Thursday 18th July 2019,
Federatia Romana de Rugby

Cititorii site-ului ”L’Equipe” sunt pentru adoptarea sistemului promovare-retrogradare intre Turneul celor 6 Natiuni si CEN

5 aprilie 2016 6 NATIONS, INTERNATIONAL, Stiri

Prestigiosul cotidian francez ”L’Equipe” a realizat, pe site-ul sau, un sondaj avand o singura intrebare: ”Sunteti pentru retrogradarea din Turneul celor 6 Natiuni?”. La aceasta au raspuns 96.787 de cititori, iar 84% dintre ei au dat un vot favorabil. Discutia despre trecerea la un sistem retrogradare – promovare intre Six Nations si Cupea Europeana a Natiunilor Divizia 1A a fost (re)lansata deunazi de francezul Bernard Lapasset, presedintele World Rugby, forul care conduce sportul cu balonul oval la nivel international. Acesta s-a declarat favorabil deschiderii Turneului celor 6 Natiuni.

Intr-un interviu acordat cotidianului francez ”Le Figaro”, Bernard Lapasset a vorbit despre perspectivele echipelor din a doua grupa valorica: ”Fiji, Samoa, Tonga… Cultura lor, cea a jocului de rugby, este extraordinara, insa cand le privesti din punct de vedere al profesionismului ele nu au, din nefericire, prea mare sprijin economic. Au puțini bani. Jucatorii lor pleaca in Europa pentru a-si castiga o viata mai buna. Iar regulile internationale nu impiedica aceasta circulatie. Ceea ce a produs o frustrare pentru ele, dar si la noi fiindca ei iau locul jucatorilor francezi. Se incearca depasirea acestei situatii finantand pregatirea lor, sprijinirea tehnica, deplasarile lor. Insa nu se poate face mai mult… Apoi avem tarile europene din Tiers Two, cum sunt Georgia, Rusia, Romania… Iar eu o spun categoric. Trebuie schimbat formatul Turneului celor 6 Natiuni. Daca vrea sa mearga inainte, aceasta competitie trebuie sa se deschida. Cu un sistem promovare – retrogradare. Fie direct, fie printr-un meci de baraj. Trebuie gasita repede o viziune, o speranta pentru aceste echipe”.

Pozitia francezului nu este surprinzatoare, tara lui sprijinind in timp rugby-ul din Romania, dar si pe acela din fosta Uniune Sovietica. Asa cum s-a intamplat si in fotbal, acolo unde, la inceputul secolului trecut, a fost principala sustinatoare a fondarii unui for mondial, iar apoi a unei competitii internationale majore (Campionatul Mondial, care a aparut in 1930), una de la care britanicii au absentat pana in 1950, Franta a urmarit sa faca acelasi lucru si in sportul cu balonul oval. Excluderea ”cocosilor” din Turneul celor 5 Natiuni, decisa de vorbitorii de limba engleza in 1931, a condus la aparitia Federatiei Internationale de Rugby Amator (FIRA), doi ani mai tarziu – fondatoare au fost federatiile din Franta, Romania, Germania, Belgia, Spania, Italia, Portugalia, Suedia si Catalunia. In 1935, FIRA a organizat prima editie a Campionatului European. Fireste ca la aceasta competitie n-au participat natiunile din Insulele Britanice si Irlanda, ea fiind una care incerca sa concureze Turneul redevenit al celor 4 Natiuni prin excluderea Frantei.

Cu toate ca echipa sa de rugby a fost reprimita in Five Nations dupa razboi, federatia de la Paris a continuat sa sustina si FIRA. Campionatul European s-a dezvoltat, numeric mai ales (au participat tot mai multe reprezentative nationale), in timp, trecandu-se la un sistem pe divizii valorice, in sistem promovare – retrogradare. Iar Romania s-a dovedit pana prin 1990 un adversar de temut pentru ”cocosi”. Cu toate acestea, desi in FIRA au fost atrase si federatii de pe alte continente (Argentina, Tunisia, Maroc sunt trei dintre ele), in ultimul deceniu al secolului trecut forul cu sediul la Paris a inceput negocierile cu cel in care dominatori erau vorbitorii de limba engleza, International Rugby Board. Si cum rugby-ul nu putea reveni la Jocurile Olimpice in conditiile in care existau doua federatii internationale (IRB si FIRA), la inceputul acestui mileniu s-a ajuns la un acord. In sensul ca FIRA s-a transformat in asociatie europeana.

Interesant este si ca un alt moment important din istoria sportului cu balonul oval s-a produs atunci cand la sefia International Rugby Board a ajuns pentru prima data un francez. In 1987, dupa multe discutii si negocieri, a avut loc prima editie a Cupei Mondiale. Iar presedinte al IRB, un presedinte tocmai ales, era Albert Ferrasse, cel care a condus si FIRA mai apoi, pana in 1997. Si trebuie amintit ca tot Franta militase pentru organizarea unei competitii mondiale in sportul cu balonul oval, imediat dupa terminarea razboiului, insa propunerea sa a fost respinsa de blocul anglo-saxon. O competitie dupa modelul aceleia din fotbal. Acum, cand World Rugby (numele actual al International Rugby Board) este condus tot de un francez, Bernard Lapasset, se vorbeste tot mai mult despre deschiderea Turneului celor 6 Natiuni spre echipele din Cupa Europeana a Natiunilor. Iar deschiderea este necesara, si o spun multi, pentru ca popularitatea rugby-ului sa fie mai mare pe continentul nostru. Si a spus-o acelasi Bernard Lapasset dupa ce s-a subliniat succesul inregistrat de editia 2015 a Rugby World Cup.

Deschiderea Six Nations catre alte natiuni ar fi de fapt continuarea procesului inceput la finalul anilor 90, cand FIRA a acceptat sa renunte la statutul sau de federatie internationala, transformandu-se mai apoi in for continental. Un for continental condus astazi de un roman, Octavian Morariu. Un for care, in mod normal, ar trebui sa gestioneze toate competitiile din Europa. Inclusiv Turneul celor 6 Natiuni. Asa cum se intampla, de altfel, si in celelalte sporturi, de echipa (fotbal, handbal, baschet, volei) sau individuale (atletism).

Problema este, insa, ca Six Nations a fost si ramane administrat de un comitet propriu. Si ca formatul Turneului este decis pe cativa ani, cu respectarea unor reguli administrative, financiare, sportive. Reguli stricte. Se semneaza, de pilda, contracte cu televiziunile care transmit meciurile. Exista, desigur, si un castig financiar care se imparte intre natiunile participante. Din acest motiv, in acest moment exista si pozitii sceptice, unele care nu sunt de acord cu trecerea la sistemul promovare – retrogradare intre T6N si CEN. Exista temerea, de pilda, ca integrarea Georgiei, Romaniei sau Rusiei n-ar aduce un plus de audienta, un plus financiar… Cat despre castigul in plan sportiv este de subliniat ca in 2000, cand Italia a fost integrata in Turneul celor 6 Natiuni, in acelasi cotidian ”L’Equipe” s-a subliniat ca aceasta va avea nevoie de cativa ani pentru a atinge nivelul celorlalte formatii participante. S-a spus atunci ca si Franta, cand a intrat in Five Nations, a castigat doar un meci in primele cinci editii la care a luat parte (1910, 1911, 1912, 1913 si 1914). Si ca abia in 1954 ”cocosii” au izbutit sa castige competitia, la egalitate de puncte cu Tara Galilor si cu Anglia.

Pozitia lui Bernard Lapasset, cel care va parasi functia de presedinte al World Rugby pe 11 mai (a preluat-o pe aceea de sef al Comitetului de Candidatura a Parisului la organizarea Jocurilor Olimpice de vara din 2024), mai are o explicatie. In majoritatea sporturilor de echipa, numarul echipelor participante la Campionatul European a crescut. La fotbal, de pilda, editia din acest an a Euro va fi prima cu 24 de echipe calificate la turneul final (la cea precedenta, din 2012, au fost 16 in Ucraina si Polonia). In iunie, Confederatia Europeana de Volei (CEV) va discuta (si decide) trecerea la un sistem cu tot atatea nationale (24) incepand cu editia din 2019 a Europenelor. La CE masculin de baschet s-a adoptat aceeasi formula numerica (24 de echipe) din 2011. Asadar, rugby-ul, daca nu va adopta deschiderea Turneului, risca sa piarda, in timp, batalia cu alte sporturi de echipa in planul popularitatii, audientelor pe ”Batranul Continent”

Imbucurator este ca, dincolo de pozitia oficialilor din rugby, una pro sau contra, pasionatii de acest sport, fanii sunt pentru adoptarea sistemului retrogradare – promovare intre Six Nations si Cupa Europeana a Natiunilor. Iar rezultatul sondajului realizat de cotidianul ”L’Equipe” o demonstreaza inca o data. De altfel, si in timpul Cupei Mondiale de anul trecut cititorii acestei publicatii si-au exprimat, in majoritate, parerea ca Georgia si Romania ar merita sa primeasca sansa de a juca in Six Nations. Atunci a existat si o propunere interesanta, si anume ca aceste doua natiuni sa participe intr-un turneu al celor 8 natiuni, un turneu desfasurat in doua faze: prima cu doua grupe a cate patru echipe (meciuri fiecare cu fiecare) si o alta cu semifinale, finala si meci pentru locurile 3-4. O formula care ar permite disputarea competitiei in acelasi interval de timp ca si astazi (se stie ca si in sportul cu balonul oval exista dificultati in a gasi date libere pentru meciuri in calendar).

Marian Valentin Burlacu

2,868 total views, 3 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

1 Comment

Leave A Response