 22:40

    Pentru Vali71 si ceilalti,

    In primul rand, contez mult pe un tata perseverent in a-si sustine fiul, de a creste si forma in atmosfera rugbyului, care, fie ce ar fi, pastreaza si la noi, in esenta lui, valentele morale si bogatia trairilor afective. De asemeni, apreciez mult interventiile pe acest forum, ca si ale multora, ce surprind prin elocinta si pertinenta.

    Apoi, ca sunt multe aspecte in activitatea federala care socheaza prin lipsa de coerenta, de responsabilitate si competenta, prin lipsa de transparenta si de respect fata de putina lume a rugbyului nostru, da, este revoltator. Si poate cele mai triste sunt sperantele si aspiratiile inselate ale micutilor jucatori (printr-un arbitraj neatent, o selectie partinitoare, sau o atmosfera atat de departe de ce vedem pe marile stadioane), iar anomaliile din conducerea federala si ne interventia ferma cu programe viabile de rederesare sunt certitudini de afundare in anonimat.

    Ca nu se divulga evenimentele curente (jocuri, rezultate, alte evenimente), nu se fac publice strategiile (cu care se lauda odata dl presedinte, pentru revolutia ce o promitea in rugbyul nostru), nu se declara responsabilitatile, nu se fac analize dupa evenimente si investitii importante, nu se fac publice bilanturi contabile (cum aud ca, la centime, fac toate federatiile serioase), pana la ocultarea unor fapte grave (vezi motivele destituirii fostului secretar general si „pacea” intervenita dupa aceea!?), sunt neputinte sau rea vointa ce indeparteaza forul federal de adevarata sa misiune.

    La nivel de juniori au fost atatea experimente, in decursul ultimelor doua-trei mandate, gasite mai ales de „istetimea” presedintilor, cu mari cheltuieli si finalitate lamentabila. Asa au fost Centrul National de Rugby, miscarea de rugby-tag sau altele, actiuni organizate in afara si in detrimentul cluburilor, incepute si terminate fara.concluzii, fara asumare de raspundere, sau chiar si imputare de daune.

    Asa, am avut surpriza ca la acea reuniune de lucru la care s-a dezbatut sistemul competitional la nivel de juniori sa aud propunrerea de a se reveni la solutia cea mai belicoasa, cea mai catastrofica de care am auzit vreodata: Divizie Nationala simultana pentru U19 si U18, care a functionat in anii competitionali 2007/08 si 2008/09. Atat de costisitoare (inchipuiti-va transport, cazare si masa pentru 50 persoane, la care frr se angaja sa sustina ceva, dar mai are datorii la cluburi si acum), atat de restrictiva (si prin costuri, dar si prin dificultatea de a face cele doua echipe; RC Brasov, RC Pantelimon si altele, cu generatii de exceptie la o categorie nu au fost aceptate in competitie etc.), in fine, pentru majoritatea echipelor a fost un „turism rugbystic” mai mult decat stupid. Propunea solutia asta nefericita chiar vicipresedintele responsabil cu activitatea de copii si juniori!!!

    In sfarsit, nu am pretentia ca le-as stii pe toate, nu am nici intentia de a-mi impune, neaparat, punctul de vedere, dar cand o actiune de la care se asteapta foarte mult iese dezastros din motiv de metodologie organizatorica eronata, este de datoria mea, a noastra, de a reactiona critic, sperand de fapt evitarea repetarii greselilor. In acest sens, acum vreo doi ani, am avut placuta surpriza sa fiu invitat de directorul de dezvoltare al frr la organizarea unei largi actiuni de rugby-tag. Printr-un parteneriat pe cinci ani cu MEC (initiativa particulara), 35 de scoli bucurestene urmau sa participe la o bogata activitate, desfasurata inclusiv la orele de educatie fizica. Era o sansa extraordinara a rugbyului. Am propus trei coordonate esentiale: a) scolile trebuiau nominalizate de cluburi (mai apropiate de teren, cu ceva traditie in colaborare etc.); b) instruirea specifica sa o faca antrenorul (la ora de ed.f. profesorul ne putand sa lase restul clasei ca sa faca rugby cu respectivul grup); c) o data pe saptamana (sambata) sa se faca un antrenament de rugby la teren. Ei bine, nimic din ce am propus nu s-a luat in seama, fapt pentru care m-am si retras.
    In fine, fiind promisiunea de niste plati lunare la profesori, un numar mare de scoli au aparut in actiune; niste antrenori supervizori urmau sa fie platiti si ei. La vreo doua competitii scolile au aparut cu “echipa polisportiva”, lucru pentru care jucatorii mai rasariti care erau invitati sa mearga la cluburi refuzau, motivand ca nu fac decat rugby-tag la scoala. Pentru ca platile la profesori nu se faceau cum li se promisese au aparut tensiuni, ca in final acestia suparati pe neplata, sa declare ca inchid total portile scolii pentru rugby. Si iata cum o actiune care trebuia sa produca o puternica animare a rugbyului tanar al capitalei a fost un fiasco. Nu mai pun la socoteala cheltuielile in materiale sportive (baloane, taguri si alte echipamente) cum si plati inutile. Conform traditiei din federatia noastra, nicio analiza, nicio invatatura nu s-a desprins.

    Inchei aceasta interventie reamintind ca animarea activitatii de copii si juniori nu se face cu un sistem competitional dificil pentru cluburi si antrenori, sau cu cinci directori de dezvoltare (lipsiti de autoritate in fata gruparilor si de minimum de mijloace pentru organizarea si stimularea activitatii). Se face cu acceptarea acestui capital segment de activitate, pentru fiinta rugyului nostru, drept OBIECTIV PRIORITAR AL FRR. Am spus ce ar insemna aceasta si o s-o mai spun, daca este cazul.

    Vasile Constantin-Mao

Leave A Response