Friday 14th December 2018,
Federatia Romana de Rugby

Marea Finala a Cupei Mondiale: CMR=MN2 ! Noua Zeelanda-Australia 34-17 (16-3)

1 noiembrie 2015 #RWC2015
Marea Finala a Cupei Mondiale: CMR=MN2 !Noua Zeelanda-Australia 34-17 (16-3).

Daca o competitie precum Cupa Mondiala la Rugby ar putea fi „condensata” intr-o formula matematica, atunci as propune urmatoarea formula:

CMR=MN2

Unde:

CMR= Cupa Mondiala la Rugby

MN2= Magia Neagra la puterea a doua

Noua Zeelanda a invins Australia in finala Cupei Mondiale la Rugby, devenind prima natiune din lume care reuseste sa castige trei titluri mondiale, dintre care doua la rand!

All Blacks au dominat, cu autoritate, „summit”-ul rugbystic planetar, realizand o impresionanta demonstratie de Magie Neagra.

Avand in vedere finalistele, meciul de pe Twickenham ar putea fi comparat cu o finala a Cupei Bledisloe; sau a turneului Rugby Championship; sau cu un derby al Emisferei Sudice.

Realitatea este ca „The Grand Final” a adus fata in fata cele mai bune echipe ale lumii:Noua Zeelanda si Australia.

Stiu, a existat decizia atat de controversata a domnului Craig Joubert din meciul Scotia-Australia.

Stiu, Noua Zeelanda a invins Africa de Sud la doar doua puncte diferenta.

Adevarat.

Dar, in acelasi timp, trebuie sa recunoastem ca aceste doua echipe au fost singurele care au dovedit,in mod constant, de-a lungul intregului turneu,ca sunt capabile sa etaleze un rugby de cel mai inalt nivel:

Ca volum de joc si ca varietate a mijloacelor de exprimare in teren.

Ca ritm si viteza de executie.

Ca forta fizica si intensitate.

Cu exceptia perioadei de 10 minute, din repriza secunda, pe care Ben Smith a petrecut-o pe banca celor „pedepsiti” cu cartonasul galben, Noua Zeelanda a controlat, in totalitate, meciul.

Inca din primul minut de joc, s-a vazut, in mod limpede, ca intentia neo-zeelandezilor a fost sa impuna un ritm infernal si o presiune continua care sa nu le permita australienilor sa construiasca atacuri periculoase.

Planul lor a reusit si asa se face ca in timp ce asteptam ca David Pocock si Michael Hooper sa domine zona de „breakdown”, neo-zeelandezii au fost aceia care au dominat, in primele 10 minute, jocul la sol, reusind trei „turnovers” cruciale.

Incet-incet, Daniel Carter si Ma’a Nonu au inceput sa isi etaleze clasa, devenind pivotii in jurul carora s-a organizat jocul echipei lor.

Dan Carter, aflat intr-o remarcabila revenire de forma, a intrat in rolul formidabilului dirijor de altadata, conducand cu inteligenta, indemanare si precizie, „orchestra” tarii sale.

La randul sau, Ma’a Nonu, a carui metamorfoza dintr-un puternic, dar rudimentar atlet-buldozer – asa cum era la debutul sau in rugby – intr-un centru cu o tehnica, viziune si un simt al jocului absolut deosebite, reprezinta una dintre cele mai fascinante povesti ale rugby-ului, a constituit un permanent pericol pentru apararea adversa.

Dan Carter si Bernard Foley au schimbat lovituri de pedeapsa, scorul mentinandu-se 9-3 pentru Noua Zeelanda pana in minutul 39, atunci cand Nehe Milner-Skudder a marcat cel dintai eseu al meciului in urma unei splendideinlantuiri de pase intre Conrad Smith, Aaron Smith si Richie McCaw.

Transformare reusita de Dan Carter a stabilit scorul reprizei intai: 16-3 pentru All Blacks.

Presiunea a continuat in cea de-a doua repriza, iar in minutul 42, Ma’a Nonu, primind o pasa cu o mana de la Sonny Bill Williams – cel care il inlocuise, la pauza, pe Conrad Smith – a „spintecat” in diagonala defensiva australiana inscriind cu eseu superb care a dus scorul al 21-3 in favoarea echipei sale.

A urmat, apoi, eliminarea lui Ben Smith, iar in cele 10 minute de superioriate numerica, „Wallabies” au reusit sa marcheze doua eseuri, prin David Pocock si Tevita Kuridrani.

Ambele au fost transformate de Bernard Foley, australienii apropiindu-se la doar patru puncte: 21-17

Interesant este faptul ca, initial, arbitrul Nigel Owens nu a avut intentia de a-l elimina pe fundasul neo-zeelandez, considerand ca o lovitura de pedeapsa in favoarea Australiei ar fi fost suficienta.

A intervenit, insa, insistenta arbitrului-video, sud-africanul Shaun Veldsman, care l-a sfatuit pe Nigel Owens sa mai revada, inca o odata, faza respectiva.

Dupa acest indemn, arbitrul galez a acordat cartonasul galben.

Vor ceda, oare, All Blacks?

Avea, oare, sa fie eliminarea lui Ben Smith, momentuldecisiv al finalei?

Vor fi, oare, capabili,australienii sa repete revenirea francezilor din 1999 si 2007, si sa-i invinga pe neo-zeelandezi?

Nu, deoarece Daniel Carter a hotarat: Stop!

„Uvertura” neo-zeelandeza a executat un drop golca la carte si, apoi, a transformat o lovitura de pedeapsa, taind avantul adversarilor si stavilind, astfel, iuresul ofensiv al vecinilor si rivalilor de dincolo de Marea lui Tasman.

Dirijorul „orchestrei” a fost ferm: de aceasta data, All Blacks nu vor mai trai cosmarul din 1999 si 2007!

„Wallabies” au continuat sa atace, Drew Mitchell a pierdut, insa, balonul, Ben Smith a lansat o lunga lovitura de urmarire, iar Beauden Barrett a sprintat, decisiv, plonjand, victorios, si inscriind cel de-al treilea eseu al Noii Zeelande.

Scor final: 34-17!

Desigur, victoira este rodul unui imens efort colectiv.

Acest meci a aratat, insa, si altceva, si anume:

Marii jucatori isi fac datoria in marile meciuri, iar vedetele All Blacks au oferit un splendid exemplu in acest sens.

Daniel Carter a avut o evolutie absolut su-per-ba!

El a realizat, cu siguranta, unul dintre cele mai bune partide din cariera sa.

Ma’a Nonu? Un centru de clasa care reprezinta o imbinare fericita de forta fizica, tehnica si clarviziune.

Richie McCaw a demonstrat tuturor criticilor sai de ce este un jucator fenomenal si un capitan pe masura echipei pe care are onoarea sa o conduca.

Detractorii sai care sustin ca este un „cheater”, ca nu este penalizat asa cum se cuvine, fiind protejat de arbitrii, ar trebuisa revada de cateva ori acest meci.

Capitanul All Blacks a fost, mereu, in focul luptei, dand dovada de o eficienta in jocul la sol care a contribuit, in mod semnificativ, la atenuarea efectului Pocock-Hooper.

Brodie Retallick si Sam Whitelock au avut o evolutie remarcabila in tusa si in joc deschis.

Daniel Carter, Conrad Smith, Keven Mealamu, Ma’a Nonu ( si, poate, Richie McCaw) se retrag de pe scena internationala, in plina si meritata glorie!

Aceasta a fost o magnifica Cupa Mondiala care a avut parte de magnifici invingatori!

FOTO: EPA

Eugen Cionga (Londra)

1,913 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

1 Comment

Leave A Response