Friday 04th December 2020,
Federatia Romana de Rugby

Romania la RWC 2003 cu Florin Campeanu

23 iunie 2015 #RWC2015

Serialul nostru de Cupa Mondială nu poate fi rupt de realitățile imediate, așa că astăzi ne vom opri asupra turneului final din 2003, tocmai pentru a cinsti memoria celui care a fost Florin Câmpeanu. Drama pe care a trăit-o rugbyul românesc recent, prin dispariția celui menționat, ne obligă, moralmente, să nu mai ținem cont de cronologie și să vorbim de Cupa Mondială la care Florin Câmpeanu a lucrat în calitate de manager al echipei României.

Formația noastră s-a deplasat atunci în Australia și a făcut parte dintr-o grupă foarte grea. Cap de serie a fost chiar naționala țării gazdă, iar sorții ne-au mai repartizat alături de Irlanda, Argentina și Namibia. Despre victoria cu Namibia, 37-7, care a închis suita de meciuri susținute de băieții noștri, am scris săptămâna trecută, așa că nu vom mai reveni.

Valoarea celorlalte competitoare nu a permis băieților noștri să obțină vreun succes. Totuși, în ciuda diferențelor mari de scor, rugbyștii români au prestat un joc estetic, apreciat de specialiști pentru curaj și devotament. Iar când aceste două coordonate se regăsesc în analiza unei echipe, parcă amărăciunea înfrângerilor nu mai este atât de mare. Debutul la Cupa Mondială din Țara Cangurilor s-a făcut contra Irlandei, la Gosford. Surprinzător poate, am avut momente în care am dominat copios ostilitățile în grămada ordonată, astfel că am obținut un eseu de penalizare, care a fost transformat de Tofan. Maftei a mai înscris o încercare, transformată de Vioreanu, iar Tofan a valorificat o lovitură de pedeapsă. Astfel am ajuns, contra Irlandei, la o sumă decentă de puncte, însă victoria verzilor, 45-17, a fost indubitabilă.

Al doilea meci ne-a scos în cale o Australie în mare formă, care avea un singur gând: cucerirea Cupei Mondiale. La Brisbane, în fața unei asistențe de 50 000 de spectatori, naționala noastră nu a putut ține pasul cu mult mai valoroșii Wallabies. Scorul final, 90-8, a consfințit o victorie clară a australienilor, dar, cum spuneam, și un joc apreciat pe alocuri, al rugbyștilor noștri. Pilierul Toderașc a marcat un eseu cu înaintarea, iar Tofan a mai pus trei puncte pe tabelă, dintr-o penalitate.

Argentina, al treilea adversar al nostru, era o altă echipă în mare formă și pe un traiect ascendent. Meciul cu România trebuia obligatoriu câștigat de sud-americani, care ținteau la calificarea în sferturile de finală. Din nou naționala noastră nu a putut menține ritmul impus de Pume, astfel că scorul, treptat, a luat proporții. Finalmente, tabela de marcaj a indicat 50-3 în favoarea Argentinei. Punctele noastre de onoare au fost realizate de Ionuț Tofan, din lovitură de pedeapsă.

România a închis frumos acel capitol, cu victoria 37-7 cu Namibia. Ne-am clasat pe locul 4 în grupă, cu obiectivul stabilit la plecare, obținerea unui succes, îndeplinit. În clasamentul general am fost pe locul 15, grație bonusului ofensiv cucerit în disputa cu naționala africană.

Toate acestea sperăm să fie un ultim omagiu pentru cel care a fost Florin Câmpeanu. Nu doar acum, ci și atunci, toți au apreciat munca sa de manager ca fiind certamente superioară rezultatelor înregistrate pe teren…

Dumnezeu să-l ierte!

3,043 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

1 Comment

Leave A Response