Tudor Constantin este o figura emblematica a rugby-ului romanesc. Jucator de 1.98, international roman si component de baza al catorva formatii din Top 14, Tudor, care a evoluat in linia a II-a a ramas in memoria iubitorilor de rugby cu supranumele de „Uriasul din Carpati”.
De la coada la langosi la… rugby
Modul com a intrat Tudor Constantin in rugby este povestit cu un haz aparte de „urias”. Primul sport pe care l-a practicat a fost baschetul, unde a ajuns datorita inaltimii sale. „Stateam la coada sa imi cumpar langosi, produs pe care il serveam cu multa placere. Deodata s-a apropiat de mine si a inceput sa ma studieze un tip matur. Nu am stiut ce vrea si primul impuls a fost unul de a mari atentia. Era Coli Mitrea, antrenor la Triumf Bucuresti. M-a intrebat daca nu vreau sa vin la rugby sa vad daca imi place”, rememoreaza Tudor.
Cand a ajuns la stadion s-a ivit insa alta problema. Pentru ca purta masura 48 la picior, nicio gheata nu era potrivita. A luat loc in tribuna pentru a vedea primul meci de rugby din viata sa pe viu. Se infruntau doua echipe de acceasi varsta, iar firul amintirilor se reinnoada rapid: „La pauza Coli Mitrea m-a intrebat daca imi place si daca as vrea sa intru pe teren. I-am raspuns afirmativ si am intrat. Eram cel mai inalt de pe teren, iar fizicul ma avantaja. Cand plecam la atac parcurgeam destui metri pana sa ma prinda mai multi adversari. Evident ca nu aveam instincte rugbystice, iar cand eram inconjurat ridicam mingea deasupra capului, ca la baschet. Nici asa adversarii nu ajungeau la ea, pentru ca eram foarte inalt. Unul mai inteligent m-a lovit insa peste mana si doar asa am putut fi deposedat”, zambeste Tudor Constantin.
Din Bulgaria pana in… Noua Zeelanda
Imediat ce a ajuns la rugby s-a ivit si ocazia unui prim turneu peste hotare, in Bulgaria. La acea varsta, Tudor a considerat o mare realizare fptul ca pleaca peste granita si nu a lasat rugby-ul pe planul secund. La 16 ani era legitimat atat la rugby, la Gloria Bucuresti, cat si la baschet unde evolua la nivel de seniori, in „Onoare”. Intre 18 si 19 ani a evoluat pentru Energia Bucuresti, iar apoi a ajuns, pentru satisfacerea stagiului militar, la Steaua, in marea echipa condusa de Florica Murariu.
Prima sa mare aventura a fost insa plecarea in emisfera sudica, la varsta de 20 de ani, in Noua Zeelanda. A evoluat acolo la formatia Kiatoa din orasul Palmerston North. „Atunci am lut contact cu ceea ce inseamna rugby-ul adevarat. Am evoluat pe stadionul pe care anul acesta, la Cupa Mondiala, Romania va juca impotriva Georgiei”, mai spune Tudor.
Ce coincidenta, tot la un meci cu Georgia, peste ani, Tudor Constantin avea sa incheie cariera de international.
Steaua, Dinamo, echipa nationala
Dupa un an petrecut departe, in Noua Zeelanda, Tudor a revenit acasa, la Steaua. A fost campion cu echipa militara, dupa care s-a transferat la Dinamo, pentru ca la Steaua se amana momentul in care urma sa fie facut ofiter. Trecut in curtea rivalei, a devenit imediat locotenent in cadrul MAI. Intre timp a facut doi ani de studii universitare la medicina, dupa care a renuntat si s-a inscris la Drept, facultate pe care a si terminat-o cu brio. Intre 1992 si 1995 a fost campion national cu Dinamo si a debutat in nationala, cu Rusia, scor 36-6.
O amintire frumoasa pastreaza si de la Cupa Mondiala Universitara, care a avut loc in 1992, in Italia. „Am avut o grupa foarte grea atunci, cu Noua Zeelanda, Tara Galilor si Olanda. I-am batut pe galezi cu 25-6 si am tinut piept neozeelandezilor. Ne-am calificat contrar previziunilor in optimi. Oficialii nostri nici nu mai inchiriasera autocar pentru deplasarea noastra la jocul din optimi, crezand ca nu ne vom califica. Atunci galezii au facut un gest extraprdinar. Au luat jumatate din formatie in autocarul lor, iar ceilalti s-au descurcat cumva sa ajunga din Sicilia in Sardinia”, spune Tudor. Din acea echipa universitara a Romaniei faceau parte Branza, fratii Guranescu, Solomie, Nichitean, Draguceanu sau Costea. Antrenor era Constantin Fugigi.
Top 14 – deplina consacrare
In 1995, Tudor se transfera in Franta, la Tarbes. Va juca aici pana in 1998, cand trece la Racing Metro 92 Paris. Cariera sa in Top 14 continua din 2000 pana in 2002 sub culorile celor de la Bordeaux-Begles, o echipa redutabila la acea ora, care avea in componenta 5 argentinieni si un neozeelandez. „De unde la noi eram cel mai inalt, in Franta ajunsesem cel mai scund om de linia a II-a”, ne spune „Uriasul”.
In 1999 a fost capitanul echipei nationale la Cupa Mondiala, echipa repurtand o victorie, 27-25 cu SUA. In 2002 s-a retrs de la nationala dupa un meci cu Georgia. Tudor suferise o ruptura de aductor si nu mai putea fi la capacitate maxima. Avea 33 de ani.
Cum a ratat Alin Petrache contractul carierei
In 2000, la Racing Metro 92 Paris aparusera problemele financiare. Echipa pariziana avea in componenta 3 jucatori romani: Tudor Constantin, Razvan Mavrodin si Alin Petrache, actualul presedinte al FR Rugby. „Cel mai mare antrenor francez, Bernard Laporte, cu care ma cunosteam bine, mi-a telefonat si mi-a spus ca vrea sa ne transfere pe toti, la pachet, la Stade Francaise. Tinta lui era Petrache, pe care il voia cu orice pret in echipa. Eu am fost pe post de traducator la discutia dintre Alin si Laporte. I s-a propus atunci lui Petrache sa semneze un contract in alb, iar in ultimele patru luni care il legau de echipa pariziana sa joce la formatia secunda a clubului. Dupa aceea ar fi intrat in prima echipa. Nu stiu ce calcule si-a facut Alin atunci, insa desi eu i-am sustinut varianta lui Laporte, Petrache nu a acceptat si probabil a ratat cea mai mare sansa a carierei”, povesteste Tudor Constantin.
A marcat un eseu care nu a fost contra Frantei
Intrebat despre un eseu care i s-a intiparit in memorie, Tudor devine iarasi nostalgic si incepe a depana alte amintiri. „Jucand in linia a II-a nu am avut asa de multe posibilitati sa culc balonul in terenul de tinta. Totusi, la Castres, intr-un meci cu Franta, am inscris un eseu de neuitat. Prima data am inscris, dar arbitrul a considerat ca am facut-o din doua miscari si mi-a anulat incercarea. A dictat gramada de la 5 metri cu introducerea noastra. S-a format apoi o spontana dupa ce am scos balonul de acolo, iar eu m-am aruncat spre terenul francez de tinta. Am fost blocat la 10 centimetri de eseu. Veam balonul sub mine, undeva in zona pieptului. Eu fiind masiv, nu se vedea unde era mingea. Aveam capul in terenul de tinta iar arbitrul nu putea vedea nici el balonul. Ca sa il derutez, am aruncat mingea in sus de bucurie, iar el a validat eseul”, isi aminteste Tudor.
Racing – o echipa de intelectuali
„Intotdeauna mi-a placut sa cred ca sportul este apanajul elitelor. Fara a jigni pe nimeni, pot spune ca cea mai frumoasa perioada a fost cea de la Racing, in care eu, locotenent si absolvent de drept fiind, eram printre cei mai putin scoliti. Era in vestiar o aripa, Francois Pison, care facea a doua facultate si era doctor in limba franceza, cu toate ca era arab la origini. Mai era si John Daniel, care absolvise la Oxford si facuse apoi facultatea de jurnalistica. John refuzse contracte avantajoase de la echipele mici de provincie, preferand sa ramana la Paris ca sa isi paota face si meseria de jurnalist asa cum trebuie. Sportul m-a invatat si m-a schimbat enorm. Si eu provin dintr-o fmilie de intelectuali si de accea imi place acest mix de scoala si sport”, mai spune Tudor.
A fost managerul echipei nationale
In 2007, Tudor Constantin a fost numit managerul echipei nationale a Romaniei. „Era o perioada grea in care jucatorii care evoluau in Franta nu prea se intelegeau cu cei care jucau in Romania. Aveam probleme si cu mentalitatea societatii. Am cerut spre exemplu un antrenor de aparare, care pentru mine practic inseamna alt sport, si mi s-a spus ca nu avem bani pentru asta. De asemenea, am incerct sa impun programe de pregatire individuala, in functie de capacitatea si factorii antropometrici ai fiecarui jucator. La rugby nu merge cu pregatirea la gramada. Nici sta nu s-a putut, asa ca mi-am dat seama ca exigentele mele nu sunt intelese”, isi reaminteste Tudor.
Mircea are 12 ani si 1.85 metri
Tudor a ramas un iubitor impatimit de rugby. Actulmente se ocupa de o firma lider pe piata distributiei de zahar, Lemarco, si are un fiu, Mircea, de 12 ani, care deja masoara 1.85 metri. „L-am dus la rugby si la baschet si tin neaparat sa faca sport pentru a-l disciplina si a-i construi o baza solida”, incheie Tudor
