Tuesday 26th September 2017,
Federatia Romana de Rugby

Despre rugby, de dincolo de Atlantic…Rugby Europe Championship: Derby-ul Estului: victorie, in sfarsit!

S-ar putea ca randurile ce urmeaza sa sune ca un cliseu, dar, asumandu-mi acest risc, imi permit sa afirm ca meciul desfasurat pe Stadionul Arcul de Triumf face parte din categoria meciurilor la sfarsitul carora se poate afirma ca a castigat echipa care a dorit, cu mai multa ardoare, victoria.
Si aceasta a fost echipa noastra!

Nu stiu daca evolutia gruzinilor a purtat pudra blazarii celor obisnuiti sa vina, sa vada si sa castige, continuand sirul unor victorii asteptate si „programate”, dar impresia mea este ca echipa noastra a luptat si a dorit cu ardoare sa opreasca seria infrangerilor. Si a reusit.

Prin urmare, inainte de toate, sa ne bucuram si sa savuram aceasta victorie!
O victorie dorita de atata si atata vreme si care a venit la momentul potrivit.
Scriu la momentul potrivit deoarece dupa esecul neasteptat si dureros suferit in fata Germaniei, echipa noastra avea nevoie de un asemenea succes impotriva celei mai puternice echipe din aceasta competitie.

Pentru a progresa trebuie sa ne masuram cu cei mai buni ca noi.

Desigur, „Stejarii” invinsesera Spania, Rusia si Belgia, dar, cu tot respectul cuvenit acestor selectionate si fara a desconsidera sau minimaliza importanta victoriilor obtinute impotriva acestor adversari, adevarul este ca ceea ce asteptam si ne doream cu totii era o victorie impotriva Georgiei.
Si, in sfarsit, am obtinut-o!

Este, insa, o victorie importanta sosita intr-un moment important al cursei de calificare la Cupa Mondiala din Japonia, in 2019.

Sa nu uitam faptul ca Georgia este deja calificata la Cupa Mondiala si se afla pe locul 12 in clasamentul mondial.

Mai mult decat atat, Georgia este natiunea care, impreuna cu Japonia, a demonstrat, in ultimii ani, un progres remarcabil ( si nu doar la nivelul seniorilor).
Asadar, sa savuram si sa ne bucuram de aceasta victorie care ne plaseaza intr-o pozitie favorabila in turneul de calificare la Cupa Mondiala.
In privinta meciului in sine, as incepe cu cateva consideratii generale.

In primul rand, ambele echipe au demonstrat faptul ca incearca, din toate puterile, sa etaleze un stil de joc modern, deschis, in viteza, acordand, in acest fel, un rol principal liniei de treisferturi.
Se observa, in mod limpede, influenta celor doi antrenori, Lynn Howells si, respectiv, Milton Haig, reprezentanti a doua reputate culturi rugbystice: cea galeza si cea neo-zeelandeza.
Si asta este bine si pentru noi si pentru georgieni.

Atat Romania, cat si Georgia se bazau, in trecut, aproape exclusiv pe jocul inaintarii, ceea ce conducea, in mod inevitabil, la o limitare drastica a mijloacelor de exprimare in teren a intregii echipe.
Procesul de schimbare a culturii si al stilului de joc nu a fost si nu este usor, in niciuna dintre tabere, dar schimbarea este evidenta.
Urmarind aceste doua echipe se observa, in mod clar, ca jocul lor a capatat o varietate care nu exista inainte.

In al doilea rand, s-a observat accentul pus de cei doi antrenori pe organizarea defensiva.
In rugby-ul secolului 21, apararea detine un rol fundamental in structura oricarei echipe care vrea sa urce in ierarhia mondiala.
Cele doua aparari si-au tinut piept una alteia dovedind un nivel egal in privinta eficientei (dar si a lipsei de eficienta) in fazele defensive.
Trecand la aspectele tehnice, imi permit urmatoarele observatii:
Nu a fost un meci spectaculos, a fost un meci presarat cu numeroase greseli – unele inacceptabile la nivel international – care au dus la o frustranta fragmentare a jocului.

Faza celor doua eseuri.
In faza eseului inscris de Catalin Fercu trebuie remarcata viziunea lui Florin Surugiu (excelent, de altfel, de-a lungul celor 67 de minute cat a fost prezent in teren) care a vazut spatiul liber din spatele defensivei gruzine, a lansat lovitura de picior, a urmarit balonul reusind sa-i paseze, dintr-o pozitie dificila, colegului sau care a sprintat in terenul de tinta al oaspetilor. Si, in legatura cu faza respectiva, mi s-a parut ca Merab Kvirikashvili, depasit de Surugiu, a cautat sa-i puna piedica jucatorului nostru, un gest total nesportiv care putea fi penalizat de arbitru.

In faza eseului marcat de Merab Sharikadze, defensiva noastra s-a lasat prea usor surprinsa de un atac clasic la mana, care nu avut nimic extraordinar in constructia sa.  
Apararea s-a repliat prea lent, Stephen Shenan se afla intr-o pozitie de centru nu de aripa, zona de langa tusa era complet descoperita, permitandu-le, astfel, gruzinilor sa aiba doi jucatori (Sharikadze si Mikautadze) liberi sa inscrie.

Tusa.
Tusa noastra nu a functionat deloc in prima repriza, si cred ca am pierdut patru baloane pe repunerile lui Turasvili. Nepermis la acest nivel!
Aspectul pozitiv este ca in cea de-a doua repriza s-a observat atat o semnificativa imbunatatire a preciziei aruncarilor, cat si o binevenita variatie in repunerile noastre, alternand repunerile scurte cu cele lungi (chiar si Florin Surugiu a castigat un balon in tusa!).
Mai mult decat atat, am reusit sa-i incomodam, in mod vadit, pe oaspeti, castigand – daca nu ma insel – patru baloane pe repunerile adversarilor.
Prin urmare, tusa devine o prioritate absoluta constituind un sector al jocului pe care jucatoriinostri trebuie sa il puna la punct.

Gramada.
Parerea mea este ca, in general, gramada noastra a fost la inaltime.
Gruzinii sunt recunoscuti pentru forta gramezii ordonate, dar inaintasii nostri au facut fata cu brio.
Intreresant de remarcat faptul ca din minutul 63, atunci cand Zhvania l-a inlocuit pe Bregvadze la talonaj, Georiga a jucat, practic, cu trei pilieri.
Zurabi Zhvania a debutat in echipa tarii sale ca pilier stanga si a evoluat pe acest post in meciuri importante, trecand apoi pe postul de taloneur.

Cred ca linia intai in componenta Ionel Badiu- OtarTurasvili-AlexadnruTarus a trecut proba de foc, reusind sa mentina, impreuna cu Johann van Heerden si Marius Antonescu (excelenti amandoi!) echilibrul si stabilitatea gramezii in fazele fixe.

Perioda in care gramada noastra a parut a fi vulnerabila a fost intre minutele 53 si 70 atunci cand Tarus a fost inlocuit de tanarul Alexandru Gordas care a fost dominat de mult mai experimentatul Mikheil Nariashvili.
De altfel, cred ca aceasta a fost motivul pentru care Alexandru Tarus a revenit in teren in minutul 70.

Rugby-ul incepe in linia intai, iar pilierii interpreteaza un rol primordial in asigurarea stabilitatii gramezii.
Cursa calificarii la Mondiale este lunga si dificila, si de aceea, „Stejarii” trebuie sa dispuna de un rezervor de pilierii capabili sa joace, fara probleme, la nivel international.

Intreaga echipa a luptat exemplar si merita, din plin, laudele suporterilor.
Sa nu cadem in extrema unei exuberante nepotrivite, sa nu ne imbatam cu apa rece si se ramanem cu picioarele pe pamant: aceasta victorie nu rezolva problemele de fond ale rugby-ului romanesc.
Deocamdata, insa, sa privim victoria obtinuta impotriva Georgiei ca pe o victorie importanta si frumoasa; ea reprezinta un succes care (ne) face bine.
Asadar, sa-l savuram si sa ne bucuram!

Eugen Cionga (Toronto)

2,029 total views, no views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

Leave A Response