Saturday 24th August 2019,
Federatia Romana de Rugby

Taylor Gontineac, inaintea debutului pentru Romania U20: „Vor fi multe emotii, sa auzi cantand imnul, sa joci pentru Romania, sunt lucruri care ma fac mandru si bucuros in acelasi timp”

31 martie 2019 U20

Romania U20 va debuta astazi la Campionatul European de la Coimbra, urmand sa intalneasca de la ora 16:00, Olanda. In echipa Stejareilor se afla si Taylor Gontineac, fiul lui Romeo Gontineac,  unul dintre jucatorii de legenda ai rugbyului romanesc, participant la cinci editii ale Cupei Mondiale, patru ca jucator (1995, 1999, 2003 si 2007) si una ca antrenor (2011) si 76 de selectii in tricoul Romaniei. Taylor, care a inceput rugbyul in Franta si in prezent este component al echipei Clermont Espoirs, se afla inaintea primei competitii cu Romania, el urmand sa evolueze in premiera in tricoul cu frunza de stejar.

Ce inseamna pentru tine convocarea la echipa Romaniei?
M-am bucurat ca am fost convocat. Am tot fost sunat din Romania si intrebat daca vreau sa vin sa joc, ma tot chemau, asa ca am zis de ce nu, e o sansa si trebuie sa profit de ea. Mi-am zis sa vin, sa continui sa fac rugby, sa cresc ca joc si sa reprezint Romania, in plus stiu ca familia va fi mandra de mine.

Cum te-ai adaptat?
Bine. Imi era un pic frica pentru ca stiam ca grupul de la U20 era format inca de la U16, sunt legaturi stranse intre jucatori, au crescut impreuna si ma gandeam ca o sa fiu dat la o parte si ma vor accepta greu, insa nu a fost asa. Toti baietii m-au primit bine, m-am integrat bine.

Cum vezi tu participarea Romaniei la Campionatul European?
Personal, am emotii mari, va fi prima mea competitie la acest nivel international. Apoi vor fi si mai multe emotii, sa auzi cantand imnul, sa joci pentru Romania, sunt lucruri care ma fac mandru si bucuros in acelasi timp. Toti ne dorim sa facem meciuri cat mai bune, sa jucam ca o echipa si cred ca daca vom reusi asta, vor fi rezultate bune.

Si personal, ce obiectiv ai?
Sa fac meciuri bune, sa ajut echipa, sa aduc acel ceva care sa ne ajute sa castigam in momentele grele. Imi doresc mult sa ajut, sa facem un turneu bun.

Care crezi ca e punctul forte al echipei?
Mentalitatea. Jucatorii au o mare incredere in ei, am vazut si in meciul de pregatire pe care l-am jucat cu Navodari, ca desi am avut momente in care nu am reusit sa ne pastram concentrarea, am revenit bine si am luptat pana la sfarsit. Acest spirit de lupta va fi un mare avantaj.

Ai avut foarte putin timp de a te integra in echipa. Cum te intelegi cu jucatorii din linia de treisferturi?
Pe Nathanael (nr Grosu) il cunosc, am jucat in Franta cu el, cu Bumbi (nr Cristian Bumbac) m-am adaptat foarte repede, comunicam foarte bine. Conteaza si antrenamentele pe care le-am facut, dar eu zic ca relatiile de joc s-au legat foarte bine.

Faci parte dintr-una din cele mai bune Academii de juniori din Franta, cea de la Clermont. Cat de greu e sa fii si sa ramai acolo?
Cu timpul te obisnuiesti pentru ca e un program fix care se repeta, tu doar trebuie sa fii 100% concentrat pe ce ai de facut. Am plecat de acasa cand aveam 15 ani, am fost selectionat in programul Poule Espoirs, cu antrenemante zilnic, de teren si sala de forta. Am luat ritmul foarte repede pentru ca eram obisnuit cu programul acesta de la Aurillac si nu mi-a fost dificil. Meciurile in campionatul categoriei noastre de varsta sunt grele, jucatorii sunt mai puternici, se joaca mai repede. In cadrul Academiei facem rugby si scoala zilnic, eu sunt si in primul an la Facultatea de Comert si incerc sa fac atat rugby-ul, cat si scoala la fel de bine.

Cum te-ai indreptat spre rugby?
Practic toate amintirile mele sunt cu o minge de rugby. L-am vazut pe tata pe teren la Aurillac si la echipa Romaniei, la Cupa Mondiala, si mi-a dat seama ca as vrea sa fac si eu acelasi lucru. Nu am fost foarte hotarat si pana sa iau decizia definitiva cu rugbyul, am facut mai mult sporturi:  handbal, un pic de fotbal, natatie, judo si tenis.

Care este cel mai bun sfat pe care ti l-a dat tatal tau?
Sa lucrez mult,  sa nu ma las, sa nu renunt indiferent cat de greu ar fi si mai ales sa il ascult pe antrenor.

Cat de mult se vorbeste de rugby la voi in familie?
Mult (rade). Vorbim de meciurile mele, de cum merg antrenamentele, daca joc in saptamana respectiva, sunt discutii care ma ajuta foarte mult si imi dau incredere.

Exista presiunea numelui, cu atat mai mult cu cat joci pe acelasi post pe care a jucat si tatal tau?
Nu ma gandesc la asta, eu joc rugby pentru mine. Voi juca atat timp cat simt bucuria de a juca, nu vreau sa ma simt obligat sa joc, vreau ca aceea ce fac sa ma reprezinte pe mine, sa am aceeasi placere de cate ori voi intra pe teren si daca voi reusi sa pastrez asta, poate ca voi depasi si rezultatele tatalui meu, de ce nu?! La Aurillac cand am inceput, toti imi spuneau Romeo, Romeo, insa pe masura ce am crescut am reusit sa ma detasez de toate aceste comparatii si sa joc doar pentru mine, fara a ma mai gandi  la ce zic unii sau altii. Tatal meu avea stilul lui, eu sunt diferit si lumea trebuie sa accepte asta.

 

 

435 total views, 3 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

Leave A Response