Sunday 09th August 2020,
Federatia Romana de Rugby

Rugby World Cup 2015: Insemnari de calatorie – Luminile Londrei

Rugby World Cup 2015: Insemnari de calatorie – Luminile Londrei.

Sosind, pentru prima data, la Londra inainte de crapatul zorilor, ceea ce m-a frapat – ca turist venit de peste Atlantic – a fost „geografia” orasului iluminat inca in drumul sau catre capatul noptii: dare luminoase , sinusoidale, serpuind in directii diferite, desenand conturul neregulat al strazilor londoneze.

Aceasta in contrast puternic cu „geografia” strazilor oraselor nord-americane, definita de geometria regulata a unui ansamblu luminos format din linii paralele si perpendiculare.

Cupa Mondiala la Rugby te intampina imediat, cu afise si reclame,chiar din salile aerportului Heathrow, continuand, apoi, in metrou, celebrul „Underground”!

Coincidenta a facut ca statia de metrou – Manor House – la care am coborat pentru a ajunge la hotel sa fie cea dedicata, pe „harta” rugbystica a metroului, lui Hari Dumitras! Placuta surpriza si placut cadou oferit unui suporter pentru care victoria de la Auch ramane unul dintre cele mai emotionante momente rugbystice !

Cupa Mondiala la Rugby este evenimentul sportiv principal care se desfasoara, in aceasta perioada, in capitala Regatului Unit.

Londra se dovedeste la inaltimea evenimentului, il gazduieste cu grija, precizie, profesionalism, atentie si- as adauga–cu un respect suveran, nesimtindu-se, parca, nicio clipa presiunea generata de o intreprindere de asemenea amploare.

Capitala Marii Britanii respira, probabil, in acelasi ritm cu care este obisnuita, ramanand aceeasi metropola solida -constienta atat de capacitatea sa de a organiza evenimente de anvergura mondiala cat si de fabuloasa sa istorie gratie careia ocupa un loc de frunte in complicata lume in care traim – continuand, netulburata, sa isi vada de treburile sale cotidiene.

Dar, cum rugby-ul este scopul principal al calatoriei mele, a doua zi dupa sosire, a trebuit sa descifrez calea cea mai potrivita pentru a ajunge la Twickenham, la meciul Australia-Tara Galilor.

Metroul londonez este un adevarat labirint, un superb exemplu de inginerie, proiectare si executie,servind cu eficienta scopul pentru care a fost construit. A fost necesara o combinatie cu sistemul feroviar – si el faimos in intreaga lume – pentru a ajunge in oraselul in care se afla templul rugby-ului.

Urmand traseul de la Manor House la Waterloo,sau, daca vreti, conform „hartii” rugbystice, traseul statiilor Hari Dumitras-Dick Littlejohn – am ajuns in gara Waterloo de unde am luat trenul spre Twickenham.

Desi era cu mai mult de trei ore inainte de inceperea meciului, trenul era intesat cu suporterii australieni si galezi. In vagonul in care am calatorit erau putini suporteri tineri, majoritatea fiind oameni care crescusera cu generatia lui Gareth Edwards, Phil Bennett, Jonathan Davies, Simon Poidevin, Andrew Slack, Mark Ella, si Nick Farr-Jones.

Australieni si galezi, asezati unii langa altii; discutiile erau amicale, unii dintre ei au devenit antrenori ad-hoc asa incat am avut prilejul sa aud tactici diferite si nenumarate variante de joc recomandate de suporterii celor doua echipe.

Cum va juca George North la centru? Cum va juca McMahon in locul lui Hooper?

Frumusetea unor astfel de momente consta in a vedea acesti oameni in toata firea – multi dintre ei cu tamplele incaruntite, avand, probabil, responsabilitati insemnate in meseriile lor – manati de pasiunea si respectul sportului pe care il iubesc, sa fie angrenati in conversatiipurtate cu bucuria si, deopotriva, seriozitatea copiilor ce au fost odata!

La oprirea trenului in statia Twickenkam, am auzit din toate partile catre toate partile: Good luck, boys!

Acesta este rugby-ul!

Drumul care duce de la gara la stadion fusese interzis traficului rutier, fiind pavoazat de o parte si de alta cu standuri multicolore, pline de fulare, tricouri, sepci, caciulite ale echipelor participante.

Revenind la „Good luck, boys”, dupa cum bine se stie de acum, „norocul” a fost de partea australienilor.

Ghilimelele sunt necesare pentru ca, desigur, victoria cu 15-6 nu a fost rodul norocului, ci s-a datorat evolutiei australienilor si, in special, unei aparari exceptionale in momentele cruciale ale meciului.

Cum altfel poate fi caracterizata defensiva etalata de „Wallabies” in perioada in care au avut doi jucatori eliminati temporar?!

Will Genia (minutele 56-66) si Dean Mumm (minutele 60-70) au primit cartonasul galben in decurs de patru minute!

Prin urmare, Tara Galilor a avut un avantaj numeric timp de 14 minute, dintre care aproape 6 minute Australia a evoluat in 13 jucatori. Si, totusi, in aceste conditii de superioritate galezii nu au putut marca!

Adevarat, Taulupe Faletau a fost la cativa milimetrii de eseu, dar a scapat balonul irosind cea mai mare ocazie de a inscrie.

Paul James, cel care l-a inlocuit pe Gethin Jenkins, si Samson Lee au conferit stabilitate gramezii galeze, dar inlocuitorii lor, Aaron Jarvis si Tomas Francis, nu s-au dovedit la inaltime, gramada galeza devenind, din nou, vulnerabila, dupa schimbarea pilierilor titulari.

Defensiva „Cangurilor” a functionat ireprosabil si,combinata cu precizia lui Bernard Foley, a constituit cheia acestui meci.

Am stat langa un grup de suporteri galezi care nu au incetat sa scandeze „Wales, Wales,Wales” chiar si in ultimele secunde ale meciului, atunci cand era limpede ca echipa lor pierduse meciul.

In sectorul alaturat, insa, in aceasta seara de octombrie, „Advance Australia Fair” a rasunat mai puternic decat „Land of my Fathers”.

FOTO: morelondon.com

Eugen Cionga (Londra)

2,347 total views, 3 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

1 Comment

Leave A Response