Tuesday 26th September 2017,
Federatia Romana de Rugby

Adrian Lungu: “Este important sa invatam sa avem rabdare, sa crestem copii, sa le dam meciuri, sa formam antrenori”

15 august 2017 NATIONALA

Adrian Lungu (56 ani) este un nume care nu mai are nevoie de prezentare in rugby-ul romanesc. Unul dintre cei mai buni jucatori de treisferturi din istoria ovalului nostru, acesta s-a aflat impreuna cu fiul sau, Remus, cateva zile in vacanta in Romania. Component al staff-ului administrativ al echipei Castres Olympique, cu care a si devenit campion al Frantei la 33 de ani, Adrian Lungu a ramas apropiat de sportul romanesc si mai ales de sportul dobrogean, oferindu-si neconditionat ajutorul. Fost jucator de rugby, fiul lui, Remus stabilit si el in Franta, isi imparte timpul intre profesie si antrenamente, el fiind antrenorul unei echipe de amatori Barbezieux-Jonzac, cu care a promovat in Federale 3.

Domnule Adrian Lungu care este situatia la Castres acum, inainte de inceputul unui nou campionat?
Castres a avut un sezon 2016-2017 destul de bun, si-a indeplinit obiectivul, acela de a fi in primele sase echipe si de a juca un baraj, ghinionul nostru a fost ca am jucat acel baraj cu Toulon pe terenul lor, si am pierdut  la 4 puncte. Echipa a inceput de pe 24 iunie antrenamentele, au fost trei saptamani de pregatire fizica intensa, dupa care a urmat o minivacanta. Acum ne aflam in ultimul cantonament de pregatire, cantonament care va dura pana la inceperea campionatului Top 14, pe  25 august. Am disputat doua meciuri de pregatire, cu Agen, castigat cu 49-26 si cu Sale, pe care l-am pierdut cu 31-14.

Sunt doi romani in prima echipa la Castres…
Da, Mihaita Lazar a revenit dupa o accidentare la cot, a inceput pregatirea cu echipa si spera ca la primul meci al noului sezon, cu Racing, la Paris sa joace. Apoi Tudor Stroe, care este tot pilier, el este venit mai nou, s-a adaptat foarte bine, e un baiat muncitor, cu agresivitate in joc. Este important sa prinda grupul pentru ca fiind serios nu cred ca va avea probleme.

Sunteti de 26 de ani in Franta si ajutati in continuare rugbyul romanesc. Ce va determina sa faceti asta?
Toata viata am jucat rugby si am zis ca daca ajung vreodata intr-o postura sa ajut echipa si rugbyul romanesc, o fac cu placere. Si pe mine m-au ajutat altii si vreau sa dau la randul meu acest ajutor inapoi. Pastrez legatura cu rugbyul romanesc, mai ales cu cel din zona mea, de la Navodari si Constanta. Vin cu drag acasa, imi place sa stau de vorba cu oamenii, sa vad jucatorii crescand…

Vorbiti de rugbyul dobrogean. Cum percepeti dumnevoastra disparitia Farului?
A fost un soc pentru noi desfiintarea echipei, mai ales ca, pe cand eram jucator la Farul, am participat la primul Master in Franta, iar la Cupa Mondiala am mers cu antrenori de la aceasta echipa, cum a fost Mihail Naca. E greu sa vezi ca un club cu atata istorie dispare pur si simplu. Sper sa reuseasca acest proiect pe care il deruleaza acolo Cristian Cojocaru si peste cativa ani, echipa Farului sa renasca.

Echipele de la malul marii poarta echipament de la Castres…
Da, pentru ca de cate ori pot recupera echipamentul care se schimba la Castres, gen echipament de joc, baloane, saci de placaje, incerc sa ii ajut pe cei de la Navodari si Tomitanii, si atat cat pot si pe cei de la Cleopatra. E intr-un fel modul prin care incerc sa dau o mana de ajutor. De cate ori vin acasa nu lipsesc de pe terenul celor de la Cleopatra sa vad meciurile de la cei mai mici ca varsta pana la categoria de U19. Vara am venit tot timpul ca sa vad si meciurile Romaniei la Nations Cup, urmaresc si meciurile din SuperLiga.

Cum vi se pare echipa Romaniei?
Nu putem sa comparam echipa in care jucam noi cu echipele care sunt acum. E vorba de felul in care jocul a evoluat, sunt alte generatii…Romania imi pare o echipa in formare, care face progrese, o echipa care are mai multa incredere in ea, si asta se vede in rezultate. Nu am lipsit de la nicio Cupa Mondiala si acesta este un lucru foarte important, ce conteaza pentru fiecare jucator. Cred ca trebuie sa cautam in continuare acea linie, acel stil de joc care ni se potriveste si sa incercam sa fim constanti. Anul acesta am fost mirat de rezultatul facut in Germania, dar apoi a venit acea victorie cu Georgia. Dar cred ca si aceste fluctuatii sunt rezultatul unei competitii interne slabe. Urmaresc meciurile din campionatul intern, imi place cum joaca Timisoara, Baia Mare si CSM a facut meciuri bune, imi pare rau ca nu sunt mai multe echipe care sa joace la asemenea nivel.

Cum priviti nationalizarea jucatorilor straini pentru echipa Romaniei?
Cred ca este o tranzitie, ca sa putem aduce un nivel ridicat la jocul echipei nationale pentru ca la un moment dat nu s-a facut ce trebuie si nu avem un rezevor principal care sa ne dea cei mai buni jucatori pe posturi. E o solutie temporara, care nu ne rezolva insa problema pe care o avem, aceea de a creste si pregati jucatori pentru toate posturile. Ar trebui sa luam exemplu georgienilor care au dat drumul jucatorilor tineri sa se formeze afara si apoi revin sa joace pentru nationala.

E vreun jucator care va impresioneaza din echipa nationala?
Catalin Fercu, care este o exceptie in rugbyul romanesc. Cred ca trebuie sa dam mai mult curaj tinerilor si sa ii promovam. Poate fi o problema si la metoda noastra de pregatire pentru ca de multi ani ne confruntam cu probleme la nivel de numar 9 si 10 si chiar pe treisferturi, adica trebuie incercat o altfel de pregatire pentru acest compartiment al echipei.

Adrian Lungu a fost component al echipei Romaniei care a participat la prima editie a Cupei Mondiale din 1987 din Noua Zeelanda.

Mai pastrati legatura cu colegii de generatie?
Da, mai ales cu George Dumitru si Stefan Constantin care sunt in Franta, cu Gheorghe Varzaru, Ion Gheorghe, Mircea Muntean, Marin Ionescu ne sunam des, ne ajutam. Am jucat meciuri frumoase care au lasat amintiri, de atatia ani suntem uniti.

Va ganditi sa va intoarceti in Romania pentru a va deschide un club de rugby?
Am avut niste discutii cu baiatul meu, cu Remus, pentru a vedea cum putem ajuta mai bine. E foarte important sa vrei sa ajuti si sa fii lasat in pace sa faci asta. In Romania, ce observ din afara, e ca lumea nu are rabdare. vrea rezultate pe moment, nimeni nu se gandeste sa investeasca ca sa obtina rezultate pe termen lung. Poate ca si viata de aici te determina sa vezi pe termen scurt, nu in perspectiva. Imi amintesc ca in anii ’80 aveam acelasi sistem de joc de la juniori pana la seniori, la echipa nationala.

Romania e in plina campanie de calificare la Cupa Mondiala. Cum vedeti meciurile urmatoare?
E important sa facem meciuri bune, sa ne respectam numele, sa nu uitam de unde am plecat, sa jucam cu seriozitate si sa jucam bine.Acum ca am invins Georgia si suntem pe locul  1 in Europa 2 trebuie sa ramanem aici. Va fi greu, insa nu trebuie sa lasam garda jos.

Care sunt meciurile de care va amintiti cu drag?
Cel din 1981 cu echipa Noii Zeelande, meci care a avut loc la Bucuresti, in 24 octombrie, pe Stadionul 23 August. A fost un meci pe care l-am pierdut (6-14), pacat ca ni s-au refuzat trei eseuri valabile, a fost unul dintre cele mai bune meciuri facute. La banchetul de dupa meci, All Blacks spuneau ca nu au mai intalnit echipa atat de puternica. Apoi, la Cupa Mondiala din 1987, Noua Zeelanda a cerut sa faca antrenamente cu noi. Cel de-al doilea meci care ramane un reper pentru mine e cel cu Franta, de la Auch, in 1991, prima victorie romaneasca pe taram francez, 12-6. Noi jucam pentru glorie, pentru Romania, pentru tricou. Din pacate acum totul a devenit mult prea pragmatic, prioritatile jucatorilor sunt altele. Important e sa lasam in urma ce a fost, sa tragem o linie si sa vedem ce putem face de acum inainte. Trebuie restructurat totul si pornit la drum cu un proiect in care sa fie implicate persoane care isi dau interesul, sa fie coooptati tinerii in aceste proiecte. Este important sa invatam sa avem rabdare, sa crestem copii, sa le dam meciuri, sa formam antrenori capabili sa ii invete pe copiii care vin la rugby o tehnica buna. De asemenea, e necesar sa comunicam mai mult, sa cerem ajutor si sa il acceptam in momentul in care ni se da.

Adrian Lungu s-a nascut in 5 septembrie 1960, la Constanta, fiind format ca jucat de antrenorul Petrica Lungu (nu e nicio legatura de rudenie intre ei) la Navodari. S-a pregatit un an de zile la Farul Constanta sub indrumarea lui Traian Doiciu, ca apoi sa fie transferat de catre Vasile Constantin (Mao) la Locomotiva Bucuresti (echipa cu care a iesit de trei ori consecutiv campion national),  acesta promovandu-l si la echipa nationala de juniori, dupa care a urmat, firesc, pasul spre nationala mare. In ce priveste echipele de seniori, el a evoluat la Farul, Steaua si Dinamo. Adrian Lungu s-a consacrat pe postul de centru si a debutat pentru Romania intr-un meci cu Italia, pe 13 aprilie 1980, disputat in localitate L’Aquila, castigat de gazde cu 24-17. Acesta a adunat  77 de selectii pentru echipa si a marcat 12 incercari, 48 de puncte, participand la trei Cupe Mondiale (1987, 1991 si 1995).

 Foto: Arhiva personala

3,668 total views, no views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

Leave A Response