Sunday 17th December 2017,
Federatia Romana de Rugby

Despre rugby, de dincolo de Atlantic…Finala turneului Super Rugby: Lions- Crusaders 17-25 (3-15)

Nu cred ca exista motive speciale pentru ca aceasta finala a turneului Super Rugby, care a avut loc la Johannesburg, sa ramana ca un moment de referinta in istoria competitiei.
A fost un meci care s-a desfasurat in stilul traditional al Emisferei Sudice: joc in viteza, contraatacuri rapide, lupta acerba pentru dominarea fazelor de breakdown, angajament fizic si ciocniri de ridicata intensitate.
A fost un meci interesant de urmarit, mai ales prin prisma circumstantelor create de cartonasul rosu acordat lui Kwagga Smith, flanker-ul „Leilor” sud-africani si de revenirea curajoasa a gazdelor in ultimele 15 minute.
Sigur, s-ar putea spune ca eliminarea lui Smith a constituit un moment care a atarnat greu in desfasurarea ulterioara a meciului.

Dupa parerea mea, eliminarea sa a fost justificata, arbitrul Jaco Peyper luand, dupa consultarea cu Marius Jonker, arbitrul responsabil cu reluarile video, decizia corecta: cartonas rosu.
Din pacate pentru el, Kwagga Smith, aflat in plin fuleu, nu a schitat un gest clar de a sari pentru castigarea balonului in duelul aerian cu David Havili, fundasul neo-zeelandez.
Nereusind sa il evite, Smith l-a dezechilibrat pe Havili, provocand caderea acestuia intr-o maniera periculoasa.
Ciocnirea nu a fost intentionata, dar faptul ca nu a sarit, impreuna cu Havili, pentru a incerca sa intre in posesia balonului, si felul in care a cazut Havili, au constituit cei doi factori decisivi care l-au determinat pe Jaco Peyper sa ii arate cartonasul rosu.
Evident, eliminarea lui Smith a dat nastere unor discutii si pareri diferite. Sud-africanii si-au aratat nemultumirea in timp ce neo-zeelandezii au apreciat drept corecta decizia arbitrului.

In mod evident, este extrem de dificil sa joci in 14 jucatori in finala celei mai importante competitii a Emisferei Sudice, chiar daca nivelul meciului nu a fost cel asteptat.
Nu putem stii cum s-ar fi desfasurat partida daca – spre exemplu – Kwagga Smith ar fi primit doar un cartonas galben.
Ar fi avut loc, oare, si in aceste conditii , revenirea „Leilor” din ultimul sfert de ora al meciului?
Nu putem stii, dar la sfarsitul celor 80 de minute se poate spune, fara teama de a gresi si nedreptati, ca neo-zeelandezii din Christchurch, au meritat victoria.
Ei au sprintat din block-start, in mod irezistibil, inscriind doua eseuri in primele 12 minute ale meciului, prin Seta Tamanivalu si Jack Goodhue!
De remarcat faptul ca ambele faze au pornit in urma unor „turnovers”, eseul lui Tamanivalu fiind inscris, totusi, cu prea mare usurinta, aripa „Cruciatilor” sprintand, impetuos, de-a lungul tusei intr-un spatiu lasat descoperit de defensiva gazdelor.

Dupa pauza, in minutul 43, Kieran Read a marcat si el un eseu intr-o faza extrem de simpla, transformarea, urmata – cateva minute mai tarziu – de o lovitura de pedeapsa (in minutul 53), ambele reusite de Richie Mo’unga, ducand scorul la 25-3 in favoarea oaspetilor.
Se parea ca finala era jucata…au urmat, insa, 15 minute – ultimele! – frumoase, care au purtat amprenta revenirii gazdelor.
Acest ultim sfert de ora a ridicat nivelul meciului, „Lions” reusind, in 14 jucatori, sa marcheze doua eseuri – prin taloneur-ul Malcolm Marx si pilier-ul Corne Fourie – si exercitand o presiune considerabila asupra adversarilor lor.
Pentru cateva momente, sperantele unei revenirii spectaculoase au plutit prin tribunele stadionului Ellis Park ( Emirates Airline Park).

In mod inevitabil, toti si-au adus aminte de revenirea extraordinara a „Leilor” – petrecuta cu doar o saptamana inainte, pe acelasi stadion – in semifinala cu Hurricanes, cand gazdele castigasera cu 44-29 dupa ce fusesera conduse cu 22-3!
Din pacate, insa, revenirea nu s-a produs, sud-africanii pierzand, in ultimele minute, balonul in doua faze cruciale:
In minutul 77, Sam Whitelock a „furat” balonul pe repunerea lui van der Merwe, iar in minutul 78, „spiridusul” Faf de Klerk a comis „inainte” in momentul in care se pregatea sa lanseze un atac din spatele gramezii sale.
Pierzand baloanul in asemenea faze favorabile, „Leii” din Johannesburg au irosit sansa de a mentine presiunea asupra oaspetilor si, eventual, de a mai inscrie cel putin un eseu.
A fost, insa meritul apararii oaspetilor care a rezistat in momentele de maxima presiune in care gazdele se apropiau de linia butului.
A fost, fara indoiala, o inclestare darza, dar care nu a condus la un deosebit nivel tehnic si spectaculos.

In schimb, in aceasta lupta plina de intensitate, au existat cativa jucatori care, gratie evolutiei lor, au iesit in evidenta ridicand nivelul meciului.
Ryan Crotty a fost ales „the man of the match” si, intr-adevar, el a fost pilonul din centrul mecanismului echipei neo-zeelandeze atat in fazele defensive cat si in cele ofensive.
In acelasi timp, fara a diminua meritele incontestabile ale lui Crotty, as vrea sa scot in evidenta contributia esentiala a altor doi jucatori: Matt Todd si Jordan Taufua.
Cei doi flankeri au fost, dupa parerea mea, cei mai buni jucatori de pe teren, interpretand un rol de mare insemnatate in cadrul planului de joc al echipei lor.
Intr-o finala lipsita, in general, de sclipiri si faze electrizante, cei doi au trudit si au luptat, cu darzenie si ardoare, in „subteranele” fiecarei actiuni la care au participat, dominand jocul la sol.
Prezenti in aparare si in atac, deopotriva, evolutia lor l-a pus in umbra pana si pe ilustrul lor coleg de linie, Kieran Read, capitanul All Blacks.
Jordan Taufua a fost inlocuit in minutul 51, in vreme ce Matt Todd a evoluat pana la sfarsitul meciului, ambii avand o influenta decisiva in succesul echipei lor.
Matt Todd este un flanker de mare valoare si, pentru mine, ramane un mister faptul ca el nu a fost inclus in lotul All Blacks care se pregateste pentru testele din Rugby Championship.
Miscator momentul de la sfarsitul partidei, moment in care Jaco Kriel, capitanul „Leilor”, a fost coplesit de emotie atunci cand si-a exprimat dezamagirea ca el si coechipierii sai nu au putut sa ii ofere o victorie antrenorului Johann Ackerman, cel care, din sezonul viitor, va pregati echipa engleza Gloucester.

FOTO: superxv.com
Eugen Cionga (Toronto)

 

1,768 total views, no views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

Leave A Response