Thursday 22nd August 2019,
Federatia Romana de Rugby

Coltul Specialistului: E timpul sa devenim cuceritori!

14 februarie 2013 Coltul specialistului
Echipa nationala aliniata la imn.

Echipa nationala aliniata la imn.

Romanii n-au fost niciodată cuceritori. Intreaga istorie a noastra se invarte in jurul ideii ca n-am asuprit pe nimeni, ca mai mereu ne-am aparat glia. Si ca pe straini i-am primit cu paine si sare. Chiar si atunci cand armata romana a operat dincolo de granite, telul propus a fost fie obtinerea independentei (1877), fie reintregirea teritoriala (1944).

Deloc intamplator, as spune, in sporturile de echipa Romania s-a evidentiat, indeosebi in ultimele doua decenii, prin modul cum s-a aparat. In atac, in schimb, am pacatuit mai mereu la finalizare, irosind ocazii clare de a marca. Fie in handbal, fie la fotbal, situatia a fost cam aceeasi. Iar rugby-ul nu face nici el exceptie de la aceasta regula.

In sportul cu balonul oval, problemele ivite in ofesiva au fost si mai evidente. Poate si pentru ca rugby-ul este un joc care transpune, pe dreptunghiul cu iarba, modul in care se purtau razboaiele in perioada medievala. Scopul este de a cuceri terenul advers si a ”distruge” adversarul prin plasarea balonului in zona buturilor, in terenul de tinta. Iar atingerea acestui obiectiv sa fie posibila fie prin manevrele inaintarii, care seamana cu infanteria din razboaiele de altadata, fie prin sarjele pe treisferturi, care au ceva din aplombul cavaleriei de odinioara.

Obsesia jocului pe inaintare

Meciurile din Portugalia (19-13) si cu Rusia (29-14), de la Bucuresti, au dovedit inca o data ca inaintarea ramane compartimentul de temut al nationalei noastre. In camp deschis, in schimb, atunci cand balonul trebuie sa circule repede si sigur, am avut probleme. Iar majoritatea atacurilor noastre s-au irosit din cauza unor greseli nefortate, fie de manuire a balonului oval (inainte), fie de jucare a lui la sol (blocate). Ceea ce este regretabil in conditiile in care ”Stejarii” au depus mult efort pentru a ajunge in ”22”-ul advers.

Aceste erori nu pot fi reprosate staff-ului tehnic al nationalei, rolul antrenorilor de la lot nefiind sa-i invete pe jucatori cum se da un pas ori cum sa face un placaj, ci de a stabili o strategie, de a exersa scheme de atac, de a omogeniza un grup. Aceste erori provin, as spune, din faptul ca la echipele de copii si juniori se insista, deseori, mai mult pe atingerea unui rezultat decat pe deprinderea corecta a procedeelor tehnice.

Fie pentru ca isi doresc foarte mult o medalie pe care sa si-o treaca in CV, fie fiindca nu pot obtine sprijin financiar decat promitand sponsorilor cine stie ce rezultate, ce performante, antrenorii de copii si juniori apeleaza deseori la jocul pe inaintare, unul prin care balonul se pastreaza mai usor – riscul de a-l pierde, in camp deschis, in jocul pe treisferturi, este, indiscutabil, mai mare. Aici cred ca se afla cheia problemei. O problema pe care nu o gasim in rugbyul natiunilor majore, unde sprijinul pentru acest sport, din partea sponsorilor, a comunitatii locale, a statului este unul neconditionat.

Nu este o intamplare, asadar, ca Madalin Lemnaru si Catalin Fercu, doi rugbysti cu viteza, au fost formati de acelasi antrenor, Vasile Soporan. Cel care l-a avut ca elev si pe Mihai Vioreanu, un alt international de treisferturi, si care n-a urmarit castigarea cu orice pret a nu stiu carui titlu de campion, ci mai degraba lansarea unor jucatori de valoare. Din acest motiv, Soporan nu este atat de cunoscut in sportul romanesc pe cat ar merita sa fie – sa nu uitam ca el s-a opus instrainarii terenului de rugby unde isi tine antrenamentele, transformarii acestuia intr-un ”camp” de vile sau blocuri!

Romanii nu au format niciodata un neam cuceritor! E timpul, insa, ca ei sa devina in sport, in rugby! E timpul ca ei sa profite de ocaziile pe care le au, sa le fructifice fara nicio ezitare. Pentru aceasta e nevoie ca sportivii, indiferent ca sunt rugbysti, handbalisti, poloisti, voleibalisti, baschetbalisti, hocheisti sau fotbalisti sa se concentreze mai bine in fazele de atac. Sa dovedeasca mai multe incredere in capacitatea lor de a finaliza un atac, mai mult curaj atunci cand sunt pusi in situatia de a da lovitura decisiva. Astfel multe dintre meciurile pe care le pierdem pe mana sau pe piciorul nostru se vor transforma in victorii.

Marian Burlacu – Libertatea

2,021 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

8 Comments

Leave A Response