Wednesday 13th November 2019,
Federatia Romana de Rugby

S-au implinit 35 de ani de la istorica victorie cu 15-0 in fata Frantei

23 noiembrie 2015 First XV, Stiri

Pe 23 noiembrie 1980, echipa de rugby a Romaniei reusea cel mai clar succes din cele opt inregistrate in fata Frantei: 15-0 (3-0), pe stadionul Giulesti, in fata a 20.000 de spectatori. De atunci, ”cocosii” n-au mai pierdut decat de patru ori fara sa reuseasca sa inscrie. Punctele victoriei istorice de acum 35 de ani au fost inscrise de Pompilie Bors (eseu) si Ion Constantin (o transformare si trei penalitati).

Interesul bucurestenilor, implicit al romanilor pentru meciul cu Franta din noiembrie 1980 a fost foarte mare. Echipa Romaniei se prezenta la testul anual cu marea rivala, al 30-lea din istoria confruntarilor bilaterale, dupa ce reusise un turneu foarte bun in Irlanda (32-9 cu Munster, cea care castigase cu un an inainte in fata temutilor All Blacks, 10-24 cu Leinster, 15-13 Ulster, 28-9 cu Connacht si 13-13 cu Irlanda XV), iar apoi o victorie de senzatie, mai ales prin proportiile sale (39-7) cu Leicester, campioana Angliei.

Așa se explica, asadar, faptul ca in acea zi de noiembrie stadionul din Giulesti a fost luat cu asalt de oameni, facandu-l pe Dumitru Manoileanu sa scrie in ”Rugby. Mica enciclopedie”: ”Cand echipele au patruns in teren, 20.000 de oameni s-au ridicat solemn in picioare aclamandu-le. Si tot asa, constituiti intr-un cor urias, au cantat impreuna cu jucatorii nostri, strofa cu strofa, versurile imnului national, iar apoi minute in sir, au scandat fara odihna numele Romaniei si ale rugbystilor romani… Zeci de gazetari francezi si din alte tari au facut sa tacane infrigurat masinile de scris si au transmis prin telefon, direct in tipografie, primele impresii ale acestui reportaj de zile mari. Privind si ascultand aici, la Bucuresti, aceasta multime ce vuia de emotia nerabdarii si a sperantei – spuneau unii dintre ei dupa meci – am avut impresia ca suntem victimele unei halucinatii. Si aproape aceeasi senzatie am incercat-o si noi, toti rugbystii prezenti acolo, in vechea potcoava a Giulestiului. Noi, toti cei ce visam de ani si zeci de ani sa vedem alungata pentru totdeauna singuratatea din prejma terenurilor de rugby si sa traim aievea clipa cand, pierduti in anonimatul clocotitor al multimii, sa ne lasam prada mandriei ca suntem si noi rugbysti”.

Disputa cu Franta a fost, asa cum era de asteptat, una incrancenata, mai ales ca oaspetii, chiar daca erau lipsiti de capitanul lor, Jean-Pierre Rives, isi doreau sa salveze cu o victorie un an competitional nu tocmai bun (castigasera un singur meci in Turneul celor 5 Natiuni, cu Irlanda, la Paris). Chiar inainte de pauza, echipa noastra a pus primele puncte pe tabela, Ion Constantin, cel supranumit de britanici ”Penalty King”, concretizand o lovitura de pedeapsa. Apoi, in partea a doua, acelasi jucator a reusit sa fructifice alte doua penalitati (min. 68 si 80) aducand Romaniei un avantaj linistitor (9-0). Linistitor in conditiile in care el si colegii lui s-au aparat cu exactitate, luptand pentru fiecare balon, si au fost extrem de indrazneti in atac. ”Am facut brese adanci printre treisferturile adverse si tanarul nostru Varzaru l-a facut sa tremure pe recordmanul de selectionari al Frantei, celebrul centru Bertranne. Paraschiv l-a surclasat pe adversarul direct, Elissalde, impunandu-i respect si prudenta, iar veteranul nostru Dinu i-a dat lui Paparemborde lectii practice de tehnica si rutina. Dumitru Alexandru, Constantin si Simion au sutat precis, minand cu baloane fierbinti zonele cele mai nevralgice ale defensivei franceze, din ce in ce mai razletita si mai destramata…”, avea sa noteze Manoileanu.

In prelungiri, atunci cand spectatorii sarbatoreau deja succesul, echipa Romaniei a inscris si eseul care a facut ca victoria sa fie si mai frumoasa. Iata-l descris de acelasi Dumitru Manoileanu: ”Si cand nimeni nu se mai astepta, Paraschiv declanseaza un contraatac fulgerator. Disperati, francezii incercasera un atac de pe la centrul terenului, dar repliat si atent, Dinu a placat prompt si decisiv, punand capat fazei din fasa. Sosesc alti doi-trei inaintasi romani. Intarziati, vin si cativa francezi si cu mingea la pamant ia nastere o aglomerare. Balonul este, evident, al nostru si, aproape ascuns de mormanul de trupuri inca in lupta, mijlocasul nostru la gramada face, cum se zice, un atac pe partea inchisa. Il urmeaza, clasic, aripa partii de atac, Aldea, care continua actiunea tasnind ca un bolid in golul lasat de apararea adversa, surprinsa. Pe un culoar de numai doi metri, el incearca decis o cursa de unul singur ce ridica in picioare toti cei 10.000 de spectatori ai peluzei ce asteapta cu sufletul la gura marcarea incercarii, caci pana la linia alba si la steguletul de colt nu au mai ramas decat vreo cativa metri ce par insa acum tuturor mari cat o vesnicie. Atunci, iesit ca din pamant, se iveste in fata lui ultimul aparator, cel mai bun jucator al francezilor din acest meci, fundasul Blanco, si o clipa tentativa orgolioasa a romanilor pare sortita esecului. Dar nu. Desclestat din ghemul de trupuri ramase inca in urma lui, jos, la pamant, Pompilie Bors, lungan ciolanos si clampau, dar suplu si vanjos ca o varga, apare pe faza tocmai cand Aldea primeste socul placajului. Pasa care i-a unit pe cei doi s-a declansat prompt si precis ca miscarea sertarasului stiuta din clasele primare. Au urmat inca trei pasi, mari, lacomi, avizi de spatiu, apoi o prabusire ce a facut sangele sa navaleasca nebuneste in inimile a 20.000 de oameni. Nu mai stiu bine ce a mai urmat. Stiu doar ca intr-o tacere deplina Ion Constantin a reusit ultima sa mare performanta din acel an, aureoland si rotunjind cea mai mare victorie a rugby-ului romanesc: a transformat incercarea dintr-o pozitie imposibila, caci eseul se marcase chiar langa fluturarea steagului de colt”.

Astfel echipa de rugby a Romaniei a obtinut una dintre cele mai importante victorii din istoria sa, una care a facut mai apoi sa se vorbeasca tot mai mult despre includerea sa in Turneul celor 5 Natiuni.

La cateva luni dupa acel esec, in primavara lui 1981, echipa Frantei avea sa castige Five Nations realizand Marele Slem (victorii in toate cele patru meciuri disputate): 16-9 cu Scotia, 19-13 cu Irlanda, 19-15 cu Tara Galilor si 16-12 cu Anglia.

Alte rezultate istorice ale echipei de rugby a Romaniei in fata Frantei:
– prima victorie: 11-5, la Bucuresti, in 1960
– primul egal in deplasare: 5-5, la Bayonne, in 1961
– victorie dupa o revenire de senzatie: 15-12, la Bucuresti, in 1976, dupa ce a fost condusa cu 12-0
– primul succes in Hexagon: 12-6, la Auch, in 1990

Este de subliniat ca in 722 de meciuri oficiale disputate echipa de rugby a Frantei a pierdut 31 fara sa inscrie vreun punct. De la esecul suferit pe stadionul Giulesti, acum 35 de ani, ”cocosii” au mai inregistrat doar patru corectii asemanatoare, in fata Angliei, Scotiei, Noii Zeelande si Australiei.

Romania – Franta 15-0
Bucuresti (23 noiembrie 1980). Stadion: Giulesti. Spectatori: 20.000
Arbitru: A. Richards (Tara Galilor)
Au marcat: Constantin 11p (1t, 3lp), Bors 4p (1e)

ROMANIA: 15. Ion Simion (Grivita Rosie) – 14. Sorin Fuicu (Steaua), 13. Gheorghe Vărzaru (Farul Constanta), 12. Ion Constantin (Dinamo), 11. Marian Aldea (Dinamo) – (md) 10. Dumitru Alexandru (Steaua), (mg) 9. Mircea Paraschiv (cpt. / Dinamo) – 7 Enciu Stoica (Dinamo), 8. Pompiliu Bors (Dinamo), 6. Florica Murariu (Steaua) – 5. Gheorghe Caragea (Dinamo), 4. Gheorghe Dumitru (Universitatea Timisoara) – 3. Constantin Dinu (Grivita Rosie), 2. Mircea Muntean (Steaua), 1. Ion Bucan (Stiinta Petrosani).

Antrenor federal: Valeriu Irimescu
Antrenor: Petre Cosmanescu

FRANTA: 15. Serge Blanco (Biarritz) – 14. Daniel Bustaffa (Carcassonne), 13. Roland Bertranne (Bagneres), 12. Patrick Mesny (Grenoble), 11. Laurent Pardo (Bayonne) – (md) 10. Bernard Vivies (Agen), (mg) 9. Jean-Pierre Elissalde (La Rochelle) – 7. Eric Buchet (Nice), 8. Manuel Carpentier (Tours), 6. Jean-Pierre Fauvel (Tulle) – 5. Jean-Paul Wolf (Beziers), 4. Alain Maleig (Tarbes) – 3. Robert Paparemborde (cpt. / Pau), 2. Philippe Dintrans (Tarbes), 1. Michel Cremaschi (Lourdes)

Antrenori: Michel Celaya, Jean Pique
Selectioner: Elie Pebeyer.

Victoriile la 0 ale echipei de rugby a Romaniei
3-0 cu Italia (1940)
3-0 cu Cehoslovacia (1955)
9-0 cu o selectionata internationala (1958)
11-0 cu Cehoslovacia (1959)
5-0 cu RD Germana (1960)
34-0 cu RD Germana (1961)
27-0 cu RD Germana (1961)
3-0 cu Franta (1962)
15-0 cu RD Germana (1963)
25-0 cu Maroc (1971)
49-0 cu RD Germana (1974)
100-0 cu Bulgaria (1976)
89-0 cu Maroc (1976)
69-0 cu Italia (1977)
44-0 cu Italia (1979)
33-0 cu Polonia (1980)
15-0 cu Franta (1980)
31-0 cu Polonia (1983)
51-0 cu Tunisia (1993)
60-0 cu Germania (1994)
30-0 cu Rusia (1994)
92-0 cu Portugalia (1996)
47-0 cu Portugalia (2001)
97-0 cu Ucraina (2005)
58-0 cu Ucraina (2006)
22-0 cu Germania(2009)
25-0 cu Rusia (2012)
71-0 cu Ucraina (2012)
24-0 cu Portugalia (2014)
23-0 cu Argentina A (2015)

Esecurile la 0 ale echipei de rugby a Frantei
0-19 cu Anglia (1908)
0-22 cu Anglia (1909)
0-27 cu Scotia (1910)
0-37 cu Anglia (1911)
0-15 cu Tara Galilor (1911)
0-20 cu Anglia (1913)
0-24 cu Irlanda (1913)
0-31 cu Tara Galilor (1914)
0-5 cu Scotia (1920)
0-6 cu Irlanda (1924)
0-11 cu Irlanda (1926)
0-11 cu Anglia (1926)
0-6 cu Irlanda (1928)
0-11 cu Tara Galilor (1930)
0-3 cu Germania (1938)
0-8 cu Tara Galilor XV (1945)
0-3 cu Tara Galilor (1947)
0-8 cu Scotia (1949)
0-21 cu Tara Galilor (1950)
0-11 cu Anglia (1953)
0-12 cu Scotia (1956)
0-6 cu Scotia (1957)
0-14 cu Anglia (1958)
0-3 cu Tara Galilor (1962)
0-3 cu Romania (1962)
0-10 cu Scotia (1964)
0-15 cu Romania (1980)
0-11 cu Anglia (1989)
0-21 cu Scotia (1990)
0-30 cu Noua Zeelanda (2013)
0-6 cu Australia (2014)

4,571 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

2 Comments

  1. Ora Exacta 15 decembrie 2015 at 11:20

    Navigand pe internetul din Romania uite ca am gasit pe saitul dumeavoastra.
    Nu ma pot abtine sa nu zic ca sunt placut surprins de calitatea
    informatiilor de pe aceasta pagina si va doresc cat mai mult succes!

Leave A Response