Monday 22nd January 2018,
Federatia Romana de Rugby

In sfarsit, Waratahs!

Waratah, floarea-simbol a provinciei New South Wales, a” inflorit”, in sfarsit,  pe Stadionul Olimpic din Sydney!

“Monumental”  – a rostit la sfarsitul meciului Michael Hooper, tanarul capitan (22 de ani!) al celor de la Waratahs, incercand sa capteze si sa defineasca, sub imperiul emotiilor, momentul triumfului echipei sale.

Pentru ca triumf a insemnat aceasta victorie, avand in vedere ca pentru prima data in istoria competitiei si dupa doua finale pierdute, in 2005 si 2008, in fata acelorasi adversari, Waratahs au castigat, in sfarsit, turneul celor mai bune echipe ale Emisferei Sudice.

Si trebuie spus ca succesul lor este absolut meritat. De-a lungul intregii competitii, Waratahs s-au dovedit a fi cea mai constanta si mai in forma echipa, atingandu-si scopul suprem prin castigarea finalei desfasurate pe ANZ Stadium din Sydney.

A fost un meci pe muchie de cutit, intens, plin de tensiune, cu desprinderi si rasturnari de scor, cu momente dramatice, cu faze spectaculoase, dar si controversate.

Waratahs au avut un start fulminant, iar dupa 14 minute conduceau deja cu 14-0. Energia ofensiva, varietatea si viteza de executie a fazelor de atac i-au coplesit, pur si simplu, pe Crusaders, care nu au fost capabili sa reactioneze pe masura.

Acest start in forta s-a aratat a fi, in cele din urma, decisiv in stabilirea scorului final.

In minutul patru, Adam Ashley-Cooper a marcat primul eseu al meciului, la capatul unei cavalcade prelungite, in care Kurtley Beale a avut rolul principal prin viziunea si acuratetea paselor sale catre Bernard Foley si, respectiv, Ashley-Cooper.

A fost un sfert de ora de „foc”, in care Waratahs au asediat „fortareata Cruciatilor”, detinand un control total asupra posesiei balonului, exercitand o presiune formidabila si dominand cu autoritate fiecare faza a jocului.

Apoi, incet-incet, Crusaders si-au revenit, au reusit sa se desprinda „din corzi” si au marcat un eseu prin Matt Todd, dupa o actiune splendida pornita din jumatatea proprie de teren.

In faza initiala, Nemani Nadolo a fost oprit din cursa sa de-a lungul tusei, iar Nick Phipps a parut ca a indepartat, pentru moment, pericolul printr-o lovitura lunga de picior; balonul a fost recuperat, insa, de Ryan Crotty, a urmat o inlantuire de pase pe traiectoria Kieran Read-Colin Slade-Kieran Read, balonul a ajuns la Matt Todd care a sprintat ca o veritabila aripa, l-a depasit pe Ashley-Cooper, plonjand in but si inscriind un eseu care a incununat o faza de toata frumusetea.

De altfel, tot meciul s-a desfasurat in viteza, intr-un ritm alert, cu deschideri rapide ale liniei de treisferturi, ceea ce, in mod evident, nu este surprinzator pentru rugby-ul Emisferei Sudice.

Si pentru a sublinia fluditatea si continuitatea fazelor este suficient sa amintesc ca in prima repriza s-au inregistrat doar trei gramezi ordonate!

Pomenind de acest sector al jocului,  pe care era de asteptat ca oaspetii sa il domine – gramada ordonata fiind considerata, intr-o oarecare masura, punctul mai slab al gazdelor – se cuvine remarcat faptul ca cele trei gramezi ale reprizei intai au fost foarte echilibrate, australienii nefacand pasul inapoi si rezistand cu brio.

Revenind la faza eseului, un aspect care trebuie remarcat a fost calitatea paselor executate din pozitii foarte dificile: Colin Slade, placat de Hooper, a reusit sa-i paseze lui Kieran Read, iar acesta, placat fiind, la randul sau, de Foley, i-a pasat lui Matt Todd, care a sprintat in cursa sa catre eseu. Asigurarea continuitatii paselor, din placaje, a fost esentiala in constructia actiunii care a dus la inscrierea eseului de catre flanker-ul neo-zeelandez.

Din pacate pentru Crusaders, Daniel Carter s-a accidentat si a parasit terenul in minutul 30, dar Bernard Foley si Colin Slade au continuat duelul transformarilor loviturilor de pedeapsa, rezultatul la pauza fiind favorabil celor de la Waratahs, 20-13.

Repriza a doua a inceput in nota de dominare a „Cruciatilor” care au inscris repede un eseu, prin Nemani Nadolo, dupa un contraatac lansat de Colin Slade, continuat de  Wayne Crockett, Tom Taylor, Richie McCaw, Owen Franks si Andy Ellis, a carui superba pasa l-a gasit in plin fuleu pe Nadolo, care a inscris la colt, in ciuda placajelor disperate ale lui Kurtley Beale si Alofa Alofa.

Eseul a fost controversat, insa, pentru ca reluarea video a parut a arata ca uriasul nascut in Sigatoka, in Insulele Fiji, a calcat tusa inainte de a culca balonul in but. Bazandu-se pe recomandarea arbitrului responsabil pentru analiza reluarii video, Craig Joubert a acordat, totusi, eseul a carui transformare a adus egalitatea pe tabela de scor: 20-20.

Treptat, incurajati de eseul lui Nadolo, Crusaders au inceput sa etaleze o usoara dominare, impunandu-se in gramezile ordonate, Sekopu Kepu cedand de doua ori la rand in fata lui Wayne Crockett, cea de-a doua penalitate oferind ocazia lui Colin Slade sa aduca echipa sa, pentru prima data, in avantaj: 26-23 in minutul 56.

Waratahs nu au renuntat, insa, iar iuresul cavaleriei usoare a creat inca un eseu. Dupa o serie de atacuri in valuri si o succesiune de 10 faze, Adam Ashley-Cooper, s-a lansat  printre Dominic Bird si Owen Franks, a scapat mult prea usor de placajele acestora (Bird, in special, a reactionat extrem de lent) si a marcat al doilea eseu al formatiei sale, transformarea lui Bernard Foley ducand scorul la 30-26.

Ultimele 15 minute au insemnat  o dramatica inclestare, in care fiecare echipa a avut sansa sa castige.

Crusaders au condus cu 32-30 pana in ultimele doua minute de joc, dar nu au fost capabili sa execute ultimele faze intr-o maniera care sa le ingaduie sa pastreze posesia balonului si sa mute jocul cat mai departe de zona in care o eventuala lovitura de pedeapsa in favoarea adversarilor ar fi rasturnat soarta partidei (ceea ce, de fapt, s-a si intamplat pana la urma).

Ma refer la faza din minutul 76, atunci cand Sam Whitelock a castigat balonul in tusa pe repunerea adversarilor, obtinand posesia balonului intr-un moment crucial al meciului. Crusaders au pierdut posesia balonului foarte repede, deoarece Willie Heinz a decis sa lanseze o lovitura de picior, absolut neinspirata,  recuperata, cu usurinta, de Kurtley Beale;  acesta a declansat contraatacul care avea sa mute jocul in jumatatea de teren a oaspetilor, avea sa genereze ruck-ul in care Richie McCaw a intrat neregulamentar – dupa aprecierea arbitrului Joubert – „din lateral” si sa aduca lovitura de pedeapsa executata de catre Bernard Foley, care a pecetluit victoria gazdelor: 33-32 pentru Waratahs!

Inainte de a incheia, neuitand nicio clipa ca acest meci a constituit o superba demonstratie de joc colectiv, imi permit sa scot in evidenta evolutia a doi jucatori: Michael Hooper si Samuel Whitelock.

Remarca mea nu inseamna o minimizare a impactului pe care l-au avut, spre exemplu, Adam Ashley-Cooper, Bernard Foley, Kurtley Beale, Kieran Reid, Colin Slade sau Nemani Nadolo. Nu, absolut deloc, toti acestia avand contributii decisive la jocul de un ridicat nivel tehnic al fiecareia dintre cele doua echipe.

Intentia mea este doar de a scoate in evidenta rolul unor jucatori care, datorita naturii postului pe care joaca, nu impresioneaza prin ametitoare schimbari de picior sau spectaculoase sprinturi catre eseu, aparand, mai rar, in „luminile rampei”. Ei fac parte din acea categorie de jucatori a caror truda in aglomerari, in mol-uri, in tuse, in gramada, creeaza oportunitati pentru spectaculoasele curse si schimbari de picior ale colegilor lor.

Amandoi au avut, dupa parerea mea, o evolutie exceptionala.

Michael Hooper a dovedit ca la doar 22 de ani, se numara, deja, printre cei mai buni flankeri ai lumii. Agresiv si eficient in jocul la sol, placheur de temut, rapid in joc deschis ( splendida sarja sa din minutul 57!) el a etalat o uluitoare prezenta, atat in fazele ofensive, cat si in cele defensive, ridicandu-se deasupra tuturor celorlalti jucatori de linia a treia.

Sam Whitelock a fost la inaltime – si la propriu si la figurat – si ceea ce merita evidentiat este modul in care a reactionat in momentele cruciale ale meciului. Si voi da trei exemple:

In minutul 57 – chiar in urma sus amintitei sarje realizate de Michael Hooper!- Nick Phipps creeaza o faza extrem de periculoasa la doar 5 metri de but, balonul se rostogoleste spre atacantii australieni, dar Sam Whitelock plonjeaza cu agilitatea unui flanker, recuperand-l si indepartand pericolul.

Apoi, in minutele 69 si 76, el castiga doua baloane pe repunerea adversarilor, obtinand, astfel, posesia in doua faze foarte importante in acel final „incandescent”.

A fost, fara indoiala, un meci demn de o finala a Turneului Super Rugby, desfasurat intre cele mai bune echipe ale competitiei.

Doua echipe care si-au pastrat calmul si „sangele rece” in momentele importante ale partidei  –  Waratahs intr-o mai mare masura decat adversarii lor– care nu au depus armele in perioadele dificile, au avut puterea sa revina cand scorul le era defavorabil, au jucat deschis, in viteza si intr-un ritm debordant, construind faze de mare spectaculozitate.

Waratahs.

Waratahs.

A castigat, oare, echipa cea mai buna? Dupa parerea mea, da, Waratahs meritand, din plin, victoria.

Explozia lor ofensiva din primul sfert de ora al meciului a fost de-a dreptul impresionanta. In acele 15 minute s-a stabilit un raport de forte, atat pe plan fizic cat si psihologic, in favoarea gazdelor care s-a dovedit, in cele din urma, a fi decisiv.

Crusaders au meritul de a fi revenit de la 0-14, increderea in fortele proprii fiind de admirat; ei au si condus, avand chiar sansa de a castiga, dar lipsa de reactie din sfertul de ora al primei reprize si neinspirata lovitura de picior a lui Willie Heinz din ultimele minute ale partidei, i-a costat enorm.

Waratahs au demonstrat de-a lungul unui sezon istovitor – si nu doar in doua sau trei meciuri –  ca au fost cea mai buna, mai in forma si mai constanta echipa a competitiei.

Forta colectiva etalata atat in ofensiva, cat si in defensiva, echilibrul dintre gramada si treisferturi la care s-au adaugat sclipirile individualitatilor de mare clasa, precum Israel Folau, Kurtley Beale, Adam Ashley-Cooper, Michael Hooper, au constituit principalii factori care au ridicat echipa din New South Wales pe piedestalul turneului SuperRugby.

Eugen Cionga

Toronto

Sursa foto: www.telegraph.co.uk

1,986 total views, no views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

Leave A Response