Wednesday 18th September 2019,
Federatia Romana de Rugby

Capitanul Ghindelor, Emilia Vizitiu:”Este cel mai frumos moment al carierei mele, unul pe care il astept de 10 ani cu echipa Romaniei”

25 iunie 2019 7's Women

Romania 7’s a castigat etapa a doua, de la Lisabona, a Rugby Europe Women Sevens Trophy, terminand editia din acest an a competitiei pe locul 2. O clasare care a adus Ghindelor promovarea in premiera in Grand Prix Series, esalonul de elita al rugby 7’s european si calificarea la Turneul Preolimpic de la Kazan, de pe 13-14 iulie, turneu ce le poate duce pe fete la Jocurile Olimpice de Vara din 2020. Capitanul Ghindelor, Emilia Vizitiu (29 ani), una dintre cele mai bune si mai experimentate jucatoare ale Romaniei 7’s, a vorbit despre aceasta performanta istorica a rugbyului feminin romanesc.

Emilia, felicitari! Cum a fost?
Incredibil. Este cel mai frumos moment al carierei mele, un moment pe care il astept de 10 ani cu echipa Romaniei. Este greu de spus in cuvinte ce simti in acel moment, bucuria de a castiga, de a vedea medalia la gat, de a stii cata munca ai lasat in urma pentru a ajunge in acel moment, dar mai ales mandria de a stii ca ai o echipa alaturi. Au fost altfel de emotii, un alt nivel, atat pentru noi, cat si pentru celelalte, dar a fost mai multa pasiune, mai multa concentrare, am fost o echipa si iata rezultatul.

Pentru prima data Romania promoveaza in Grand Prix Series Sevens. Ce inseamna pentru voi asta?
Pentru mine este un vis implinit, un obiectiv atins pentru o munca de atatia ani de zile, pentru colegele mele e un vis indeplinit intr-un timp mai scurt, pentru ca au fost totusi 10 ani de cand evoluez cu Romania in Trophy si mi-am dorit intotdeauna sa ajung sa joc acolo sus, unde se joaca rugby-ul adevarat. Nu pot sa zic ca aici nu este un rugby adevarat, este un nivel mediu, dar se pare ca la momentul de fata putem putin mai mult decat in divizia in care suntem.

Ce a avut echipa Romaniei in plus La Lisabona fata de prima etapa a Trophy?
Dorinta. Disciplina pentru ca aceasta ne-a lipsit un pic la etapa de la Budapesta, trebuie sa recunoastem. Totul a fost bine, toate am fost motivate, am crezut in sansa noastra si am dat tot ce am putut la fiecare meci ca sa castigam.

Care a fost cel mai greu meci din etapa a doua?
In prima zi cu Suedia, apoi a doua zi Cehia. Daca stau sa ma gandesc, cu Cehia a fost intr-adevar cel mai greu pentru ca aveau acelasi obiectiv ca al nostru, si-au dorit mereu sa fie in fata noastra, toate meciurile noastre cu Cehia au fost foarte grele, la lupta.

Cum a fost meciul cu Germania? Nu au avut practic nicio sansa in fata voastra…
Nu au avut nicio sansa pentru ca nu le-am lasat sa aiba. Am realizat dupa meci ca in repriza a doua ele nu au prea au fost la noi in teren. Dorinta si ambitia fiecareia si a tuturor ca echipa, au facut posibil acest rezultat.

Intr-un turneu de sevens se fac tot timpul calcule si in grupe, apoi a doua zi, primul meci pe care il joci este extrem de important. Cum ati gandit voi etapa aceasta?
Noi am stiut ce avem in fata, am stiut cum trebuie sa procedam, cunosteam Suedia ca fiind cel mai puternic adversar din grupa, stiam cu cine ne intalnim a doua zi, am vazut meciurile, ne-am urmarit adversarii si astfel totul a fost mai usor. Noi am intrat in fiecare meci la victorie si cu gandul de a ataca si de marca puncte pana la final, indiferent cat e scorul.

Ce inseamna pentru voi sa fiti la Turneul Preolimpic de la Kazan, sa jucati pentru un loc la Jocurile Olimpice de vara?
O mare provocare. Eu de vreo trei, patru ani ma tot mint ca ma las de rugby, de fiecare data zic gata, pana aici, insa se pare ca acum, in urmatorii trei, patru ani, sigur nu o sa renunt la rugby (rade). Este o mare provocare pentru toate, este ceva incredibil, este visul fiecarui sportiv sa aiba sansa sa joace acolo.

Au fost etape cu foarte putin timp de pregatire. Cum ati reusit totusi sa va legati atat de bine?
Avantajul nostru e ca in proportie de 90% fetele sunt de la Politehnica Iasi, joaca mereu impreuna, eu sunt tot de acolo, adica am jucat cu ele, cele din generatia de acum doi ani si le cunosc, ne cunoastem, stim fiecare ce putem si ce avem de facut si asta a fost factorul cheie, unitatea si faptul ca am fost o echipa de la inceput pana la sfarsit.

Va fi o scurta vacanta pentru voi…
Nu chiar, pentru unele urmeaza o perioada de examene, licente, altele ne intoarcem la serviciu si intre toate astea, continuam pregatirea.

Va gandeati inainte de aceasta editie a Rugby Europe Women Sevens Trophy ca veti ajunge sa jucati pentru un loc la JO si sa promovati in GPS?
Nu. Personal am plecat de acasa cu gandul sa nu terminam mai jos de locul 4, trebuie sa iti depasesti obiectivul anterior si nu cred ca vreuna dintre noi se gandea ca va ajunge in finala mare. Insa masurandu-ne fortele cu celelalte echipe si vazand ce pot ele si ce putem noi, dupa prima etapa, cand am venit acasa, am zis, de ce nu, daca suntem o echipa si suntem unite, se poate.

De unde ai atata energie? In fiecare meci ai tras echipa dupa tine…
Desi am avut momente de slabiciune, iar colega mea, Jessy, stie cel mai bine pentru ca ma intreba de fiecare data la incalzire, cat la suta din starea mea sunt, pe mine ma schimba meciurile. Chiar daca intre meciuri sau la antrenamente par obosita sau epuizata, in momentul in care a inceput partida intru in starea meciului, ma ambitioneaza, ma motiveaza adversarul si mai ales victoria, iar daca vad ca am potential si domin, asta imi da energie si mai multa.

Ce spune acum capitanul de echipa, echipei?
Ce le-am spus si inainte de turneu, de finala: bucurati-va de rugby!

FOTO: Rugby Photos by Luís Cabelo

643 total views, 3 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

Leave A Response