Tuesday 21st May 2019,
Federatia Romana de Rugby

Fostul Stejar, Danut Dumbrava, s-a alaturat echipei Romaniei intr-o postura inedita, cea de antrenor:”Am avut emotii foarte mari”

18 decembrie 2018 First XV

Meciurile din aceasta toamna disputate de Romania, l-au readus in echipa, intr-o postura inedita la lotul national de seniori pe Danut Dumbrava. Jucator cu 72 de selectii la prima reprezentativa cu care a participat la patru editii ale Cupei Mondiale (2003, 2007, 2011 si 2015), Danut a facut parte din staff-ul tehnic al Stejarilor, ocupandu-se alaturi de Danie de Villiers de pregatirea jucatorilor de treisferturi. In varsta de 37 de ani, acesta si-a incheiat in urma cu doi ani cariera de jucator, devenind antrenor al echipei CSA Steaua Bucuresti, fiind de altfel si cel mai tanar antrenor principal din SuperLiga CEC Bank.

Danut, cum a fost sa revii la echipa nationala, dar dintr-o alta postura?
In primul rand am venit cu mare placere, ii cunosteam pe toti jucatorii, stiam ce trebuie sa fac acolo, m-am documentat, era pregatit. Am avut emotii foarte mari, cu o noapte inainte de a intra in cantonament nu am putut dormi, ma gandeam ce o sa le spun, ce sa le arat, daca o sa fie bine, daca vor intelege ceea ce le cer. Am fost bine primit si de antrenori si de jucatori, iar dupa prima zi am scapat de toate emotiile, m-am simtit de parca as fi fost tot timpul acolo.

Au fost emotii mai mari decat ca atunci cand ai fost jucator?
Intr-un fel. Ca jucator, esti responsabil doar de tine, totul ti se cuvine, ti se pune la dispozitie, trebuie sa intelegi ce ti se cere, sa fii atent la indicatii, sa te integrezi cat mai bine in sistemul de joc pe care antrenorul ti-l cere, insa ca antrenor esti responsabil de toti jucatori, trebuie sa te faci inteles, trebuie sa vezi fiecare cum pune in practica ceea ce i-ai cerut, trebuie sa ii asiguri jucatorului cele mai bune conditii, este mult mai greu. Emotiile au trecut insa repede cand am vazut ca toata lumea este deschisa si ca doreste sa ajute cum poate echipa Romaniei.

Ce te-a surprins?
Imi plac jucatorii profesionisti care stiu ce au de facut, stiu cat trebuie sa munceasca, pentru care un antrenament este la fel de greu, daca nu mai greu, decat un meci. Mi-a placut, nu m-a surprins pentru ca vazusem acesta transformare, cum jucatorii isi schimba abordarea, sunt diferiti de felul in care sunt la cluburi. Adica vezi la ei acea extramotivatie, isi doresc sa joace pentru Romania si sa arate ca locul lor este acolo, in echipa. Ma bucur ca jucatorii au inteles ca daca nu esti constant in ceea ce faci si nu esti serios in pregatire sau nu esti mereu in forma, nu poti fi la nationala. Iar faptul ca esti convocat o data si joci, nu inseamna ca tu ti-ai castigat locul acolo. Trebuie sa fii tot timpul cel mai bun pentru a te mentine in echipa.

Ce te-a determinat sa accepti aceasta provocare, de a face parte din staff-ul Romaniei?
Eu am mai tinut legatura cu echipa nationala, dar la juniori, am facut parte si din staff-ul Romaniei U18. Pentru mine, echipa nationala a fost intotdeauna altceva. Dupa 2012 a fost o perioada in care nu am mai fost chemat la lot si visul meu era sa ajung sa mai joc macar un meci pentru Romania, unul singur si atat. Am asteptat convocarea un an, doi ca apoi, in ianuarie 2015 sa fiu chemat la lot, cu obiectivul de a ajunge la Cupa Mondiala din 2015. Acela pot spune ca a fost cel mai frumos moment din viata mea, dupa trei ani sa te intorci la echipa nationala. A fost senzational! Iar acum, cand mi s-a facut propunerea sa vin sa fiu skills coach, sa ajut pe treisferturi, nici nu am stat sa ma gandesc, am dat raspunsul din prima. Imi place sa lucrez cu baietii inteligenti care vor sa faca ceva pentru rugbyul romanesc si echipa nationala asta e, locul unde vii din placere, sa joci pentru tara ta si faci asta daruindu-te 100%. Pentru mine este o provocare, este un pas inainte in cariera mea de antrenor si locul unde pot invata multe lucruri.

Cum a fost trecerea de la jucator la antrenor?
A fost putin dificil pentru mine pentru ca m-am oprit brusc ca jucator. Dupa ce am venit de la Cupa Mondiala din 2015 si s-a terminat si campionatul, la trei saptamani dupa ce am terminat toate competitiile, am agatat ghetele in cui si m-am schimbat in alt vestiar. A fost greu la inceput, mai ales sa schimb vestiarul, pentru ca practic am crescut in vestiarul Stelei, toate viata am jucat acolo, am jucat toti, am fost o echipa. La inceput nu stiam cum sa ma comport, ce sa fac, sa alerg cu ei la antrenamente, sa ma pregatesc cu ei, era un pic ciudat, insa cu timpul lucrurile s-au asezat. Daca esti limpede la minte si te gandesti ca ai incheiat cariera ca jucator si trebuie sa sa mergi mai departe, sa alegi un alt drum, iti va fi mai usor sa te adaptezi la un nou inceput. Si acum, de exemplu, cand facem antrenament pe compartimente la club, intru si eu in joc, incerc sa tin pasul cu cei mai tineri, mult mai rapizi decat mine.

Esti cel mai tanar antrenor din SuperLiga CEC Bank. Este un avantaj sau un dezavantaj?
Eu vad asta ca pe un avantaj. Chiar daca nu am asa mare experienta ca alti antrenori, stiu exact ce vreau de la jucatorii mei, stiu cum e rugbyul in ziua de azi, sunt la curent cu tot ce se intampla, stiu ca am multe de invatat, nu sunt atotstiutor. Imi place sa-l ascult pe fiecare in parte, sa tin cont de toate sugestiile si ideile si apoi sa iau decizia care e cea mai buna pentru toata lumea. Ma gandesc ca fiind mai in varsta si cu multi ani de antrenorat in urma exista riscul sa nu mai asculti si ce spun cei de langa tine.

Danut Dumbrava a debutat pentru Romania in 2002, intr-un meci cu Tara Galilor, adunand 72 de selectii (388 puncte marcate )

Cu ce ai ramas dupa aceasta prima experienta la Romania?
In primul rand eu am facut si fac rugby din pasiune, atat ca jucator, cat si acum, ca antrenor. O pasiune pentru care as putea sa fac totul si gratis, nu as avea nevoie de bani pentru a fi in fiecare zi in mijlocul baietilor, sa lucrez cu ei, sa jucam, sa cautam solutii. Rugby-ul mi-a dat absolut tot ce am si viata de acum si familia, principiile si valorile in care am crescut si incerc sa imi cresc copiii si sunt constient ca trebuie sa dau si eu ceva acestui sport. Iar daca nu ai placerea si bucuria de a face asta, degeaba o faci. Toata viata am jucat la Steaua, am ramas acolo pentru ca au avut incredere in mine, aveau nevoie de un antrenor nou, care sa cunoasca lucrurile din interior. Cred ca am avut si noroc pentru ca mi s-a oferit aceasta sansa, ca antrenor, imediat ce m-am retras, desi Steaua are multi antrenori buni.

In echipa ai avut si rolul de transformeur. Ce le spui jucatorilor care dau la bete avand in vedere ca intotdeauna este o mare presiune pe ei?
In primul rand trebuie sa le arati ca ai incredere in ei si nu doar tu ca antrenor, ci toata echipa. Si in al doilea rand, trebuie sa te antrenezi cat poti de mult. La club, avem de trei ori pe saptamana antrenament dedicat transformeurilor. Incerc sa le dau baietilor putina libertate, sa simta ei lovitura, eu doar sa ajustez cateva lucruri. Fiecare jucator are tehnica lui, echipamentele de transformare au mai evoluat, unii folosesc con mai mare, altii mai mic, fiecare isi pune mingea intr-un anumit fel. De aceea le las lor libertatea de a-si alege stilul, eu le propun mici ajustari doar pe partea de tehnica a sutului.

Ce obiectiv ai setat ca antrenor?
In primul rand, ma gandesc la prezent si pe termen scurt si ceea ce-mi doresc este sa ajung sa joc o finala de campionat cu Steaua, din acesta postura.In ultima perioada, Steaua nu s-a mai luptat pentru titlul national, ne-am oprit in finala mica de cativa ani si daca imi doresc ceva foarte mult, e sa jucam cu trofeul pe masa. Incerc sa le transmit jucatorilor acest gand, e foarte important pentru noi, pentru evolutia noastra sa ajungem sa jucam finala mare.

 

635 total views, 3 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

4 Comments

  1. Dan Apostol 19 decembrie 2018 at 21:18

    @Floare – am spus-o si o repet trebuie dat foc la federatie si inceput de la zero. Peste 3-5 ani Spania ne va bate si acasa si in deplasare la seniori

  2. dans 19 decembrie 2018 at 23:56
  3. dans 20 decembrie 2018 at 0:16

    ..Astept cu interes evolutia acestei situatiii… O petitie semnata de citeva sute de suporteri va pune in prim plan, in media situatia acestui sport…va dura un timp, dupa care se va uita cu totul.

    Atit timp cit Adunarea Generala si Cluburile sunt de aceeasi parte a baricadei…nu va rezulta in mare lucru. Sunt unsi bine cu ‘miere’ de la centru si nu cred ca vor misca in pluton.

    O a doua varianta ar fi ca jucatorii de virf sa renunte in bloc la aceste chemari, ceea ce va fi greu pentru cei la inceput de cariera, poate cei care bat 30 si joaca afara…Sunt citeva nume care ar avea greutate si ar putea influenta, dar nu in masura de a intoarce ‘caruta…’

    A 3-a varianta ar fi o schimbare de forma in Biroul Federal cu citi-va ‘kamikaze’ care se vor sacrifica…Chestia e ca nimeni nu va fi multumit dar AP va tine sus si tare ca lucrurile se vor schimba…Vorbe in vint, pentru ca aici e o chestie adinca de structura, de mentalitate, de implicare, de politica si nu in ultimul rind …de pricepere si know-how.

    Personal nu cred ca se va schimba ceva, iar in urmatorii ani cind Spania, Rusia si poate Germania vor fi clar in fata noastra…iar Georgia va juca regulat cu Scotia si Wales – meciuri duble acasa si deplasare…..noi usor, usor vom schimba meciurile cu Samoa, Canada, Tonga cu cele cu Brazil, Uruguay si Chile…Atunci metamorfoza va fi completa si ireversibila…!

Leave A Response