Saturday 23rd January 2021,
Federatia Romana de Rugby

Cupa Mondiala 2015: Irlanda-Romania 44-10 (18-3): Un rezultat normal

Cupa Mondiala 2015: Irlanda-Romania 44-10 (18-3): Un rezultat normal.

In contextul structurii rugby-ului de astazi si al mecanismului Tier One-Tier Two, rezultatul de pe Wembley se inscrie in categoria normalului.

Problema este sa definim ce este normal in rugby-ul de astazi. Dar asta este o cu totul alta chestiune, mult mai complexa, care merita o analiza separata.

Revenind la meci, Irlanda a castigat meritat, detasat si a obtinut punctul bonus gratie celor sase eseuri marcate.

Asa cum era de asteptat, superioritatea irlandezilor s-a manifestat in joc deschis, linia de treisferturi coplesind defensiva echipei noastre prin varietate, viteza, tehnica individuala si spirit combinativ.

Iar dintre toate aceste atribute, parerea mea este ca viteza si calitatea executiei au constituit marea diferenta intre cele doua echipe.

Tactica adversarilor nu a fost o surpriza pentru Mihai Macovei si colegii sai, irlandezii cunoscand foarte bine punctul slab al unei echipe cu o inaintare puternica.

Asa incat, nu este de mirare ca au atacat in valuri cu linia de treisferturi, cinci din cele sase eseuri fiind inscrise de aripi.

A fost, de altfel, un meci foarte deschis, si este interesant de mentionat ca domnul Joubert a dictat prima gramada ordonata de abia in minutul 33!

Mai mult decat atat, cred ca numarul gramezilor ordonate acordate in tot meciul a fost in jur de 7 sau 8, o reflectie clara a stilului de joc deschis impus de irlandezi si acceptat de echipa noastra.

Fata de meciul precedent, cu echipa Canadei, meci castigat cu 50-7, Joe Schmidt a efectuat 12 schimbari. Ceea ce pare a fi normal in rugby-ul de astazi, impartit in Tier One si Tier Two.

Dar, dupa cum am pomenit mai sus, aceasta este o alta problema care necesita o discutie mult mai lunga si mai amanuntita.

Ce se poate spune despre evolutia echipei noastra?

„Stejarii” au jucat cat au putut de bine si au luptat pana la fluierul final al arbitrului Craig Joubert incercand sa faca o figura cat mai frumoasa in fata campioanei Europei.

Intr-un asemenea meci, desi scorul pare drastic, iar o infrangere nu poate si nu trebuie multumi pe nimeni, nu cred ca se poate reprosa ceva echipei noastre.

Imi permit, totusi, cateva observatii.

Stiu, este usor de spus, dar as fi vrut ca echipa noastra sa fi fost mai agresiva in atacarea liniei avantajului, amenintand mai des defensiva irlandeza.

Nu stiu daca realismul care a insotit, pana acum, orice echipa din Tier Two (cu exceptia Japoniei!) in intalnirile cu „granzii” grupei Tier One, a avut de a face cu ceea ce mi s-a parut a fi o oarecare lipsa de indrazneala in incercarea de fi mai agresivi; sau gandul ca partidele care urmeaza, cu Italia si Canada, sunt cele abordabile si in care echipa isi va juca sansa cu toate fortele, i-a urmarit pe jucatorii nostri de-a lungul meciului de pe Wembley.

Un sector in care „Stejarii” ar fi putut etala un joc mai bun si mai eficient l-a constituit jocul la sol.

Jucatorii nostri au pierdut prea multe baloane in contactele directe si in zona de „breakdown”. Aceasta a dus, in mod logic, la numeroase „turnovers”, efectul direct si rapid al pierderii posesiei balonului fiind exercitarea unei presiuni crescande de catre irlandezi.

O alta slabiciune s-a manifestat la nivelul jocului de picior.

Loviturile de picior imprecise au fost recuperate cu mare usurinta de irlandezi, Simon Zebo, Keith Earls, Tommy Bowe si ceilalti nesfiindu-se sa contraatace de fiecare data cand li s-a oferit ocazia.

Un control mai eficient al posesiei balonului ar fi permis echipei noastre sa construiasca fazede atac prelungite si coerente.

Sansele unei echipe din Tier Two in fata uneia din Tier One cresc in mod proportional cu eficienta posesiei balonului.

Eseul marcat de Ovidiu Tonita a rasplatit eforturile intregii echipe si a fost pe deplin meritat.

Inainte de a incheia, imi ingadui sa remarc evolutia lui Daniel Carpo.

Intreaga echipa a muncit cu abnegatie, dar revenirea ‚inchiderii” noastre, dupa o lunga absenta din cauza accidentarilor, merita salutata cu satisfactie.

Eugen Cionga (Toronto)

2,480 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

1 Comment

Leave A Response