Friday 22nd March 2019,
Federatia Romana de Rugby

Despre rugby, de dincolo de Atlantic: Rugby Championship 2015

Editia „prescurtata” a turneului Rugby Championship a debutat cu doua meciuri complet diferite.

La Christchurch, Noua Zeelanda a invins, categoric, Argentina, in timp ce la Brisbane Australia a obtinut o victorie dramatica, in minutele de prelungire, in fata Africii de Sud.

Noua Zeelanda-Argentina 38-19 (18-6)

Marea surpiza a acestui meci a constituit-o, dupa parerea mea, evolutia gramezii argentiniene.

Recunoscuta pentru tehnica si forta sa, atribute gratie carora „Pumele” si-au dominat, deseori, adversarii – inclusiv pe All Blacks – gramada ordonata nu a reprezentat, de aceasta data, un factor major in partida de la Christchurch.

Inca de la prima gramada ordonata, din minutul doi, s-a vazut ca lucrurile nu vor merge asa cum isi doreau oaspetii:

Tomas Cubelli a introdus balonul in „tunelul” gramezilor, Agustin Creevy nu a talonat, argentinienii incercand sa castige balonul impingand puternic si dand peste cap gramada adversa. In mod neasteptat pentru ei, gramada All Blacks nu a cedat niciun centimetru, argentinienii recuperand, in cele din urma, cu greutate, balonul.

Ideea pe care vreau sa o subliniez este ca Argentina nu a fost capabila sa foloseasca, de-a lungul meciului, gramada ordonata ca un instrument eficient de exercitare a presiunii asupra adversarilor, presiune care sa le permita crearea unei platforme solide de atac.

Nu a existat niciun moment – dar absolut niciun moment – in acest meci in care gramada Pumelor sa fi reusit sa isi domine adversara directa in momentele fixe.

Unul dintre efectele negative – pentru argentinieni – generat de aceasta situatie, putin neobisnuita pentru „Pume”, a fost acela ca linia a treia neo-zeelandeza a reusit, scapata fiind de presiunea din „ordonate”, sa exercite, la randul ei, o presiune constanta asupra mijlocasului la gramada, Tomas Cubelli, punandu-l in dificultate atat pe acesta, cat si pe mijlocasul la deschidere, Nicolas Sanchez.

Prin urmare, anihilarea suferita la nivelul gramezii ordonate i-a lipsit pe argentinieni de una dintre cele mai importanta arme din arsenalul lor tehnico-tactic.

Creevy si ai sai au incercat sa joace deschis, cu intercalari ale aripilor in linia de treisferturi, au incercat sa avanseze cu „pick and go” , dar s-au izbit de un zid defensiv solid, care nu a cedat.

In acest context, destul de cenusiu pentru ei, este important de scos in evidenta faptul ca Los Pumas au reusit, totusi, sa inscrie doua eseuri in forta, prin talonerul si capitanul lor, Agustin Creevy, in urma unor moluri penetrante pornite din tuse „la 5”.

Un mol bine executat – iar argentinienii le-au executat ireprosabil pe amandoua – este greu de oprit, chiar si de catre All Blacks.

Cu toate acestea, cel putin primul eseu al lui Creevy a fost marcat, totusi, prea usor, flancul neo-zeelandezilor de pe partea inchisa fiind aproape complet descoperit.

Este interesant de urmarit daca in partidele viitoare, cu Australia si Africa de Sud, gramada Pumelor isi va recapata eficienta si capacitatea de a domina in acest sector al jocului.

In rest, lucrurile au fost clare, All Blacks impunandu-se cu autoritate si etaland un joc complet, in cadrul caruia gramada a interpretat un rol esential, Owen Franks si Tony Woodcock castigand duelul direct cu Marcos Ayerza si Ramiro Herrera.

Neo-zeelandezii au marcat cinci eseuri, prin Richie McCaw, Ma’a Nonu, Charles Piutau, Kieran Reid si debutantul Codie Taylor, Daniel Carter, in revenire de forma, transformand patru eseuri si doua lovituri de pedeapsa.

Din pacate pentru Noua Zeelanda, aripa Waisake Naholo, cel care a avut un sezon exceptional cu Highlanders, a suferit o accidentare care il impiedica sa participe la Cupa Mondiala.

Merita remarcata revenirea, dupa o lunga pauza, a fundasului Israel Dagg, care incearca sa isi recastige postul de titular. Daca Israel Dagg va reveni la forma sa obisnuita, atunci Steve Hansen si colegii sai vor avea o misiune foarte dificila in selectionarea fundasului All Black intre Dagg si Ben Smith.

Australia-Africa de Sud 24-20 (7-13)

Daca la Christchurch am avut parte de un meci in care echilibrul s-a rupt foarte repede, in schimb, partida de la Brisbane s-a desfasurat dupa un scenariu complet diferit.

Sud-africanii au dominat aproape 70 de minute, conducand cu 20-17 pana in minutele de prelungire, atunci cand Tevita Kuridrani a marcat eseul victoriei, transformarea lui Matt Giteau stabilind scorul final 24-20 in favoarea Australiei.

„Springboks” au scapat victoria pentru degete, dar tenacitatea, vointa si dorinta de a castiga demonstrate de „Wallabies” merita toata lauda, revenirea de la 7-20 fiind absolut remarcabila.

Dincolo, insa, de laudele meritate si bucuria provocata de victoria obtinuta in minutele de prelungire, intrebarea majora care se pune ar fi urmatoarea: In ce masura revenirea australienilor se datoreaza, in primul rand, propriului lor joc ori slabiciunilor sud-africanilor generate de schimbarile efectuate de Heyneke Meyer?

In minutele 47 si 49, antrenorul sud-african a schimbat intreaga linie intai, Tendai Mtawarira-Bismarck du Plessis-Jannie du Plessis.
In minutul 18, Victor Matfield, accidentat, fusese inlocuit de Lood de Jager.

Desigur, inlocuirile si accidentarile nu trebuie sa constituie si nu pot constitui scuze pentru o infrangere, mai ales in cazul unei echipe de talia Africii de Sud. O situatie similara se poate petrece si intr-un meci la Cupa Mondiala, asa incat sud-africanii trebuie sa posede rezerve care sa se ridice la nivelul titularilor.

Faptul ca au jucat mai bine timp de aproape 70 de minute si au cedat in ultimele zece minute, primind doua eseuri decisive, reprezinta o slabiciune pe care „Springboks” trebuie sa o elimine cat se poate de repede.

In general, sud-africanii au reusit sa exercite o presiune puternica asupra australienilor, dominand gramezile fixe si aglomerarile, Bismarck du Plessis avand o contributie esentiala in acest sector al jocului.

De altfel, talonerul sud-african a avut o evolutie excelenta fiind, de departe, cel mai bun jucator de pe teren.

Din pacate, „Springboks”au ratat cel putin doua ocazii de eseu, gresind in momentele pasei decisive. In plus, jocul lor de picior a devenit, in cea de-a doua repriza, imprecis, nefacand altceva decat sa ofere baloane de atac gazdelor.

Tanarul Jesse Kriel (21 de ani), a avut un debut spectaculos pe postul de centru, reusind sa inscrie un eseu frumos, dupa ce a slalomat printre James Slipper, Nick Phipps si Israel Folau.

Impreuna cu puternicul Damian De Allende (1,89m, 100 Kg), Jesse Kriel ofera antrenorilor sai o optiune promitatoare pentru perechea de centri, mai ales ca nu se stie, inca, daca Jean de Villiers va fi refacut complet pana la Cupa Mondiala.

De cealalta parte, „Wallabies” au etalat, mai ales in prima repriza, un joc nesigur, presarat cu inexactiati care i-au impiedicat sa exercite o presiune constanta prin fluiditatea jocului lor traditional.

Perechea Will Genia-Quade Cooper a fost dominata de rivala sa alcatuita din Ruan Pienaar si Handre Pollard. Nick Phipps, inlocuitorul lui Genia, accidentat, a jucat mult mai bine si are mari sanse de a deveni mijlocasul la gramada numarul 1. Cu atat mai mult cu cat Will Genia s-a accidentat la genunchi si s-ar putea sa nu fie inclus in echipa care va intalni, saptamana viitoare, Argentina.

Australia isi pune mari sperante in uriasul Will Skelton (2.03m, 135 Kg) pentru a imbunatati forta si stabilitatea gramezii. Skelton are, fara indoiala, un gabarit impresionant si poate pune probleme oricarei defensive care ii sta in cale.

Cu toate acestea, meciul de la Brisbane nu a fost unul dintre cele mai reusite ale sale. Au existat cateva faze, ma refer la cele din minutele 8, 10 si 31, cand Skelton nu a controlat balonul irosind, astfel, ocazii favorabile de atac.

La revenirea sa in echipa nationala, Matt Giteau nu a impresionat, dar el nu a fost singurul in aceasta situatie, „Wallabies” avand, in general, o evolutie de un nivel mediu, fiind salvati de accelerarea din ultimele 10 minute, cand au reusit sa inscrie doua eseuri cruciale, care au rasturnat balanta meciului, obtinand o nesperata victorie.

Inainte de a incheia, o ultima observatie:

In mod evident, pentru fiecare din cele patru echipe, victoriile conteaza foarte mult, iar pentru Noua Zeelanda, Africa de Sud si Australia castigarea turneului reprezinta, in fiecare an, un scop in sine.

In acelasi timp, insa, editia de anul acesta, o editie „prescurtata” din cauza Cupei Mondiale, trebuie privita si ca un prilej de pregatire si de testare a jucatorilor si diferitelor combinatii.

Din acest punct de vedere, castigarea competitiei nu constituie, probabil, prioritatea maxima, meciurile din cadrul turneului fiind cea mai importanta ocazie – inaintea inceperii Cupei Mondiale – pe care cele patru natiuni le au la dispozitie pentru a definitiva lotul ce va porni in campania din Marea Britanie.

Eugen Cionga
Toronto

2,400 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

1 Comment

Leave A Response