Wednesday 13th November 2019,
Federatia Romana de Rugby

prosport.ro: Cine trece-n Valea Seaca… Afla totul despre „Yeti” si „Bubu”

24 februarie 2012 MEDIA

Vali si Andrei Ursache.

In plina cursa de recastigare a suprematiei in a doua divizie valorica, nationala de rugby a Romaniei beneficiaza in acest sezon al Cupei Europene a Natiunilor de o „arma cu doua taisuri”: fratii Andrei si Valentin Ursache. In teren in meciul cu Portugalia, cei doi vor imbraca, inca o data, tricoul brodat cu frunza de stejar, maine, cu Rusia, la Soci (ora 12:00 GSP TV), fiind primii frati care evolueaza impreuna pentru Romania de la Marius si Gabriel Olarasu, in urma cu un deceniu.
Istoria fratilor Ursache este una a doi oameni simpli, care prin munca si ambitie si-au deschis un viitor la care nu se gandisera vreodata. Au pornit dintr-un sat mic, Valea Seaca (jud. Neamt), unde au muncit pamantul alaturi de parinti, au lasat totul in urma din dorinta de a-si face un alt destin si de a le oferi celor dragi o viata mai blanda, au strans din dinti la mii de ore de antrenament, au inchis ochii la departarea de casa, insa au reusit sa imblanzeasca lumea rugbyului. O calatorie lunga care trece prin sud-estul Frantei, la Aix-en -Provence, unde joaca Vali (26 ani), continua in nord-vestul Romaniei, la Baia Mare unde leaga gramezi Andrei (27 ani) si se sfarseste in aceeasi camera, in cantonamentul nationalei Romaniei, la Izvorani.

Tonul vocii, singura asemanare
„Ce poti sa iti doresti mai mult decat sa joci pentru tara ta alaturi de fratele tau? Sunt mai mandru de el, ca este in echipa, ca a crescut atat de mult si mi-a ascultat sfaturile decat am fost de mine cand am debutat pentru Romania”, deschide Vali discutia. Este „mezinul” familiei Ursache, dar e cu doua capete peste Andrei. si mai protector si mai atent fata de fratele sau, o inversare de roluri, care poate parea ciudata la prima vedere. Stau unul langa altul pe canapeaua care parca a devenit brusc mult prea mica si din cand in cand isi arunca o privire. Asemanatori, dar total diferiti. Le gasesti cu greu un punct comun, poate doar vocea linistita, cu care deapana franturi din trecut. Vali este vorbaretul, iar usurinta cu care manevreaza vorbe si se strecoara printre idei il face de multe ori pe Andrei sa zambeasca. Vorbeste si el, insa mai asezat, cautandu-si cuvintele potrivite. De multe ori se intampla sa rosteasca in acelasi timp, aceleasi vorbe. Atunci se privesc atent si rad complice: frati pana la capat.
Debut la 20 de ani
Primul care a facut cariera in rugby este Vali. Junior de perspectiva, el a urcat repede la Steaua si Baia Mare, dupa care, in urma cu doi ani a facut pasul in Franta, la Aix-en-Provence. in tot acest timp, a devenit unul dintre titularii de drept ai pachetului de inaintare al nationalei Romaniei, uriasul din linia a doua (1,93 m si 114 kg) confirmandu-si valoarea chiar la Cupa Mondiala de anul trecut, din Noua Zeelanda. „Ursu”, cum este poreclit, a fost cel care si-a adus fratele la rugby, in urma cu cinci ani. „Jucam la Arad si antrenorul de acolo, Ovidiu Serban cauta pilieri. I-am zis ca il aduc pe frate-miu sa dea cateva teste. stiam ce forta are, suntem nativi pentru sportul acesta, nu ma indoiam ca nu va trece. Problema era ca nu stia regulile”, isi „inteapa” Vali, fratele care avea atunci 20 de ani.
Calea spre o alta viata
Acasa, in Valea Seaca, Andrei nu stia ce i se pregateste. Muncea pamantul alaturi de ai lui si zilele treceau toate la fel, intre cursele cu tractorul facute la padure si treburile zilnice din gospodarie. „«Vrei sa vii? Poti sa iti faci un alt viitor, sa ajungi mai sus. Trebuie sa muncesti mult, dar vei avea si rezultate», au fost singurele cuvintele pe care mi le-a zis Vali”, rememoreaza Andrei momentul care i-a schimbat viata. „si cine nu isi doreste sa plece de la tara, sa munceasca si sa isi intretina familia? Iar de munca nu mi-a fost frica niciodata”, continua el. „Bubu”, cum este poreclit, mai facuse rugby pe cand avea 14 ani si statea in internat la Piatra Neamt. A mers atunci la cateva antrenamente, fascinat de balonul tuguiat, insa in cele din urma a ales cartea. „Era datoria fata de parinti, ca pana la urma ei faceau sacrificii sa ma tina la camin, sa termin o scoala. Imi placea rugbyul, dar mama mi-a zis sa ma tin de carte, ca asta are prioritate si nu i-am iesit din cuvant”, povesteste Andrei.
De la Arad la Firenze via Suceava
Testele la Arad le-a luat fara emotii si pentru prima data cei doi frati se aflau in lotul aceleiasi echipe. Nu au jucat insa niciodata impreuna pentru ca Andrei a fost imprumutat la Suceava sa deprinda tainele postului de pilier, in timp ce Vali trata din postura de titular fiecare meci al Aradului. „Nu mi-a fost deloc usor. Departarea de parinti a fost cea mai grea, sa stiu ca i-am lasat acolo singuri. Imi era foarte greu, plangeam la antrenamente de dorul lor. Cu Vali a fost mai simplu ca el a plecat de acasa la 16 ani, se obisnuise”, explica Andrei. Forta nativa, usurinta de a invata tehnica in gramada, determinarea aratata in fiecare antrenament l-au readus pe Andrei la Arad. Aici a fost remarcat, un an mai tarziu, de clubul italian Firenze, iar pana la transfer nu era decat un pas.
Munca in Italia si suspendare de un an
Plecarea in Italia a coincis cu cea mai mare dezamagire, conditiile oferite se aflau numai pe contract, nu si in realitate. „Am fost o saptamana la antrenamente apoi m-am dus sa muncesc, sa strang cei 3.000 de euro cat costa dezlegarea de contract. Am muncit o luna, dupa care, vazand ca nu o scot la capat, m-am intors in tara”, spune el. A semnat cu Timisoara, insa italienii l-au suspendat un an jumatate. „Psihic e foarte greu, sa te antrenezi si sa nu joci. Am mers mai departe pentru ca nu voiam sa ma intorc acasa, voiam sa ofer familiei mele tot ce era mai bun”, povesteste el. in tot acest timp, Vali devenea cel mai bun jucator din linia a doua din campionatul Romaniei si dupa titlul de campion national cu Baia Mare facea pasul spre Franta. Plecarea lui a coincis insa cu sosirea lui Andrei la Baia Mare: „Totul s-a schimbat radical pentru mine. Pretentiile erau altele, aici te pregateai sa fii cel mai bun, te bateai la titlu. Am tras tare sa prind echipa, sa joc, sa invat mai multe”.
„Sa te mandresti cu ce ai crescut”
Prezent in prima linie la meciurile „Lupilor” din Challenge Cup, convocarea lui Andrei la echipa Romaniei nu a surprins pe nimeni. A debutat alaturi de fratele sau in primul meci al „stejarilor” din editia 2012 la CEN, cu Portugalia si a facut-o in stil mare, marcand un eseu. Primul care l-a strans in brate pentru reusita a fost fratele mai mic, umbra lui permanenta pe tot terenul. O bucurie imensa, impartita la doi, care a ajuns rapid si in Valea Seaca la familia care si-a dat copii rugbyului. Primul meci a atras dupa sine o noua convocare si o noua provocare pentru fratii Ursache. „Stii, este vorba aceea «sa te mandresti cu ce ai crescut» si imi place sa cred ca ii facem pe parintii nostri mandri de noi. Acum, ca jucam amandoi pentru Romania, poate si durerea lor ca nu ne au pe amandoi aproape se va mai indulci un pic”, spune Vali. Zambeste ingandurat, poate cu mintea la meciul cu Rusia sau la sute de kilometri departare la doi oameni dragi, aflati intr-un sat in inima Neamtului.
Vali: „Nu mi-e rusine ca am muncit pamantul”
Cuvantul munca este singurul care se repeta cu incapatanare in timpul discutiei. Vali povesteste firesc, in cuvinte simple, despre o copilarie frumoasa, masurata in orele de munca la camp, truda si sacrificii. „Nu ma simt aiurea sa vorbesc despre toate aceste lucruri pentru ca nu e o rusine sa lucrezi pamantul. Mai rusine mi-ar fi sa dau cuiva in cap sau sa traiesc pe spinarea parintilor. Am crescut intr-o familie simpla care m-a invatat ca fara munca si respect nu ajungi niciunde in viata”, explica el.

Nu mi-e frica de munca. De la 16 ani traiesc pe spatele meu, nu le-am cerut parintilor niciun ban, iar pentru mine asta e o satisfactie
Vali Ursache, linia a doua
Nu as fi ajuns aici daca nu as fi avut ajutorul si incurajarile fratelui meu. Dupa parinti, este omul caruia ii datorez toata viata mea
Andrei Ursache, pilier

Vali: „De mici ne-am bagat unul pentru celalalt”
„Placati” de un tir rapid de intrebari, fratii Ursache ofera raspunsuri… surprinzatoare
Vali, care e primul sfat dat fratelui tau?
Sa aiba grija ce mananca (rade). E obisnuit sa manance bine, ca la tara, iar sportul de performanta nu se face asa, chiar daca postul lui de pilier e unul in care iti trebuie forta. Apoi sfaturi despre legarea in gramada, ce am mai invatat si eu.
Cum ai reactionat cand ti-a zis Andrei ca e convocat la nationala?
il vedeam cum joaca, ne-am mai uitat la meciuri si i-am zis ca e momentul lui. S-au retras multi jucatori de la nationala si trebuie sa profite de asta, sa munceasca mai mult, sa fie serios.
Ce i-ai zis cand s-a alaturat echipei?
Bine ca esti aici, bucura-te de asta si incearca sa inveti cat mai mult. Cand s-a anuntat echipa a fost o bucurie reciproca. Plus ca am legat in spatele lui. E acelasi impact, forta, dar e un pic altfel cand stii ca e fratele tau.
Ai fost umbra lui Andrei tot meciul…
Da. (rade). De mici am fost asa, sa ne bagam unul pentru celalalt, nu as suporta sa il impinga cineva sau sa sara la bataie la el.
Cum te-ai simtit la eseul marcat de Andrei?
Nu pot sa descriu in cuvinte, a fost o bucurie enorma, nici nu puteam vorbi. Dupa meci i-am sunat pe parintii nostri si abia puteam vorbi. Ei plangeau, am inceput si noi sa plangem.
Ce i-ai zis dupa eseu?
Eu nu stiam cum sa il ridic mai repede de jos si doctorul imi striga sa nu-l mai trag ca e comotionat.

E un sentiment incredibil sa legi gramada in spatele fratelui tau
Valentin Ursache linia a doua

Andrei: „Nu mi-e rusine sa cer sau sa primesc sfaturi”
Andrei, cum a sunat anuntul cu prima convocare la nationala?
A fost cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat, Eram la Selectionata „Lupilor” si Eugen Apjock mi-a zis, a fost o bucurie incredibila, nu stiam cum sa reactionez.
Pe cine ai sunat prima data?
(cu privirea in ochii lui Vali) Pe Vali.
Ce iti doresti pe viitor?
Cat mai multe selectii la nationala si meciuri impreuna cu fratele meu. Apoi sa invat cat mai multe, stiu ca sunt abia la inceput si pana la urma, indiferent cat de bun esti mai ai loc de invatat.
Cu ce ai ramas dupa prima experienta la lot?
Cu mai multa experienta, daruire in joc, am invat multe de la Tincu si Lazar. Nu sunt un tip caruia ii e rusine sa ceara sau sa primeasca sfaturi. Orice ma ajuta sa imi fac mai bine meseria, e bine venit.
Cum a fost cu eseul?
Pe moment nu mi-am dat seama, eram si putin comotionat, dupa placajul pe care l-am luat in maxilar. Am primit balonul, si e vorba aceea daca ajunge balonul la pilier, sa nu-l pasezi ca cine stie la cine poate nimeri (rade). Am vazut spatiul si am patruns pana in terenul de tinta.
Ce iti amintesti dupa eseu?
Ma strangea Vali in brate si ma pupa.

Imi doresc sa joc cat mai multe meciuri pentru Romania cu fratele meu
Andrei Ursache pilier

Sursa & Foto: www.prosport.ro

Autor: Mirela Basescu

1,981 total views, 4 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

2 Comments

Leave A Response