Marin Ionescu – un rugbyst slefuit de nume mari ale antrenoratului romanesc

Marin Ionescu (in centru), pregatit pentru o repunere in margine

Marin Ionescu s-a nascut in 1953, in comuna Brezoaiele, din judetul Dambovita. Primul contact cu rugbyul s-a produs in 1968, pe stadionul Parcul Copilului, pe cand nea” Marin, cum ii place sa i se spuna, era elev la Grupul Scolar Grivita Rosie. Primul antrenor a fost profesorul Vasile Constantin-Mao. “Rugbyul adevarat incepe pentru mine in februarie 1969, cand am fost legitimat la Rapid”, rememoreaza Marin Ionescu. Dupa propriile afirmatii, rugbyul este o adevarata meserie, care i-a fost slefuita de-a lungul anilor de nume mari ale bancii tehnice romanesti. Enumerarea este una de exceptie: Nicu Padureanu, Petre Cosmanescu, Titi Ionescu, Valeriu Irimescu sau Theodor Radulescu.

A facut parte dintr-o generatie de exceptie a rugbyului romanesc
Marin Ionescu a avut sansa sa faca parte dintr-o generatie de exceptie a rugbyului romanesc. “Aveam colegi extraordinari. La Steaua, ca sa va dau doar cateva nume, am jucat in aceeasi formula cu Mircea Muntean, Nicolae Postolache, Florica Murariu, Radu Durbac, Dumitru Alexandru, Eduard Suciu, Sorin Fuicu, Dumitru Enache, Serban Constantin sau Paul Ciobaaelu”, spune Marin Ionescu. Dupa cateva clipe, sirul amintirilor se reinnoada: “La echipa nationala am alta pleiada de nume mari, alaturi de care sunt mandru ca am jucat. Gica Daraban, Gheorghe Dumitru, Dumitru Musat, Enciu Stoica, Mircea Paraschiv, Ion Constantin, Mihai Bucos, Petre Motrescu, Constantin Dinu, Gheorghe Varga, Marian Aldea, Ion Bucan sau Mircea Ortelecan. La Steaua am jucat in linia a doua si a treia, pe cand la nationala am fost folosit doar in linia a doua”, povesteste cu melancolie Marin Ionescu.

Povestea eseului de la Cardiff
In 1979, echipa nationala a Romaniei a intreprins un turneu in Tara Galilor, in lunile septembrie si octombrie. Romanii au repurtat 5 succese in fata unor echipe de club sau selectionate regionale: 12-0 cu Ebbw Vale, 9-3 cu Pontypridd, 38-15 cu Tara Galilor nord, 15-11 cu Tara Galilor vest si 32-9 cu Munster. Meciul de referinta, cel care incheia de fapt si turneul, era cel contra nationalei Tarii Galilor, meci care figura si in palmaresul celor doua selectionate. Galezii veneau dupa un 27-3 cu Anglia si aveau, la acel moment, cea mai grea gramada din lume. Spre finalul primei reprize, la scorul de 6-6, a venit eseul istoric. Prima incercare a nationalei romanesti pe taram britanic, si in fata unei nationale britanice, a venit in urma unui joc colectiv. “A fost o recuperare in 40-ul galez. Dodo Munteanu a scos din aglomerare catre Dumitru, iar eu asteptam sa vad desfasurarea ulterioara. Dupa o scurta inaintare, Dumitru mi-a pasat, iar singura solutie pe care am gasit-o a fost un plonjon spre terenul de tinta galez. Am marcat, iar apoi Bucos a transformat si am intrat la cabine cu 12-6?.
Victoria galezilor in acel meci a fost insa una cu cantec. In prelungirile jocului, la scorul de 12-10 pentru romani, Bucos executa un “marc”, dar este atacat si face un pas lateral. Arbitrul dicteaza o gramada ordonata, iar galezii taloneaza si reusesc apoi un dropgol care le aduce victoria finala cu 13-12.

Titluri si accidentari
Palmaresul lui Marin Ionescu este unul impresionant. A debutat in nationala in 1972, intr-un meci cu Marocul, disputat pe stadionul Giulesti. A strans 25 de selectii sub tricolor, dar si 7 titluri nationale, 5 cupe ale Romaniei sau 3 campionate europene cu nationala. Careira i-a fost “brazdata” si de cateva accidentari. Intre 1973 si 1975 a avut probleme cu spatele, fapt care l-a tinut departe de gazon. In 1977 a suferit o fractura de piramida nazala. Pe 2 decembrie 1979, la Montauban, intr-un joc din Campionatul European, contra Frantei, a suferit o entorsa la glezna cu smulgere de ligamente. “Cand am iesit din teren conduceam cu 9-3, dupa un start de partida fulminant. La final am pierdut cu 30-12″, spune Marin Ionescu.

Sfat pentru cei tineri
Trecut prin viata si prin rugby, Marin Ionescu isi permite sa le dea un sfat tinerilor iubitori ai jocului cu balonul oval. “Ascultarea profesorilor si antrenorilor este prima regula. Sportivii trebuie sa se daruiasca exemplar si sa nu faca rabat de la efort in antrenamente si competitii. Atat in teren cat si in societate trebuie sa fie exemple de urmat. Niciodata nu trebuie neglijata pregatirea si perfectionarea profesionala si sportiva, prin toate mijloacele. Numai asa se pot realiza ca oameni”, vorbeste cu blandete Marin Ionescu.
Actualmente, Marin Ionescu este director tehnic la CSM Bucuresti, formatie care activeaza in Superliga Nationala, dar lucreaza voluntar si la centrul de copii si juniori de la Steaua. “Am investit prea multa munca si pasiune la copiii si juniorii Stelei ca sa abandonez”, spune Marin Ionescu.
“Lipsa terenurilor de joc si a bazei extinse de selectie sunt problemele majore cu care se confrunta actualmente rugbyul romanesc. As vrea de asemenea, sa fac apel la parinti sa ii sustina pe copii cand fac rugby si sa ii aduca la rugby”, incheie zambind cu prietenie eroul de la Cardiff.

Ți-a plăcut articolul? Distribuie-l către prietenii tăi:

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alte articole similare:

Link-uri utile