Monday 21st October 2019,
Federatia Romana de Rugby

Lectia de istorie: Romania la Cupa Mondiala. Episodul 5: 2003

15 septembrie 2015 INTERNATIONAL, NATIONALA, OPINII
Romania la Cupa Mondiala din 2003.

In 1987, Romania a fost una din cele 16 natiuni invitate sa ia parte la prima Cupa Mondiala, organizata in comun de Noua Zeelanda si Australia, o recunoastere a valorii rugbiului romanesc, daca ne gindim ca echipe ca Samoa de Vest si Uniunea Sovietica nu fusesera invitate. La prima editie, Stejarii au obtinut o singura victorie, cu Zimbabwe, 21-20 si au pierdut cu Franta, 55-12 si cu Scotia 55-28. La editia a doua, in 1991, Stejarii au obtinut tot o victorie, cu Fiji, 17-15 si a pierdut cu Franta, 30-3 si Canada, 19-11. La editia a treia, din 1995, Romania a pierdut toate cele trei meciuri disputate in Grupa A, 34-3, cu Canada, 21-8 cu Africa de Sud si 42-3 cu Australia. In 1999, Romania castiga cu SUA, 27-25 si pierdea 57-9, cu Australia si 44-14, cu Irlanda.

RWC 2003

Initial Cupa Mondiala din 2003 fusese acordata impreuna Noii Zeelande si Australiei, dar refuzul Federatiei din Noua Zeelanda de a respecta toate aspectele referitoare la promovare si reclama continute in acordul semnat cu organizatorii Cupei Mondiale (RWC Ltd), a dus la mutarea intregului turneu in Australia.

Un meci pierdut cu Italia si unul cistigat cu Spania in preliminariile Cupei Mondiale au decis destinatia echipei Romaniei, pe atunci pe locul 15 in clasamentul IRB pe natiuni. Romania fost trasa la sorti in grupa A, alaturi de doua din echipele cu care mai jucase in 1999, echipa gazda Australia si Irlanda, apoi Argentina si un adversar in premiera, echipa Namibiei.

Dupa dezastrele consecutive din 2001, 81-9 la Cardiff, cu Tara Galilor si 134-0, de la Twickenham, echipa de antrenori a fost schimbata la inceputul anului 2002, cu francezul Bernard Charreyre, antrenor principal si cu Haralambie Dumitras, si la inceput Rada Trnyancsev, iar apoi din octombrie 2002, George Sava ca secunzi.

Un tip riguros si disciplinar, Charreyre a reusit sa creeze o structura de selectie si de joc care a ajutat rugbyul romanesc aflat in deruta dupa “Anul Oribil 2001” sa se redreseze oarecum. Rezultatele s-au vazut curind. Fata de anul 2001, la meciul cu Tara Galilor din 2002, bagajul de puncte primite s-a injumatatit (am pierdut 40-3), ne-am apropiat mult de Italia, pierzind 25-17 meciul de calificare la Mondiale, si am facut un meci rezonabil cu Scotia, desi am pierdut 37-10 la Murrayfield.

Lipsa de constanta a continuat sa fie una din problemele echipei, precum si un oportunism tot mai accentuat printre jucatori, in special profesionistii din Franta, care se menajau la echipa nationala pentru a nu se accidenta sau a-si submina pozitia la echipele lor de club, de unde primeau salariile. O serie de accidentari si absente in zilele dinaintea plecarii la Sydney au redus si mai mult capacitatea echipei, care s-a vazut plecind la drum cu o serie de jucatori de rezerve cu aptitudini limitate.

Potentialul echipei a fost demonstrat in meciul de debut importiva Irlandei, cand cei 15 care au intrat pe Stadionul “Central Coast” de la Gosford, au fost convinsi ca pot juca de la egal la egal cu irlandezii, si ca pot chiar cistiga. Aceasta atitudine noua si sanatoasa insuflata de Charreyre, si sustinuta de capitanul ales de el, Romeo Gontineac, a fost reflectata in statisticile meciului, in care la fiecare aspect masurat s-a observat egalitate, de la posessia balonului, la timpul de joc in jumatatea adversa, la tuse, gramada, placaj etc, adica un procentaj de 50% la toate aspectele masurabile ale jocului. Desi am pierdut 45-17, (la Cupa Mondiala 1999 fusesem invinsi 44-14) din punct de vedere calitativ meciul s-a situat pe una din treptele cele mai inalte din prima parte a turneului (meciurile din grupe) cu cel mai mare timp efectiv de joc.

Dupa acest meci, am jucat cum am spus cu aplomb si daruire, am capitulat impotriva Australie, care ne-a administrat o infringere soc, 90-8, dublul scorului din meciul cu Wallabies din 1995 cand ne-au batut 42-3 la ei acasa. Dupa demolarea de la Brisbane, am intrat pe mainile Argentinei, care ne-a batut bine, 50-3, dupa un meci plin de greseli de ambele parti. In fine, am incheiat campania din 2003 la Launceston in Tasmania, unde sprijiniti de o galerie formidabila (edilii orasului au avut ideea ingenioasa de a imparti populatia in doua tabere – cei cu numere de inregistrare cu sot au fost suporterii Namibiei, iar cei fara sot, ai Romaniei) am batut Namibia 37-7, dupa un meci de buna calitate in care am marcat cinci incercari.

Demiterea lui Bernard Charreyre de catre Federatie imediat dupa meci a lasat un gust amar printre jucatorii si suporteri.

Chris Thau

2,960 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

Leave A Response