Thursday 24th May 2018,
Federatia Romana de Rugby

XV concluzii dupa participarea Stejarilor la RWC 2015: ”Forta lupului e haita, forta haitei este lupul”, moto-ul dupa care a actionat Romania (III)

16 octombrie 2015 Coltul specialistului

Romania nu mai este o putere in sporturile de echipa. Asa cum era in anii 50, 60 si 70. O explicatie ar fi ca in deceniul 9 statul roman a investit mai mult in disciplinele individuale, mai putin costisitoare. O alta ca noi, romanii, am cam uitat sa lucram in echipa. Ori una dintre concluziile ce pot fi trase in urma participarii Stejarilor la Rugby World Cup 2015, imbucuratoare, este ca ei s-au comportat ca o echipa. Am vazut un grup unitar, omogen, iar aceasta desi proveneau din generatii diferite, iar din el faceau parte si patru jucatori naturalizati.

Inainte de a diseca si mai mult jocul Stejarilor, am decis sa ma opresc asupra unui alt aspect important, cel legat de coeziunea grupului. Si fac aceasta pentru ca in episodul anterior spuneam ca echipa Romaniei prefera jocul de atac pe inaintare. E posibil ca o alta cauza a acestei optiuni sa fie tocmai aceea ca pe gramada, in rugby, se ilustreaza cel mai bine spiritul de grup, unitatea, solidaritatea. Cum spunea Rod MacQueen, antrenorul echipa Australiei victorioasa la editia din 1999: „Forta lupului e haita, forta haitei este lupul!”; (n-am pus intamplator acest moto in dreptul Stejarilor, o mare parte dintre ei jucand, in anii trecuti, pentru selectionata Bucurestiului, aceea denumita a Lupilor).

Lupul, se stie, este un animal care nu ataca pe cont propriu, ci numai in haita. La fel si rugbystii nostri. Iar forta inaintarii noastre, de alta data, dar si de acum, consta tocmai in coeziunea, in solidaritatea componentilor ei , e clar ca si alte echipe au inaintari puternice, insa nu toate reusesc sa si fructifice acest atu.

In perioada cat au jucat si s-au pregatit la Londra, am putut asista la cateva antrenamente ale Stejarilor. Si m-a impresionat modul in care ei actionau, in care exersau momentele de legare in ”ordonate”, motivatia pe care o aveau, determinarea cu care se angajau in pregatire. Si in meciurile disputate la editia din acest an a Cupei Mondiale Stejarii si-au dovedit forta pe inaintare. Facand Franta, de pilda, sa acuze dificultati in a opri tavalugul nostru. Si cand am vorbit de gramada nu i-am exclus pe ceilalti componenti ai echipei noastre, pe „troacari”. Sa nu uitam ca in acel meci cu Franta centrul de treisferturi Florin Vlaicu a intrat cu balonul in terenul de tinta advers cot la cot cu ai sai colegi de pe inaintare, din pacate, incercarea lui n-a fost validata de arbitru.

Ca Romania a avut un grup unit la Cupa Mondiala 2015 s-a vazut si in alte momente. De pilda, atunci cand Florin Surugiu si-a cerut in casatorie prietena, pe stadionul Wembley din Londra, la finalul meciului cu Irlanda. Toti colegii sai au participat si s-au bucurat de acele clipe. I-am vazut, apoi, pe Stejari, in momentele in care se intona imnul Romaniei. Legati unul de altul, toti traiau la intensitate maxima, iar unii dintre ei erau chiar coplesiti de importanta momentului, la meciul cu Italia, cameramanul a zabovit mai mult in dreptul lui Madalin Lemnaru, care cu greu s-a abtinut sa nu izbucneasca in plans (am mai vazut astfel de scene in 2007, inaintea partidei cu Noua Zeelanda, cand Romeo Gontineac avea ochii in lacrimi, cum la fel avea si sotia lui de origine sud-africana, aflata in tribuna).

Ca grupul a fost unit o dovedeste si implicarea strainilor, mai precis a celor patru jucatori naturalizati (Otar Turasvili, Johan Van Herden, Michael Wiringi, Paula Kinikinilau), dar si a membrilor staff-ului tehnic (Lynn Howells, Neil Kelly, Olivier Rieg, Alexis Dejardin, Francis Cau). A fost ceva unic sa-i vezi pe acestia, la finalul partidei cu Canada, bucurandu-se pentru victoria nationalei alaturi de rugbystii nascuti in Romania. Sau regretand ca nu s-a putut obtine si al doilea succes, dupa partida cu Italia.

Marian Burlacu

1,515 total views, no views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

Leave A Response