Friday 30th October 2020,
Federatia Romana de Rugby

Andrei Gorcioaia, stejarul din Top 14, elita rugbyului francez: “Cand pun tricoul Romaniei pe umeri stiu ca am o natiune in spatele meu, stiu ca nu trebuie sa dezamagesc pe nimeni’”

8 octombrie 2020 First XV

Naționala de rugby a României va disputa pe 1 noiembrie, la București, ultimul meci din ediția 2020 a Rugby Europe Championship, cu Belgia. Unul dintre jucătorii de forță ai pachetului de înaintare al României, Andrei Gorcioaia (32 de ani, 1,92m și 110 kg) a revenit pe teren, după o perioadă de 10 luni, în urma unei intervenții chirugicale suferite la ligamentele genunchiul stâng în toamna anului trecut. Singurul Stejar din lotul lui Andy Robinson  care evoluează în TOP 14, eșalonul de elită al rugbyului francez, titular în victoria pe care Bayonne a obținut-o weekendul trecut la Paris, în fața celor de la Stade Francais (26-19), acesta a vorbit despre revenire, lupta din campionatul francez si Romania.

Ai revenit dupa aproape un an pe teren. Cum esti?
Sunt bine acum pentru ca joc, imi era dor de meciuri. Sunt bine si in echipa, suntem un colectiv bun, nu sunt la nivelul de anul trecut, dar usor, usor sper sa ajung. In meciul cu Stade Francais am jucat linia a doua, nu 8, la închidere, ca de obicei, însă sunt bine. Mă bucur că pot să simt iarba sub picioare, că pot juca, că sunt meciurile acestea pentru că a fost foarte greu, au fost 10 luni lungi, din care 2 luni și ceva cu pandemia, când a fost închis totul în Franta. Acele două luni au fost și mai grele pentru că nu am putut merge la sală să fac recuperare pe aparatele pe care trebuie, nu am avut contact nici cu preparatorul fizic, am facut ceea mi s-a spus prin mail, prin mesaje, însă nu e acelasi lucru ca atunci cand ai profesionisti langa tine.

S-a simțit faptul ca a trebuit sa faci recuperare singur?
Da. Am pierdut mult pe recuperare desi am lucrat foarte mult singur. Practic, cand am ajuns la stadion dupa 2 luni de stat acasa eram 50% deficient pe genunchiul accidentat. Au urmat inca doua luni grele, trezit la 6 in fiecare dimineata, dus la sala, exercitii, dureri, cardio, insa sunt bucuros ca am depasit totul.

Andrei, ce inseamna pentru tine Top 14, sa fii acolo, sa joci acolo?
Pentru mine inseamna sa fiu campion in viata mea. In TOP 14, in Franta sunt toate valorile mondiale, au buget si infrastructura sa aduca ce jucator vor, pentru jucatorii ce vin din natiunile mari e usor sa ajunga aici, insa pentru noi, pentru romani, pentru tongani, pentru cei care venim din esalonul doi, e foarte greu. Ca sa te impui aici trebuie sa ai ceva personal al tau, sa aduci ceva in echipa ce niciun francez nu poate aduce, trebuie sa ai curaj, sa intri spunandu-ti ceea ce  faci tu, doar tu poti face. Nu am fost niciodată omul pe care lumea să parieze, nu am fost niciodată în cărți, am ratat Cupe Mondiale, iar acum, faptul că sunt aici se datoreaza numai muncii pe care am depus-o.

De ce crezi ca e atat de greu pentru jucatorii romani sa ajunga in Top 14?
Pentru ca la noi in tara nu exista centre de formare care sa ne dea valoarea sa ajungem in Top 14. Ce putem sa facem este sa venim aici si sa dovedim ca meritam sa jucam aici. Top 14 e vazut ca un campionat puternic, cel mai bine platit si bogat, insa cel mai dur, aici toti joaca pentru supravietuire, nu e ca in Sud cand platesti franciza si ramai in competitie. Aici trebui sa te bati sa te mentii in Top 14, de aceea toate meciurile sunt o bataie pentru supravietuire. Pentru noi, pentru suporteri, luptam sa stam in elita. In plus, nu mai putem ajunge in Top 14 ca in urma cu 20 de ani, jucai pentru Romania si semnai cu o echipa care te vedea. Acum trebuie sa faci un sacrificiu, sa demonstrezi intai ca meriti sa fii in echipa, sa aduci ceva nou, sa fii cel mai bun.

Nu este un complex de inferioritate sa vii dintr-o natiune din Tier 2 si sa joci alaturi de cei care vin din marile natiuni?
Nu, e o mandrie, nu am de ce sa fiu complexat de ceilalti. Sunt mandru ca sunt roman, ca reprezint Romania, e o tara mica, dar mare pentru mine. Daca am avea o atitudine diferita fata de sport, daca am sprijini mai mult copiii, i-am ajuta sa joace, cred ca lucrurile ar sta mai bine, pentru ca orice tara care investeste in copii, va avea viitorul asigurat. Copiii sunt viitorul, sper ca lumea din Romania sa deschida ochii si sa se gandeasca, ce a facut natiunea noastra pentru noi. Avem campioni, dar doar pentru ca au mentalitate si ambitie, nu pentru ca natiunea noastra i-a format.

Andrei Gorcioaia a revenit pe teren pentru Bayonne dupa aproape 10 luni de pauza.   FOTO: Aviron Bayonnais Rugby Facebook

 

Cum ai ajuns in Top 14?
Pentru mine toata viata a fost un pariu, niciodata nu am fost jucatorul star, ci solutia a doua. Jucam la Massy in ProD2, eram ca si retrogradati, iar in luna octombrie datorita meciurile pe care le-am facut, Bayonne care era in Pro D2, mi-a oferit un contract, dupa care la sfarsitul sezonului au urcat in Top 14. Dupa aceea am inceput perioada de pregatire pentru ca mi-am dorit mult sa le arat ca sunt un jucator de TOP 14.

Ai deja o vârstă, cum e cu recuperare dupa meciurile acestea?
Adevărul e că văd cum trec anii, e din ce in ce mai greu, corpul nu reactioneza la fel de repede la o recuperare ca la inceput, insa este important sa ai o viata sportiva buna. Cand jucam in Federale 1, mai ieseam la o bere, mai sarbatoream, în Pro D2, mai rar, iar de cand sunt in Top 14, o bere poate doar cu natioanala, la o victorie. E greu sa te recuperezi atat timp cat nu iti respecti corpul si nu esti atent la ce mananci si ce bei. Daca nu respecti asta, tineretul din ziua de astazi te scoate imediat la pensie.

Cum e lupta ca sa fii in Primul XV?
Ca un maraton. La fiecare inceput de saptamana, te pui in postura de a dovedi ca meriti locul in echipa, trebuie sa ai antrenamente bune și să  fii bun tehnic. Trebuie să fii acolo pentru orice are nevoie antrenorul, daca are nevoie sa fii tehnic sau atletic, trebuie să le faci pe toate pentru a prinde echipa. Ador să joc 8, însă joc orice are nevoie echipa, acum cu Stade Francais am jucat linia a doua. Singurul meci pe care l-am câștigat cu Georgia, cu Romania, am jucat 7, pentru ca asta avea nevoie antrenorul.

Urmează pentru România un meci extrem de important cu Belgia. Ai fost convocat la lot, vii?
Normal! Cu Belgia, vin sa joc si sa castig, nu vin in vacanta, trebuie sa tinem echipa nationala acolo unde ii e locul. Locul nostru e mai sus,  asa a fost sa fie, pentru ca ne-am calificat la Cupa Mondiala pe teren, insa istoria avea sa fie alta.  Pentru mine asta e ultima sansa, am 33 de ani, iar cea mai mare dezamagire a mea ar fi sa vina un copil si sa ne zica “bine ca ne-au lasat astia in divizia a treia!”.

Ce înseamnă pentru tine să joci pentru Romania?
O mare onoare. Cand pun  tricoul Romaniei pe umeri stiu ca am o natiune in spatele meu, stiu ca nu trebuie sa dezamagesc pe nimeni. Stiu ca suntem un popor care ne pricepem la toate, ne place sa criticam, ma uitam acum la ce s-a scris dupa ce am pierdut meciul cu Portugalia. Eu zic ca inainte de a-ti exprima opinia, ar fi bine sa te uiti intai sa vezi daca jucatorii aia au dat totul pe teren, iar daca cineva isi imagineaza ca un sportiv profesionist intra pe teren ca sa piarda sau doar sa faca act de prezenta, inseamna ca nu stie ce este sportul.

 

30 de selectii si 4 eseuri marcate are Andrei in tricoul Romaniei, meciul de debut fiind in 2009, cu Germania FOTO: Dragos Pascaneanu

Ai raspuns prezent la toate convocarile…
Am incercat.  Am fost selectionat la lot, eram in Mexic in concediu, am venit. Intotdeauna sunt discutii, pentru ca practic ai de ales intre clubul tau care te hraneste si națiunea pe care o pretuiesti. Vin si acum cu Belgia pentru ca este un meci foarte important pentru noi ca natiune, sa pierdem cu  Belgia, inseamna sa ne pierdem onoarea, sa nu ne onoram istoria, ar fi un esec total pe toate planurile. O sa vin si o sa dau tot ce pot, sa castigam meciul, iar in februarie, cand vin din nou, daca evident, voi fi chemat, sa pun umarul sa ne calificam la Cupa Mondiala din Franta.

Este un moment important debutul campaniei de calificare la Cupa Mondiala…
Chiar daca nu voi fi in echipa de Cupa Mondiala, este important sa o calificam, sa fie frunza de la stejar la Cupa Mondiala, sa vina copiii din spate, sa fie un nou suflu. Suntem obligați să ne ducem mai departe istoria.  De mic imi aduc aminte ca ma duceam sa ma uit la meciuri, am luat 40 de puncte, de la Franta, cu Pelous in teren. Imi amintesc ca ieseau de pe teren de ziceai ca s-au bătut cu tigrii, si ce jucatori avea Franta… castigatori de  grand slam. Eram tare mandru ca i-am vazut pe Stejarii nostri.

Care a fost cel mai greu lucru cu care te-ai confruntat in cariera?
Acela de a fi nepotul lui Marius Tincu. A fost foarte greu, mai ales in Romania, pentru ca lumea te judeca nu dupa ceea ce faci in teren, dupa ce joci, ci dupa altele. Mi-a fost foarte greu sa ma lupt cu aceste prejudecati pana am ajuns in ProD2, iar acum nu mai vorbeste nimeni despre asta. Atat timp cat am jucat in Federale 1, in divizia a treia, toti spuneau ca acolo e nivelul meu, ca datorita lui Marius am ajuns sa joc acolo, Marius deja fiind campion al Frantei, foarte cunoscut si respectat acolo. Sunt lucruri care daca nu esti suficient de puternic, te pot trage mult inapoi. Tocmai de aceea pentru mine inseamna atat de mult ca astazi sunt aici, in Top 14, nimeni nu m-a ajutat sa fiu aici, sunt datorita mie, mainilor si picioarelor mele. Tot ce am facut si am realizat a fost datorita ambitiei mele si a dorintei de a arata ca toti care vedeau in minte doar “nepotul lui Tincu”, se inseala. Nu a fost usor sa ajung aici, parcursul a fost lung si greu, insa cu atat e mai satisfacator rezultatul. Am suferit mult din cauza asta si la echipa nationala, pentru ca intotdeauna am fost solutia de rezerva pentru cineva, niciodata nu am fost prima optiune cu adevarat. Însă întotdeauna am luat lucrurile asa cum sunt si am incercat sa vad partile bune.

Ce crezi ca lipseste rugbyului nostru?
Lipsesc copiii care sa vina sa se joace, rugbyul  este o joacă, cu asta trebuie început. Eu am avut ocazia sa am antrenori foarte buni, le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine, ma gandesc la Ion Viorel care nu mai e printre noi, un adevarat mentor, tata si profesor in acelasi timp. Rugbyul romanesc nu trebuie neaparat sa aiba echipe valoaroase, ci sa aiba oameni care sa sustina echipele. In Franta  sunt oameni care vin benevol la club si ajuta, daca nu ar fi aceste persoane,  nu ar exista cluburile in ligile inferioare. Persoanele care au crescut la un club, raman aproape de acesta, si-ar da viata pentru binele clubului. Hai sa ne gandim cum ar fi ca de maine, sa vina cineva, sa zicem la Universitatea Cluj si sa spună, “gata, de maine, eu  fac curat in vestiare, sau car echipamentul de incalzire”. Sunt lucruri care conteaza enorm pentru bunul spirit al echipei. Este pana la urma dragostea fata de clubul care te-a hranit, fata de sportul care te-a educat sa fii om. Poti sa iti rupi doua ore din timpul tau sa dai si tu ceva inapoi clubului, rugbyului. Si asta e unul din lucrurile pe care le-am pierdut, acea prietenie si ajutor dezinteresat in rugby.

Sunt lucruri care suna foarte bine…
Uite in Franta, am oameni care sunt mandri de mine. Am pornit de jos, cand am venit aici, eram amarat, persoanele care m-au ajutat sa ma integrez la club s-au ocupat de mine, m-au adoptat practic, pentru ca atunci cand vii in Franta, esti pierdut la inceput, simti ca nu ai niciun reper. De asta spun ca lucrul acesta ne lipseste in Romania, lucrurile astea dau o identitate unui club, iar clubul trebuie sa fie mai mult decat rugby, trebuie sa fie scoala, sa iti dea un sens in viata. Eu ii sunt foarte recunoscator lui Octavian Chihaia pentru ca m-a trezit sa ma duc la facultate, sa pot sa am o viata si in afara rugbyului daca se intampla ceva.

Vorbesti foarte mult de Cluj…
Cei mai frumosi ani ai mei, acolo au fost. Am jucat patru ani la Universitatea Cluj, au fost ani in care am crescut mult ca jucator, am avut o echipa buna si un colectiv asemenea. Poate e regretul ca nu am fost niciodata campion in Romania, am castigat doua titluri la juniori la Campionatele Europene cu Romania, am fost campion in ProD2, insa in tara, niciodata.

 

FOTO: Daniel Nechita 

 

566 total views, 3 views today

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l!

Leave A Response