Monday 30th November 2020,
Federatia Romana de Rugby

Antrenor de Espoirs la Rouen, Villy Hordilă: “Datoria noastră este să ajutăm rugbyul românesc să redevină ce a fost și în primul rând trebuie să sprijim creșterea juniorilor”

3 august 2020 INTERNATIONAL

Aflată în premieră în Espoirs Elite unde a promovat în acest an, la sfârșitul sezonului 2019 – 2020, Rouen Normadie Rugby este o mică colonie românească, cu nu mai puțin de trei jucători, Phillipe Obreja, Alexandru Arnăutu și Robert Cioltan și antrenorul Villy Hordilă. De 6 ani antrenor principal și de treisferturi la Rouen Espoirs, Hordilă susține dezvoltarea rugbyului românesc, atât prin stagiile și meciurile de pregătire pentru loturile de juniori ale României, cât și prin oferirea unor contracte de joc unor copii talentați din țară, care cresc astfel la clubul din nord-vestul Franței. Acesta a vorbit despre toate aceste lucruri și planurile de viitor ale echipei.

Deși ați plecat în Franța de peste 20 de ani, ați rămas aproape de rugbyul românesc. De ce?
Sunt român, am plecat de acolo, vreau să ajut rugbyul românesc și e normal să rămân aproape de el. Știu unde ne aflăm în acest moment, știu problemele cu care se confruntă, știu lipsurile pe care le avem la nivel de copii și juniori, de faptul că nu avem baze sportive și este păcat că am ajuns aici. Avem însă niște copii foarte buni, care ar putea să se ridice și tocmai pe baza faptului că în țară nu sunt condiții foarte bune pentru ei, am zis să încercăm să aduc câte unul, doi copii în fiecare an, ca să poată crește aici.

E un proiect ambițios…
Am vorbit mult cu Marius Tincu și dacă putem ajuta așa, e important să facem asta. Mai mult, putem organiza aici, la Rouen, stagii de pregătire pentru România U18, România U20, putem facem meciuri de pregătire, cum a fost anul acesta cu România U20, să putem să le dăm copiilor meciuri de nivel internațional, o pregătire bună. Îmi doresc din tot sufletul să fim din nou acolo unde am fost în anii ’90 și cred că ajutorul pe care îl putem da fiecare, e extrem de important.

Ce obiectiv aveți pentru noul sezon competițional?
Obiectivul nostru aici, la Rouen, este să pregătim cât mai mulți jucători să ajungă să joace la nivelul celor mai buni. Echipa de seniori a clubului joacă în Pro D2 și noi propunem în fiecare an la echipă 2-4 jucători. Lucrăm foarte mult cu cluburile de lângă Rouen, de șase ani avem această colaborare cu ele, avem 8 echipe care joacă în Federale 3, 2 echipe în Federale 2, iar una dintre ele, Havre, a cărei componență în proporție de 80% este dată de noi, va încerca să urce în Federale 1. În ce privește grupa de Espoirs, anul acesta vom avea 44 de jucători și mă bucur că am reușit să aducem numai jucători tineri, de 18-19 ani ca să putem lucra 2,3 ani cu ei. În principiu un jucător are nevoie cam de un an să se adapteze. Pentru primul nostru an în Reichel – Espoirs ne dorim să terminăm pe la mijlocul clasamentului, un loc 4, 5. Vom avea adversari puternici, obișnuiți să joace la nivelul acesta, însă este va fi o experiență din care vom învăța foarte mult.

În februarie, România U20 a întâlnit la Rouen, într-un meci de pregătire, Rouen Normadie Espoir

Pentru sezonul 2020-2021, aveți în lot trei jucători români…
Putem spune că e o mică colonie românească aici, pe care mi-aș dori să o măresc. Într-adevăr, Obreja a urcat la Espoirs, Arnăutu a venir de la Nevers și Cioltan din țară, de la CSS Gura Humorului. Aș vrea să vină și alți jucători, îmi doresc să continui să lucrez cu Federația, și de ce nu, să găzduim aici și naționala de seniori pentru că avem condiții foarte bune.

Ați lucrat cu juniorii români, ați văzut meciuri. Ce credeți că le lipsește?
Tehnica individuală. Asta e marea problemă în România, nu se lucrează această tehnică, ne trezim în situația în care avem jucători care nu știu să facă pasa în stânga sau în dreapta, nu știu să placheze corect, nu știu unde să pună capul la un placaj. Cred că dacă s-ar lucra mai mult la aceste lucruri, progresul ar fi foarte mare. Trebuie să urmărești fiecare jucător, să vezi cum lovește balonul, să vezi poziționarea lui cu și fără balon, să fii atent la toate detalii. Iar pe treisferturi e cu atât mai complicat fără o tehnică individuală bună. Haideți să ne gândim, de exemplu, care a fost ultimul jucător român de treisferturi care a jucat în afară și a avut o carieră bună…

De ce credeți că e atât de greu pentru un jucător român de treisferturi să plece să joace afară?
La noi, în România, toate antrenamentele sunt cu foarte mult contact, însă tehnica individuală ne lipsește. Românii au un renume pe înaintare, sunt puternici, de asta sunt și așa de bine văzuți în Franța, dacă e să ne gândim câți evoluează aici.

 

Villy Hordilă, alături de Marius Tincu și Alexandru Tudori

 

Ce este cel mai greu în postura de antrenor?
Eu, în general sunt foarte mult cu comunicarea, să vorbim mult, să ne spunem ce a fost bine și ce nu la un antrenament, la un meci, să venim toți cu idei. Dacă nu e comunicare între jucători și antrenori, nu se poate progresa. Cred că cel mai greu lucru este să îi faci pe copii să înțeleagă exact ceea ce ceri de la ei. La nivelul acesta, de Espoirs, este ușor să lucrezi cu tinerii, pentru că ei practic nu mai sunt copii, sunt seniori, știu ce vor, unde vor să ajungă, au deja acea motivație. Iar eu sunt un antrenor atipic, le dau multă libertate copiilor, nu le îngrădesc imaginația, îi las să-și folosească creativitatea. Ne antrenăm de trei ori pe săptămână însă nu facem contact, lucrez foarte mult la tehnica individuală. Contact fac duminica în meci, acolo îmi pot arăta exact ce pot.

E o tactică interesantă aceasta, antrenamentele fără contact…
Este foarte important să ai o tehnică bună, să stăpânești perfect noțiunile de bază în rugby. Tehnica inviduală este extrem de importantă, sunt detalii care îți pot câștiga un meci, de la cum să lovești balonul, la cum să cazi în momentul placajului pentru a păstra balonul și a-l oferi coechiperului, până la cum să ții mâna pe balon.

Ce v-a determinat să rămâneți în rugby după încheierea carierei de jucător?
Pentru mine rugbyul e ca un drog, nu aș fi putut să nu rămân alături de acest sport. Când mi-am încheiat cariera de jucător, în urmă cu 6 ani, Richard Hill venise manager la club și mi-a propus acest lucru, mai mult, m-a convins să accept, oferindu-mi argumente foarte bune. Englezii au o mentalitate diferită în ideea că ei lucrează cu toate cluburile, nu se axează doar pe unul, ceea ce este un lucru nemaipomenit pentru că practic în acești ani, de când lucrăm împreună, am văzut cum toate echipele din jurul Rouen și-au ridicat nivelul.

290 total views, 3 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

Leave A Response