Saturday 23rd June 2018,
Federatia Romana de Rugby

Despre rugby, de dincolo de Atlantic…Anglia-Australia: Un meci cu doua reprize diferite

 Anglia-Australia 37-21 (13-16)

Invingand Australia pe Twickenham, Anglia a obtinut cea de-a treisprezecea victorie consecutiva dovedindu-se invincibila in acest an.

Este o performanta care merita sa fie laudata; mai ales, daca aceasta performanta este privita prin prisma celor cele intamplate la Cupa Mondiala de anul trecut.

Pe 26 septembrie 2015, Anglia pierdea, pe Twickenham, in fata Tarii Galilor, iar cateva zile mai tarziu, pe 3 octombrie,era invinsa si de Australia, fiind astfel eliminata, chiar la nivelul grupelor,  din cea mai importanta competitie a rugby-ului mondial.

Un rezultat-soc, umilitor, care a determinat plecarea lui Stuart Lancaster si numirea australianului Eddie Jones in functia de antrenor al Selectionatei Trandafirului.

Ce s-a petrecut apoi, a fost, intr-adevar, remarcabil.

Cu aproape acelasi lot de jucatori, Anglia a castigat, clar, Turneul celor VI Natiuni si, mai tarziu, inaintea imbarcarii catre turneul la Antipozi, a invins Tara Galilor.

In Australia, englezii i-au invins pe Wallabies in  toate cele trei meciuri disputate (pentru prima oara in istoria rugby-ului!), iar in aceasta toamna au ingenuncheat Africa de Sud, Fiji, Argentina si (din nou) Australia!

Iata ca, dupa infrangerea prin K.O suferita la Cupa Mondiala, Anglia s-a ridicat „de la podea” si a urmat o metamorfoza miraculoasa care a propulsat-o pe locul doi in ierarhia mondiala, dupa Noua Zeelanda.

Prin urmare, a fost un an excelent pentru rugby-ul englez, incununat de ultima victorie in fata Australiei.

Este meritul jucatorilor si al antrenorului lor, Eddie Jones.

Sa revenim, insa, la meciul de sambata, de pe Twickenham.

Nu exista niciun dubiu, Anglia a castigat pe merit datorita, in special, evolutiei din cea de-a doua repriza.

Faptul ca englezii au inscris in aceasta repriza 24 de puncte fata de cele 5 marcate de australienii reflecta, cu claritate, superioritatea demonstrata in ultimele 40 de minute ale partidei.

Care sunt explicatiile acestei superioritatii, aceasta poate fi,insa, o alta poveste.

Fara a stirbi  cu nimic meritele invingatorilor, se poate afirma, fara teama de a exagera, ca acest meci nu a fost de cel mai inalt nivel tehnic.

Lucrurile bune au alternat cu cele mai putin bune.

Au existat, si de o parte si de cealalta, destule greseli elementare, diferenta majora fiind ca cele ale australienilor au fost decisive.

Asa dupa cum am  mentionat mai sus, intentia articolului de fata nu este aceea de a stirbi meritele englezilor.

Parerea mea este ca diferenta de pe tabela de scor nu a fost suta la suta rezultatul superioritatii gazdelor, o contribuite substantiala avand atat slabiciunile oaspetilor, cat si unele scapari ale arbitrilor.

Se revedem fazele celor patru eseuri:

Doua dintre eseurile englezilor s-au datorat greselilor flagrante ale „Cangurilor”.

Primul eseu al lui Jonathan Joseph a fost inscris in urma unor pase balbaite de Nick Phipps si Sekopu Kepu (create, este adevarat, de presiunea gazdelor).

In faza celui de-al doilea eseu, Joseph a interceptat pasa lui David Pocock sprintand nestingherit catre but.

Celelalte doua eseuri pot fi considerate discutabile.

La eseul lui Ben Youngs trebuie remarcata, in primul rand, inspiratia si decizia rapida a „demi”-ului englez. In acelasi timp, este inadmisibil ca jucatorii australienii sa se fi lasat surprinsi (unii intorcandu-se cu spatele la Youngs) intr-o asemenea faza jucata la mana.

Ceea ce a fost discutabil, insa, s-a petrecut la faza premergatoare eseului: personal,  mi s-a parut ca pasa lui Ben Youngs catre Owen Farrell a fost „inainte”,dar arbitrul Jaco Peyper nu a observat, lasand jocul sa „curga”..

In fine, in faza eseului inscris de Yarde mi s-a parut ca aripa engleza a impins balonul cu varful degetelor, comitand, astfel, „inainte” si apoi a controlat balonul, culcandu-l in but.

Sigur, nu este vina englezilor ca australienii au comis greseli decisive. Si nu este vina lor daca arbitrul nu a observat o pasa „inainte”.

Ceea ce este limpede este faptul ca Anglia a dominat, cu autoritate, repriza a doua.

Acestei dominarii clare i s-aadaugat maniera excelenta in care gazdele s-au aparat in prima repriza cand au blocat, de doua ori, prin Jonathan Jospehsi George Kruis,incercarile lui Tevita Kuridrani si Sekopu Kepu de a culca balonul in but, salvand, astfel, doua eseuri.

Iar daca socotim si anularea eseului lui Kuridrani din cauza unui „inainte” comis de Pocock in but (faza similara cu cea a lui Yarde), atunci se observa ca englezii au avut, nu un dram, ci cateva drame de noroc in acest meci.

Dar, si norocul face parte din sport…

Comentariile mele in privinta eseurilor marcate de Anglia nu urmaresc in niciun fel de a diminua meritele acestei victorii.

Dupa cum a declarat Michael Cheika la sfarsitul partidei  nu castigi 14 meciuri consecutiv (n.r incluzand meciul cu Uruguay de la Cupa Mondiala din 2015) doar datorita norocului”.

Victoria Angliei trebuie privita, insa, cu echilibru si obiectivitate.

Diferenta, ca de la cer la pamant, dintre evolutia englezilor in prima repriza si cea din a doua repriza nu este semnul unei echipe puternice si mature. Aceasta lipsa de coerenta etalata de-a lungul meciului ar fi putut sa ii coste scump pe Hartley et co. daca australienii ar fi fost capabili sa profite de inconstanta adversarilor.

Adevarat, anul acesta Anglia a invins Australia de patru ori la rand si a invins, cu usurinta, Africa de Sud.

Dar, semnificatia acestor victorii trebuie cantarita si prin prisma realitatii legate de acesti doi adversari:

In acest an, Australia a etalat o accentuata lipsa de forma, in timp ce Springboks se afla intr-un ingrijorator  declin, rugby-ul sud-african confruntandu-se cu cea mai profunda criza din istoria sa.

De aceea, cred ca testul cel mai important al Angliei va fi in Turneul celor VI Natiuni.

Irlanda si Franta au dovedit in aceasta toamna, in meciurile cu Noua Zeelanda si Australia, ca poseda un joc foarte solid si vor constitui adversari redutabili pentru echipa antrenata de Eddie Jones.

Eugen Cionga (Toronto)

FOTO: England Rugby Facebook

2,552 total views, no views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

Leave A Response