Monday 14th October 2019,
Federatia Romana de Rugby

Antijocul

23 aprilie 2012 ARBITRAJ
Curs de arbitri Level 1 World Rugby la Cluj

Arbitraj.

Antijocul, asa cum este definit de Legea 10, reprezinta fapta savarsita de o persoana aflata in incinta de joc care contravine literei si spiritului Legilor Jocului. Antijocul cuprinde obstructia, jocul incorect, infractiuni repetate, jocul periculos si conduita
incorecta care aduce prejudicii jocului.

In cele ce urmeaza, ne vom referi la cateva aspecte legate de jocul periculos si conduita incorecta.

Siguranta jucatorilor trebuie sa fie o preocupare prioritara a oficialilor jocului. In spiritul acestui principiu, IRB a emis inaintea Cupei Mondiale din 2011 o serie de directive menite sa clarifice modul de gestionare a unor situatii specifice de joc.
Referindu-se la placajul sulita, forul legislativ afirma:

– In cazul in care un jucator este ridicat si apoi fortat sau ‘infipt’ in sol, se va acorda un cartonas rosu;
– In cazul in care un jucator este lasat sa cada de la o anumita inaltime fara a fi manifestata preocuparea pentru siguranta acelui jucator, se va acorda un cartonas rosu;
– Pentru toate celelalte tipuri de placaj periculos prin ridicare se poate considera suficienta o pedeapsa constand intr-un cartonas galben sau o lovitura de pedeapsa.

In virtutea acestor directive a acordat arbitrul irlandez Alain Rolland cartonas rosu lui Sam Warburton in minutul 18 al semifinalei Cupei Mondiale din Noua Zeelanda, Tara Galilor – Franta, o decizie foarte corecta, desi intens discutata ulterior in presa si in cercurile de suporteri (http://www.youtube.com/watch?v=E6lTIlpaUIY).

Alte situatii de joc periculos, pentru care IRB recomanda arbitrilor sa ia in considerare acordarea unui cartonas rosu (si abia apoi, in cazul unor circumstante atenuante, sa considere si variantele cartonas galben, lovitura de pedeapsa) sunt:
– Eye-gouging (atacul asupra ochilor unui adversar) – Un caz notoriu este acela al flankerului sud-african Schalk Burger care, in urma unei astfel de infractiuni, dar si a unei proaste comunicari intre arbitrul Christophe Berdos si arbitrul asistent Bryce Lawrence, a “scapat” doar cu un cartonas galben in al doilea meci test Africa de Sud – British Lions din 2009 (http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=6AjnmPNOn6g&feature=endscreen). Gravitatea actiunii sale a fost relevata si de cele opt saptamani de suspendare dictate ulterior.
– Placajul inalt cu bratul intins.
– Prinderea si rasucirea capului unui jucator.

Aceste directive au fost reafirmate la inceputul prezentului sezon, spre a fi aplicate in toate competitiile din lume.

Cum asemenea infractiuni grave pot scapa uneori atentiei arbitrilor, incepand de acum cativa ani, in competitiile natiunilor majore din rugby, precum si in competitiile internationale, la jocuri sunt cooptati citing commissioners (comisari de citare) care au rolul de a identifica aceste infractiuni pasibile de eliminare temporara si de a dicta pedepse (de regula sub forma unor suspendari de mai multe saptamani) in consecinta. Alternativ la aceasta metoda, exista comisii de citare, echipele avand dreptul de a “cita” jucatori in urma unor evenimente din timpul jocului, acesti jucatori urmand a fi judecati de comisiiile de citare.

Recent, FRR a infiintat o asemenea comisie de citare, functionarea acesteia fiind inca in faza experimentala.

Valeriu Toma

2,055 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

1 Comment

Leave A Response