Thursday 22nd August 2019,
Federatia Romana de Rugby

Ovidiu Tonita se retrage! In 1999, a fost inclus in lotul Romaniei pentru Cupa Mondiala

La sfarsitul anilor 90, echipa de rugby a Romaniei era compusa, in principal, din trei grupuri de jucatori: de la Dinamo, de la Steaua si cei care evoluau in strainatate, in special in Franta. Selectionarea tanarului Ovidiu Tonita de la Rulmentul pentru Rugby World Cup 1999 a reprezentat, asadar, o surpriza. Barladeanul n-a jucat atunci niciun minut, dar prezenta sa printre Stejari n-a trecut neobservata. El si-a facut debutul la nationala mare cateva luni mai tarziu, in februarie 2000, iar de atunci si pana astazi a bifat alte 71 de selectii. Sambata aceasta, la Iasi, contra Germaniei, Tonita va aparea pentru ultima oara in tricoul brodat cu frunza de stejar.
Ajuns in sportul cu balonul oval dintr-o intamplare – antrenorul barladean Luca Abutoaie a vazut in el inaintasul ideal -, Ovidiu Tonita a confirmat increderea tehnicianului. A compensat faptul ca a inceput tarziu rugby-ul, la 17 ani, prin munca depusa la antrenamente. Promovat in echipa de seniori Rulmentul, de Gelu Cauia, Toni a atras imediat atentia prin gabaritul sau, iar staff-ul tehnic al echipei Romaniei, staff compus pe atunci din neozeelandezul John Phillips, Mircea Paraschiv si Alexandru Achim, a decis ca el sa faca parte din lotul pentru Cupa Mondiala din 1999.
1999 sep Rom Seniori 002 Ovidiu TonitaCapabil sa joace si linia a treia, dar si a doua, Ovidiu avea de facut fata atunci la o concurenta teribila, in acea perioada pentru titularizare in aceste zone ale inaintarii luptand jucatori cu mult mai mare experienta internationala precum Tiberiu Branza, Daniel Chiriac, Sandu Ciorascu, Tudor Constantin, Florin Corodeanu, Vasile Doja, Mihaita Dragomir, Catalin Draguceanu, Adrian Girbu, Alin Petrache, Erdinci Septar, Ovidiu Slusariuc (enumerarea este alfabetica). Si aceasta in conditiile in care Sorin Socol, declarat MVP-ul editiei 1996 a CM de juniori, refuza sa vina la nationala, criticand problemele organizatorice din rugby-ul nostru (mai cu seama incapacitatea noastra de a adopta cu adevarat profesionismul), iar Alex Manta, colegul sau de generatie, luase o decizie asemanatoare dupa calificarile pentru Rugby World Cup din Irlanda, in toamna lui 1998…
Antrenor responsabil cu pregatirea inaintarii la echipa Romaniei, in acea vreme, Alexandru Achim si-a amintit de Ovidiu Tonita din urma cu aproape 17 ani. ”Ca toti copiii care vor sa ajunga cineva, care vor sa faca ceva in viata, el a acceptat fara sa comenteze ceea ce ii ceream sa faca, integrandu-se rapid in lot. Era cuminte, respectuos, gata oricand sa se supuna caznelor de la antrenamente. Era dornic sa invete”, ne-a spus antrenorul care a condus nationala de juniori la editia din 1996 a Mondialului de juniori, de la Brescia, la care s-a castigat medalia de bronz. Intrebat de ce nu a jucat Tonita la CM de seniori din 1999, tehnicianul nu si-a amintit care au fost motivele. ”Probabil ca s-a considerat ca e inca foarte crud… Noi am fost in grupa cu Australia, care a si castigat titlul mondial la acea editie, cu Irlanda si cu SUA. Echipe puternice pe inaintare. Exista riscul accidentarii. Tonita impresiona prin gabarit, insa nu era calit pentru astfel de socuri”, a marturisit Achim.
Fireste ca Tonita, ca orice tanar sportiv dornic sa se afirme, a suferit ca nu a jucat la Cupa Mondiala din 1999. N-a declarat-o niciodata (sau cel putin eu nu-mi amintesc sa o faca), dar e usor de inteles ce a simtit el atunci… A strans din dinti si a mers mai departe. Hotarat sa-si dovedeasca valoarea. Cateva luni dupa Rugby World Cup, in februarie 2000, el si-a facut debutul in nationala de seniori. Un debut mai putin fericit, Romania pierzand neasteptat (10-18) la Casablanca, in fata Marocului. Neasteptat fiindca intre cele doua echipe era o diferenta mare de valoare. Atunci, insa, vremea le-a pus mari probleme Stejarilor, care, dupa ce se pregatisera in tara pe zapada, la temperaturi coborate (au fost, daca imi amintesc bine, sub -10 grade Celsius), au jucat in tara nord-africana la plus 20… Si cum s-a plecat in Maroc cu doar cateva zile inaintea partidei, ei au suferit un soc termic pe care nimeni nu l-a luat in calcul la acea vreme.
Cum meciul cu Maroc n-a contat in clasamentul primei editii a Cupei Europene a Natiunilor (Campionatul European a fost relansat atunci, intr-un nou format, de catre FIRA), Romania si-a revenit rapid si, gratie victoriilor obtinute in fata Olandei (39-10), Portugaliei (33-3), Spaniei (25-6) si Georgiei (23-20), a terminat pe primul loc, cucerind astfel trofeul. Ovidiu a evoluat in primele trei meciuri, in linia a doua, fie alaturi de Tiberiu Branza, fie de Tudor Constantin, marcand si prima lui incercare la nationala in disputa cu lusitanii.
S-a transferat la Grenoble, iar dupa un an juca la Biarritz, campioana Frantei!
Evolutiile lui Tonita in echipa Romaniei, gabaritul si tineretea lui au atras imediat atentia cluburilor din tara, dar si din Franta –  jucase si impotriva ”cocosilor” in 2000, la Bucuresti (20-67). Fara sa treaca pe la  Dinamo, Steaua sau Farul, cluburile-trambulina pentru rugby-ul mare din Vest, in acelasi an el a optat pentru Grenoble. ”La acea vreme, si Steaua, si Dinamo isi doreau sa-l legitimeze. Ovidiu a avut insa crezul sau. Si-a dorit sa plece in Franta si a ajuns acolo”, ne-a declarat Alexandru Achim, care antrena formatia din Ghencea la sfarsitul anilor 90.
20-1280x1024La Grenoble, echipa ce castigase titlul in Franta in 1954, fiind finalista in 1993, barladeanul s-a adaptat la fel de rapid cum o facuse si la nationala. Iar la finalul editiei 2001/2002, el si ai sai colegi reusesc revenirea in elita (Top 16 pe atunci). Cum s-a descurcat Tonita la noua lui echipa, intr-un campionat mult mai dur decat acela din Romania? Raspunsul nu trebuie cautat prea mult. Fiindca imediat dupa promovarea cu Grenoble Ovidiu se transfera la Biarritz Olympique (foto), formatie care tocmai castigase titlul de campioana a Frantei! Acolo, Tonita face doua campionate la fel de bune. In Top 16, el disputa semifinalele in 2003 si termina pe 3 in anul urmator. Participa, de asemenea, in Cupa Europei (Liga Campionilor in versiune rugbystica), fiind sfertfinalist in 2003 si semifinalist in 2004 – in acest din urma an competitional a fost coleg de echipa cu pilierul Petru Balan, ce tocmai venise tot de la… Grenoble.
In doar patru ani petrecuti in Hexagon tanarul care descoperea rugby-ul in 1997, la Barlad, reusise sa se bucure de respect si apreciere, luptand cu Biarritz pentru clasarea pe podium atat in Franta, cat si in principala competitie continentala.
articol scris de Marian Valentin Burlacu
(va urma)

2,491 total views, 2 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

1 Comment

Leave A Response