Friday 27th November 2020,
Federatia Romana de Rugby

E-Antrenor: Pregatirea copiilor si juniorilor in rugby

1 aprilie 2012 E-Antrenor

Daniel Mitrea.

I. Consideraţii generale
În evoluţia sa pe plan mondial, în lupta ce o duce spre satisfacerea exigenţelor mereu crescânde la nivel de mare performanţă, rugby-ul, în etapa actuală are ca trăsătură comună în toate şcoliile avansate, efortul din ce în ce mai susţinut, pe toată durata partidei, în vederea obţinerii victoriei.
Fără pretenţii de delimitare fundamentală se întrezăresc două tendinţe cu anumite particularităţi:
1. Primă tendinţă care impune dezvoltarea fizică şi calităţi fizice superioare; tehnicitate eficientă de joc; pregătirea organizării jocului şi în special a apărării, în cadrul unei idei tactice prestabilite, în care este prezent angajamentul fizic total, contactele directe cu adversarul fiind tot mai frecvente şi mai dure. Este jocul vigoarei, este jocul care câştigă tot mai mult teren.
2. Altă orientare promovează un joc care apelează la virtuozitate tehnică şi idee tactică mai flexibilă bazată pe personalitate, pe prezenţa în echipe a jucătorilor cu mari posibilităţi de improvizaţie. Este vorba despre rugby-ul „deschis”, cu o preocupare mai mare pentru atac, dar care în ultima perioadă nu mai are atât de mulţi adepţi, pentru că neglijând apărarea, victoria nu este sigură.
Faţă de aceste tendinţe se desprind următoarele caracteristici:
a. Factorul fizic apare ca o problemă aproape rezolvată şi se manifestă prin eforturi superioare şi repetări recuperabile pe fondul calităţilor fizice bine dezvoltate.
Jocul modern cuprinde din ce în ce mai multe faze cuprise între 30” şi 1 min., iar după ultima Cupă Mondială (Australia – 2003 ) fazele de peste 1’30” s-au dublat. Tot în acest sens putem sublinia că timpul efectiv de joc a crescut, fiind în medie de 35 min. Astfel se apreciază că într-un joc se alergă în medie 7500 m., dintre care 500 – 600 m., în tempou maximal. Concluzia este că se impune folosirea în antrenamente a eforturilor de scurtă durată şi intensitate maximală caracterizată de viteză explozivă şi forţă în regim de viteză (putere).
b. Tehnicitatea jucătorilor se apropie tot mai mult de cerinţele de manifestare tactică individuală şi colectivă, caracteristică devenind efectuarea procedeelor tehnice în viteză şi pe spaţii libere. Concluzia este că se impune crearea unui bagaj de cunoştinţe tehnice individuale cât mai vast, înaintea de învăţarea şi consolidarea tehnicii colective.
c. Factorul tactic este în continuă căutare pentru realizarea unei judicioase repartizări a efortului pe întreaga echipă şi a exploatării la maximum a calităţilor jucătorilor.
Constant, se doreşte crearea a două grupuri de jucători pe părţile laterale ale terenului, cu scopul înfruntării şi evitării apărăii adverse.
Realizarea sarcinilor duble (cele de post şi cele de rol) de către toţi jucătorii a devenit un imperativ al rugby-ului modern, fapt ce a dus la mărirea razei de acţiune şi varietate în deprinderile tehnico-tactice, ca urmare a acţionării în mod temporar şi pe alte posturi şi pe alte zone decât cea obişnuită în vechile sisteme.
Cerinţele tot mai complexe, atât în cadrul unui factor cât şi în totalitatea lor, devin mai evidente, jucătorii având de realizat sarcini:
– de apărare;
– de pregătire a acţiunilor ofensive:
– de finalizare.
Consecinţa firească este că majoritatea echipelor de înalt nivel joacă în apărare cu trei rânduri (primul foarte numeros, al doilea format din 2 – 3 jucători, iar al doilea din 1 – 2 jucători), iar în atac cu grupe de 3 – 4 jucători de susţinere care pot acţiona, în funcţie de cerinţe, pe cele trei culoare ale terenului.
Prin prizma trăsăturilor consemnate reiese caracterul pregnant colectiv al jocului. Astfel, în apărare, în afara acţiunilor individuale – placajul şi recuperarea – apar şi cele colective – placajul colectiv, integrarea în sistemul de apărare (om la om, din interior la exterior – apărarea „aripi de avion” – din exterior la interior – apărarea „ranversată”, etc.), iar în atac jocul fără balon devine hotărâtor în crearea spaţiului şi facilitatea acţiunilor purtătorului de balon.
Caracterul constructiv şi echilibrat vine să se adauge complexităţii jocului, toate acţiuniile urmărind câştigarea şi menţinerea posesiei, avansarea şi continuitatea jocului (caracterul constructiv), fapt realizat prin prezenţa tot mai frecventă a celor două grupuri de jucători pe părţile laterale în atac şi care în cazul apărării pot intervenii imediat (caracterul echilibrat).

Descarca materialul integral.

Prof. Daniel Mitrea
Antrenor Federal

2,471 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

4 Comments

Leave A Response