Saturday 15th June 2019,
Federatia Romana de Rugby

Adevarul.ro: Marius Tincu (capitanul nationalei de rugby):„Guardiola a vorbit cu mine despre rugby“

15 iunie 2011 NATIONALA

Marius Tincu

Sportivul povesteste experienta traita cu antrenorul Barcelonei, dar si asteptarile pe care le are de la Cupa Mondiala.
„Adevarul”: Marius, ai revenit la lotul national dupa o absenta cauzata de o accidentare. Nu traversezi o perioada foarte buna.

Marius Tincu: Nu, as spune chiar ca sunt ghinionist… Anul trecut, m-am operat la genunchiul drept. Doctorul mi-a spus atunci ca dupa trei luni voi fi apt de joc. M-am dus sa-mi fac o artroscopie si s-a descoperit o zona a osului, pe femur, unde nu mai este cartilaj. Mi-aufacut niste gauri in genunchi, am stat trei luni, am jucat pana in februarie, iar atunci am facut o recidiva. Din acel moment, n-am mai avut niciun meci pana vineri, cu Namibia.

Vorbeai mai devreme de ghinionul pe care l-ai avut inainte de Cupa Mondiala…

La toate Cupele Mondiale am avut ghinion. In 1999, am facut entorsa la glezna, in meciul de pregatire cu Scotia. In 2003, m-am operat de menisc exact cand baietii urcau in avionul de Australia. Ce sa mai zic?
Problema de atunci a fost din cauza pregatirii facute in Muntii Pirinei?
Nu pot sa spun asta. Si nici nu vreau. Ce a fost, a fost! S-a intamplat dupa meciul cu Tara Galilor. Tot in perioada de pregatire. Am simtit o durere la genunchi. In 2007 a fost o atmosfera asa… mai speciala. Cu toate ca am avut un supergrup atunci. Ne doream sa facem o performanta deosebita, sa batem Italia. Anul acesta, sper sa fiu bine macar la Cupa Mondiala. E complicat.

La ultima editie a Mondialelor, ai marcat eseu cu Noua Zeelanda. Esti singurul roman care a reusit asta.

Toata lumea a vorbit de acel eseu. Deocamdata, cat sunt jucator activ, nu pot sa traiesc din amintiri. Incerc tot timpul sa fiu performant. Probabil ca dupa ce ma voi retrage din rugby, ca jucator, vor fi alte discutii.

Cum ai ajuns sa practici acest sport, Marius?

Eu sunt din Vanatori, un sat aflat la 20 de kilometri de Pascani. Acolo era un liceu care forma personal pentru caile ferate. Si avea echipa de rugby. Verii mei, Ungureanu, m-au convins sa merg. La acea vreme, eram mai durduliu. Cam ca acum, doar ca astazi sunt mai
lucrat.

Parintii tai erau pasionati de sport?

Nu. In schimb, Rodica, sora mea mijlocie, a facut canotaj. A fost chiar si cinci ani la lotul national. Trebuia sa plece la Dinamo, dar s-a casatorit si s-a intors acasa. N-a mai continuat cu sportul de performanta. A tras in barca alaturi de Elisabeta Lipa si celelalte vedete.

Ce te-a atras la rugby si de ce nu ai ales fotbalul, de pilda?

Am incercat, tot la Pascani, si fotbal, insa nu mi-a placut atmosfera. Erau grupulete si prea multe fite.. In plus, n-aveam fizic de fotbalist. La rugby, cand am inceput la copii, am facut parte dintr-o generatie foarte buna. Antrenor mi-a fost domnul Neculai Tarcan. Unii dintre jucatorii de atunci au evoluat si in prima divizie. Cezar Lupu, care a jucat cu mine, la Cluj. Gabi Dulea, aripa, care a mers si el tot la Universitatea. Pe gramada era Gavrila, care a fost la lotul national de juniori.

De ce ai ales Clujul?

In 1997, m-am intors de la Campionatul Mondial de juniori. Mai aveam un an de liceu si domnul Tarcan mi-a spus ca pentru mine cel mai bine ar fi sa merg la Cluj, ca senior. Acolo puteam face o facultate, iar echipa de atunci a Universitatii era foarte buna. Acolo jucau Gontineac, Racean, Nechitean, Flutur, Cilinca, Popean. Toti internationali.
Universitatea Cluj a castigat cu Dinamo, pe Tei, la trei ore dupa ce venise cu trenul, in Bucuresti. Nu-mi mai amintesc daca ai facut parte din acea echipa…
Nu numai ca am facut parte, dar am marcat si doua eseuri in acel meci. A fost prima mea partida in prima divizie de seniori. Fusesem la Sibiu, cu o etapa inainte, insa nu am jucat. Am castigat si atunci. Eram cu Tudori si Oprea, care venisera de la Steaua. Ne cunosteam de la lot. Am mers, dar nu ne-au folosit pentru ca era un meci super-tare cu Sibiul. Dupa aceea, la Dinamo, am fost titular.
Esti unul dintre putinii mari internationali de rugby de la noi, din ultima vreme, care nu a jucat nici la Steaua, nici la Dinamo. De ce nu ai venit in Bucuresti?
N-am venit pentru ca nu mi s-a facut o oferta concreta. Steaua a incercat tot timpul sa ma transfere, insa nu mi-a propus niciodata ceva clar. Eu, in acea perioada, jucam in linia a treia, flanker, cu numarul 6. Iar la Steaua, atunci, erau jucatori de nationala. N-as fi avut loc sa joc. Era Florin Corodeanu. Era Catalin Draguceanu, care a plecat mai apoi in Australia.

„Am vrut sa fac fotbal, dar am renuntat pentru ca erau prea multe fite.”

Cine este  Marius Tincu

– S-a nascut in 7 aprilie 1978, la Vanatori (jud. Iasi).
– A primit cetatenia franceza in ianuarie 2007.
– A evoluat ca senior la „U” Cluj. Rouen, La Teste, Pau si Perpignan.
– A fost ales, de cotidianul „L’Equipe”, cel mai bun taloner din Franta (2006).
– A castigat Cupa Natiunilor Europene cu Romania (2002). A evoluat in 42 de partide pentru „stejari”, marcand 14 eseuri.
– In 2007, a participat in premiera la Cupa Mondiala din Franta, devenind primul si singurul rugbist roman care le-a marcat eseu temutilor All Blacks.
– Campion al Frantei la seniori cu Perpignan (2009) si vicecampion cu aceeasi echipa (2010).

„Lumea este innebunita dupa rugby in Perpignan”

Cum si de ce ai trecut din linia a treia in prima, ca taloner?

Prima oara am jucat taloner in Franta. Acolo am ajuns in 2000, ca student. Eu si Alexandru Tudori. Am jucat mai intai la Rouen, in Federale 3 (divizia a patra), un oras aflat in nordul Frantei. Am iesit campioni universitari ai Frantei, in 2001. Am promovat in Federale 2 si am mai stat o jumatate de an acolo. Atunci, am jucat pe toate posturile. Linia a treia, taloner, pilier dreapta, centru, si chiar mijlocas de gramada. Cum nu castigasem decat vreo doua meciuri, in ianuarie 2002 au aparut probleme la echipa cu banii. Vroiam sa ma intorc in Romania. O cunoscusem deja pe actuala mea sotie, iar ea mi-a spus ca ar fi bine sa raman, sa mai fac un efort.

Ea e pasionata de rugby?

Bunicul ei a facut scoala de rugby la Rouen, prin anii ’70. A fost antrenor acolo. Au fost patru frati si toti au jucat rugby. Cand ne-am cunoscut, ea juca in echipa de fete din Rouen. Venea la meciurile noastre si ne-am cunoscut la repriza a treia.

Ce te-a atras la ea? Faptul ca e pasionata de rugby?

E o femeie deosebita. Are pasiunea pentru rugby si de aceea m-a sprijinit foarte mult. Crescand intr-o familie de sportivi, intelege usor rugby-ul. Apartineam unor culturi diferite, dar am facut eforturi deosebite pentru a ne intelege. Ea traise in Franta, eu veneam din Romania. Am apreciat foarte mult la ea acest lucru.

Lucreaza in sport?

Nu, e invatatoare. Clasele I-IV. In Perpignan, unde suntem stabiliti. Dupa Rouen, eu am plecat la echipa din La Teste, in Federale 1,
unde manager era Robert Antonin, actualul director tehnic al nationalei. In februarie 2002, la nationala de seniori a venit Bernard Charreyre si a convocat toti romanii care evoluau in Franta. Era dupa infrangerea suferita de Romania cu Anglia (0-134). Am jucat un meci cu echipa de amatori a Frantei, la Bayonne, si am castigat cu 25-24. Apoi a fost CEN-ul, iar Charreyre m-a convocat ca pilier dreapta si rezerva de taloner. Titular era Razvan Mavrodin, care insa s-a accidentat. Asa ca am jucat in toate cele cinci meciuri taloner, titular. Am castigat Cupa Europeana a Natiunilor si datorita acelui succes am avut cinci posibilitati de a ma transfera in prima divizie din Franta: Grenoble, Beziers, Narbonne, Castres si Pau. Am mers la ultima echipa.
Pau a fost dintotdeauna o echipa cunoscuta prin forta inaintarii sale.
Da. M-am acomodat bine. Am trecut cu bine de teste. Imi doream sa fiu profesionist. Am stat trei ani la Pau. In 2006, cotidianul „L Equipe” m-a declarat cel mai bun taloner al campionatului Frantei. Am jucat la echipa nationala, cu Charreyre. In 2003, cea mai mare amaraciune a mea a fost ca nu am mers la Cupa Mondiala din Australia. In rest, cat am jucat la Pau am avut performante. Inainte de a pleca, Pau a jucat barajul de mentinere in prima liga, cu Aurillac, la care jucau mai multi romani, printre care si Romeo Gontineac. Am castigat si am mers la Perpignan cu sufletul impacat ca i-am lasat in elita.

Cum te simti la Perpignan, oras aflat in zona catalana a Frantei?

Este o cultura rugbystica enorma. Lumea mananca rugby in Perpignan. Oamenii se trezesc rugby, muncesc rugby si mananca rugby acolo. Mi-a fost greu la inceput pentru ca acolo activa o mana de jucatori care erau de multa vreme impreuna. Dupa doi ani, s-a schimbat antrenorul. A venit Jacques Brunel. Timp de patru ani, a fost o concurenta mai limpede pe postul de taloner. Eram trei si tot timpul ne schimbam intre noi. Am avut ocazia sa joc titular in majoritatea meciurilor importante cu exceptia finalei campionatului din 2010, cand am fost rezerva.
„Nu-mi place sa stau cu gura pe colegii mei”

Ce parere ai despre actualul grup de jucatori de la nationala de seniori?

Este unul mai matur. Am ajuns toti la o varsta. Suntem mai putini care vom termina dupa Cupa Mondiala. Si baietii care vin din urma sunt toti cam de aceeasi varsta.

Nu crezi ca vei mai participa si la editia din 2015?

Nu stiu. Depinde de starea mea de sanatate. Nu pot sa spun acum ce va fi peste patru ani.
In afara de picior, ai mai avut si alte probleme de sanatate?
Nu. Parerea mea este ca daca fiecare component al lotului national s-ar responsabiliza pe el, sa intre in sistemul de joc, sa se gandeasca la ceea ce are de facut, la postul lui, la jocul colectiv, o sa fim o echipa cat de cat buna. O sa aratam bine. Mie nu-mi place sa stau cu gura pe colegi. Sa spun tu vii aici. Atata timp cat am jucat in Franta, antrenorii si managerii iti dau sistemul de joc, iti explica o schema, o miscare, dupa care incearca sa mai aduca ceva. Nu insista pe fiecare in parte. Te lasa sa-ti faci o idee despre ceea ce se urmareste.

Ai castigat mult in Franta, mai ales in ceea ce priveste mobilitatea. Despre inaintasii nostri se spune ca sunt mai statici. E datorita faptului ca ai jucat pe mai multe posturi, dar mai ales in linia a treia?

Ma ajuta mult ca am jucat linia a treia la inceputul carierei. Ma ajuta sa fiu mai mobil. Nu sunt unul care sa generalizez. Sa spun ca echipa Romaniei e statica. Fiecare stie ce are de facut. E important ca fiecare sa stie unde sa se duca, ce sa faca, intr-o tusa. Fiecare trebuie sa-si asume responsabilitati.
Cu Dragos Dima te intelegi bine? Vad ca sunteti colegi de camera.
Foarte bine. Ne cunoastem de la 18 ani.
El a jucat la Toulouse, tu la Perpignan, doua echipe mari din Franta.
Dragos a plecat inaintea mea acolo. El e din Focsani.

Esti coleg cu Ovidiu Tonita la Perpignan. Cu el cum te intelegi?

Foarte bine. Suntem colegi de patru ani. Suntem respectati in Perpignan. Ne-am integrat foarte bine. Ne mai opresc oamenii pe strada, ne cer autografe sau vor sa faca fotografii alaturi de noi.

Cum te simti la Perpignan, oras aflat in zona catalana a Frantei?

Lumea „devoreaza” rugby in Perpignan. Mi-a fost greu la inceput pentru ca acolo activau jucatori care erau de mult impreuna. Dupa doi ani, s-a schimbat antrenorul. A venit Jacques Brunel si am avut ocazia sa joc titular in majoritatea meciurilor importante, cu exceptia finalei campionatului din 2010, cand am fost rezerva.

42 de prezente  are Tincu in prima reprezentativa de rugby a Romaniei, pentru care a marcat 14 eseuri.

Enervat de criticile nefondate

Cum a fost vizita la Barcelona?
Noi am fost la Barcelona pentru a face un clip publicitar. Sa ne vindem imaginea in zona catalana a Spaniei. Pentru ca am avut sfertul de finala din Cupa Europei acolo si era important ca lumea sa stie. La meci au fost 55.000 de oameni. Un record pentru sferturile de finala ale competitiei. Clubul nostru a asteptat de zece ani acest meci. A fost un castig enorm. Au vrut sa faca o bresa. Vor ca si catalanii din Spania sa investeasca bani in clubul nostru. A fost o reusita in primul rand pentru ca am castigat si apoi fiindca a fost stadionul plin. Ne-am intalnit cu fotbalistii Barcelonei. Si noi, si ei veneam dupa un meci. Eram obositi toti. Ei joaca o data la trei zile, dar au facut un efort si au venit la intalnirea cu noi. Am discutat cu Guardiola. S-a interesat de rugby, cum ne antrenam. Messi nu a fost. Avea o problema medicala.

Desi ati castigat meciul cu Namibia, de la IRB Nations Cup, vineri, tot au aparut anumite critici…

Ce ne omoara pe noi, romanii, este ca acest sport nu este pus in valoare precum fotbalul. E si cazul celorlalte sporturi. In Romania, se vorbeste numai despre fotbal, despre ce fac fotbalistii, nevestele lor. Nu avem un public de rugby. A fost o schimbare. Au inceput sa vina oamenii, insa este o schimbare de moment. Am vazut comentariile de dupa meciul cu Namibia, de vineri, din IRB Nations Cup. Unul scria ca ii pare rau de banii pe care i-a dat pe bilet. In Franta, nu o sa auzi niciodata asa ceva. Pentru un suporter conteaza ca echipa sa castige. Cand faci un sport, de performanta, interesul tau este sa invingi. Atunci cand se pierde, nu poti sa acuzi tot timpul jucatorii. Nu cred ca e vreun rugbyst in Romania sa intre pe teren pentru a pierde.

De ce crezi ca se intampla asa ceva?

Majoritatea jucatorilor din Romania care sunt la lot veneau dupa campionat. Au jucat o finala in Ungaria. Luni au fost teste fizice. Noi, cei care ne oprisem de o luna, am incercat sa ne pregatim in acest timp, insa nu e acelasi lucru ca atunci cand o faci cu grupul. Am incercat sa punem in practica sistemul de joc. Fiind un grup mai larg, trebuie sa te ocupi de toata lumea si nu e timp. Important este ca am castigat cu Namibia.

Si meciul cu sud-africanii, de miercuri (n.r. – astazi), cum il vezi?

Am vazut meciul lor pe video. Georgienii au tinut 65 de minute in fata lor. Au si condus. Sud-africanii sunt foarte bine organizati. Au si cateva individualitati. Numerele 15, 13 si in linia intai. Linia a treia e foarte mobila. Important este ca noi sa fim un colectiv si in aparare, care a fost pozitiva in meciul cu Namibia. Asta ma enerveaza pe mine. Toata lumea spune ca am jucat prost, insa daca era asa luam 60 de puncte. Daca stii rugby, atunci iti dai seama ca baietii au muncit. Ne-am aparat foarte bine. Ne-au prins la o lovitura de pedeapsa jucata repede si ne-au marcat. In momentele fixe, gramezi, margini, baloanele au iesit bine. Nu poti sa spui ca iti pare rau ca ai dat banii pe bilet. Romanii sunt in stare sa dea bani pe o bere, sa se simta bine, iar ca suporteri nu pot spune asa ceva. Pe mine, m-a deranjat asta. Eu, cand ma duc sa vad un meci, bun, rau,
asta e! Nu pot sa spun ca am dat banii degeaba. Ca-mi pare rau.

La Perpignan cum sunt suporterii?

Sunt si oameni care ne vor raul, care spun ca jucam pentru bani, dar majoritatea suporterilor sunt alaturi de noi, sufera. Inteleg ca jucatorii s-au luptat pentru club. Ca au adus un titlu de campioni. Inteleg ca si noi, rugbystii, avem problemele noastre, ca nu ne dorim sa pierdem. Suporterii nu pot sa stie chiar tot ce se intampla intr-o echipa.

Ce-ti doresti pentru Cupa Mondiala din Noua Zeelanda, de la toamna?

Sa fie o atmosfera placuta, sa traim impreuna o experienta deosebita acolo. Ca obiectiv, sa castigam meciul cu Georgia. E important pentru Federatie, pentru rugby-ul romanesc. Sa se stie cine e seful aici, in estul Europei. Va fi o experienta deosebita fiindca vom juca intr-o tara in care se inventeaza in rugby, iar copiii care vor ramane dupa noi vor avea posibilitatea sa-si ia repere, sa vada ce se intampla acolo. Sa se intrebe ce fac neozeelandezii pentru a fi asa de buni si sa incerce sa-si amelioreze jocul lor. Nu putem sa fim ca ei. Avem o alta fizionomie, alta mentalitate, alta cultura. Important va fi ca rugby-ul romanesc sa nu se piarda. Daca tot ne ducem jos va fi foarte greu sa revenim.

Ai trei fetite. Ce inseamna ele pentru tine? Nu prea ai timp liber sa ti-l petreci alaturi de ele.

Fetele inseamna totul pentru mine! Nu prea am timp liber, e adevarat. Sotia are grija de ele. Nu am pe nimeni in Franta, din familie. Pentru un sportiv, copiii iti dau un echilibru. Ai o perioada cand esti bun si toata lumea te impinge de la spate. Atunci cand te casatoresti si ai un copil incepi sa gandesti altfel. Nu mai poti risca asa cum o faceai cand erai singur. Ai responsabilitati mai mari.
Imi amintesc momentul de la finalul meciului cu Uruguay, din toamna trecuta, cand am obtinut calificarea la Cupa Mondiala. Atunci Robert Antonin a venit si ti-a spus ca sotia ta nascuse chiar in dimineata aceea. Te asteptai?
Nu ma asteptam! Sotia mea a nascut la cinci dimineata. L-a sunat pe Robert, pe Alin (n.r. – Petrache) si pe Sorin (n.r. – Socol) la sapte, si le-a spus. Ei stiau. N-a vrut sa-mi spuna si mie pentru a nu ma dezechilibra inainte de acel meci atat de important. Eu am sunat-o la ora 15.00 si mi-a spus doar ca totul este ok cu ea. Ca e acasa. Dar de fapt, copilul se nascuse deja.

Te-ai gandit deja la viitorul fetelor tale?

Nu. Parintii mei mi-au dat educatia de acasa. Atunci cand am crescut si am inceput sa vad ce se intampla in lume aveam deja o fundatie. Am incercat sa iau ce e mai bun. Sa-mi fie mie bine. Am sa incerc ca pe fetele mele sa nu le pun niciodata sa faca lucruri pe care eu consider ca ar fi bune, dar pe care ele nu le vor vrea. Eventual, o sa le dau un sfat. Nu o sa le spun „tu o sa faci rugby!” sau „tu te vei face doctor!”. Eu voi incerca sa le ajut asa cum m-au ajutat si parintii mei si pe mine. Ei m-au lasat sa fac ceea ce doream. Tatal meu, de pilda, vroia ca eu sa ma intorc la tara si sa am grija de gospodarie. I-am spus ca nu sunt facut pentru asa ceva. C am vazut altceva in viata. Si m-a inteles desi i-a parut rau, bineinteles. Acum cativa ani, l-am pierdut. Si inainte sa plece mi-a spus sa am grija de familie, de copii. N-a fost niciodata contra a ceea ce faceam eu. Mi-a spus tot timpul sa nu fac prostii, sa fiu respectuos. Atat.
„Dupa ce ma voi lasa de sport voi deschide o societate de spatii verzi”

Cum e viata in Franta?

M-am adaptat repede. Traiesc de zece ani acolo. Mi-am luat si cetatenia franceza. Am si carnet de sofer luat acolo. Regulile de circulatie nu sunt mai dure decat la noi doar ca acolo se respecta.

Iti place sa conduci sportiv sau prudent?

Sportiv, nu am cum sa conduc. Sunt prudent, mai ales atunci cand fetele mele sunt in masina. Nici nu am un automobil cu care sa merg sportiv. Am unul de familie, Renault Espace. Aceasta masina nici nu-mi permite sa fug cu ea pe sosele neavand capacitatea cilindrica necesara.

In afara de rugby, ce pasiuni ai? Mergi in munti, in Pirinei?

Nu, imi place sa merg la pescuit cand am timp liber. Cu Petru Balan nu am fost. Stiu ca el iese pe ocean si vrea sa-si ia brevet de navigator. Nu am fost cu barca la pescuit. Pescuiesc pe lac sau la mare. Imi place sa citesc, sa ascult muzica, sa ma uit la filme. Imi place foarte mult sa merg la cinematograf. E unul multiplex in Perpignan. Crescand la tara, am pasiune pentru natura. Nu am animale acasa, ci doar o gradina mica de care ma ocup. Dupa ce ma voi lasa de rugby, as vrea sa cumpar o societate de spatii verzi. In Romania sau in Franta. Depinde de posibilitatile pe care le voi avea. Mi-a placut dintotdeauna sa stau in aer liber.

La Perpignan, aerul e curat?

Da, foarte curat. Zona in care se afla nu este industriala. Nu este poluare din acest motiv.

Calatoresti mult cu rugby-ul. Ai o luna libera pe an?

Hai sa zicem ca o luna. Sa stam cu familia. In rest, tot timpul suntem fie la meciuri, fie in pregatire. Imi dau seama, dupa atatia ani, ca sunt prea multe meciuri intr-un an.

Sursa: adevarul.ro

4,783 total views, 8 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

3 Comments

  1. Burebista 15 iunie 2011 at 10:11

    Felicitari pentru întreaga carieră şi baftă la meciurile naţionalei. Am încredere în voi, băieţi.

  2. gica vacaru 15 iunie 2011 at 18:59

    bravo MARIUS si felicitari pentru tot ce ai facut si-ti doresc sa faci in continuare pentru rugbyul ROMANESC.Ai dreptate sa fii mihnit de cel ce aspus ca-i pare rau de banii pe bilet,poate se astepta la o victorie la diferenta mare.nu are de unde sti ca acum se incearca omogenizarea si normal testarea tuturor jucatorilor pentru a stabili cel mai competitiv lot pentru C M.Sunt convins ca va fi in tribuna la meciurile nostre si cu sufletul alaturi de voi.
    Mult succes.HAI ROMANIA ! un ROMAN DIN UNGARIA

  3. marius 15 iunie 2011 at 22:04

    Tincule,felicitari pentru toate reusitele, sanatate fetitelor tale si multumim pentru reprezentarea cu onoare in fata celor de afara, a numelui de roman, atat ca sportiv, cat si ca om…
    Bafta in continuare si sa dea Domnul sa ajungi sanatos la Cupa Mondiala si sa te intorci la fel: sanatos, dar si cu cat mai multe eseuri marcate…

Leave A Response