Monday 19th November 2018,
Federatia Romana de Rugby

Stejarii raman in picioare, Romania face istorie la Cupa Mondiala

7 octombrie 2015 Coltul specialistului
Stejarii raman in picioare, Romania face istorie la Cupa Mondiala.

In momentul in care Florin Vlaicu si-a asezat balonul pentru lovitura de pedeapsa din minutul 79 al meciului cu Canada mi-am fixat obiectivul pe el si am tras cateva cadre. Foc cu foc. Am surprins apoi momentul in care „Americanul” a lovit mingea si am asteptat pret de cateva secunde, fara sa schimb incadrarea.

Recunosc, n-am mai avut forta sa privesc… Am auzit apoi uralele fanilor romani din tribune si am inteles ca balonul tuguiat trecuse printre buturi. Am inteles ca Romania castigase meciul cu Canada, revenind uluitor de la 0-15.

Marturisesc ca n-am mai avut nici ragazul si nici macar forta sa ma bucur dupa meci… Recunosc ca eram „stors”, incapabil sa scot un cuvant, concentrat sa surprind bucuria in imagini. Ca ziarist sportiv, pana prin 1998, stateam in tribuna, departe. La adapost, ferit de ploaie si de vant. Ca fotograf de rugby, insa, ma simt mult mai bine fiindca sunt acolo, langa teren, la cativa pasi de lupta acerba ce se da pentru fiecare minge. Pierd imaginea de ansamblu pe care o ai cand iei loc in tribuna (de aceea obisnuiesc sa-mi inregistrez meciurile si sa le revad mai apoi, acasa), dar surprind mult mai bine detaliile, cele care fac diferenta pana la urma. Surprind fiecare contact, fiecare placaj, fiecare balon  sutat spre terenul advers. Simt kilogramele inaintasilor in „ordonate”.

Adulmec pasii jucatorilor de treisferturi lansandu-se in curse spre „22”-ul advers. Aud suieratul balonului lansat din margine. Vad concentrarea transformerului la loviturile de tinta. Si incerc sa-i incurajez, in gand, pe Stejari. „Hai, caci se poate!”

Meciul cu Canada a stors din mine o parte din energia pe care o aveam, dar am continuat sa sper. Ca tot romanul. La pauza, intr-o discutie scurta cu un membru al staff-ului nostru, i-am spus ceva la modul: „Aceasta a fost repriza noastra slaba. Noi facem o repriza buna si una mai putin reusita. Va fi altceva in a doua parte. Nu putem face doua reprize slabe intr-un meci!”. Ma bazam, desigur, pe statistica, in 80% din meciurile echipei de rugby a Romaniei s-a intamplat asa. Si, probabil, refuzam sa cred ca e posibil sa pierdem in fata Canadei. Mai cu seama ca in prima parte nu artarii fusesera mai buni decat noi, ci ai nostri Stejari comisesera cateva erori ce au facut diferenta, gramada n-a reusit sa inscrie eseu desi a presat in 5 metri, Vlaicu a esuat in tentativa de a inscrie din doua lovituri de pedeapsa, iar Paula Kinikinilau i-a pasat unui adversar, la cativa metri de buturi, dupa ce tot el recuperase in zona „22”-ului advers…

Mai apoi, insa, canadienii au dat lovitura ce parea a fi una a desprinderii lor decisive (15-0)… Nimeni, la niciuna dintre editiile de pana acum ale Rugby WorldCup, nu mai reusise sa recupereze un astfel de handicap. Nimeni! Si nimeni, nicio echipa, nu pierduse un meci avand un asemenea avantaj. L-am privit pe Macovei in acele momente. Parea calm. Nefiresc de calm. Niciun repros al capitanului catre ai sai colegi. Niciun semn de panica. Semana cu un boxer care, o data ridicat de la podea, refuza sa lase bratele jos. Sa se predea.

Si precum un boxer, ranit mai mult in orgoliu decat fizic, Macovei si colegii sai nu numai ca nu au renuntat la lupta, ci s-au dus peste adversari. Uniti. Stransi in gramada, compartimentul nostru forte, cel care, de-a lungul istoriei rugby-ului nostru, a facut sa tremure, deseori, marile natiuni, de la Franta, Tara Galilor si Scotia pana la Noua Zeelanda a anului 1981. Din acel moment, pe teren n-a mai existat decat o echipa. Romania. Lucaci a inscris o incercare, la centru, nevalidata insa din cauza unui „inainte”. Gal a sprintat dupa o minge, insa n-a reusit sa o controleze alunecand pe gazonul umed. Iar daca actiunile in camp deschis au esuat, de putin, nu la fel s-a intamplat atunci cand s-a actionat „la pachet”. Desi epuizati in lupta dura, inaintasii nostri i-au impins inapoi pe ai lor rivali. Iar Mihai Macovei a fost acolo, la finalizare , mai ales la al doilea eseu al sau, capitanul a actionat foarte inteligent, pivotand cu doi adversari in carca si culcand balonul, dincolo de linia de but, cat se poate de clar.

In momentul in care Vlaicu a lovit mingea, la penalitatea din minutul 79, n-am avut puterea sa privesc spre buturi… Am ramas cu obiectivul camerei fixat pe jucatorul nostru si am asteptat reactia tribunei. Apoi, dupa cateva fractiuni de secunde, uralele fanilor romani, dar si ale spectatorilor neutri m-au facut sa inteleg ca Romania a castigat un meci ce parea pierdut. Si ca a reusit cea mai impresionanta revenire din istoria Cupei Mondiale.

Ahoe STEJARI! Hai ROMANIA!

Marian Burlacu (Londra)

3,182 total views, 6 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

1 Comment

Leave A Response