Naționala de rugby a României se pregătește pentru a disputa meciul restanță cu Belgia din ediția 2020 a Rugby Europe Championship, programat duminică, 7 februarie. La aproape un an de la ultimul meci disputat de Stejari și de la debutul lui în echipa României, în meciul cu Portugalia, Costel Burtilă (29 de ani), a vorbit pentru FRR.ro despre anul 2020 care i-a adus o convocare neașteptată, despre restanța cu Belgia și meciurile din acest sezon al Rugby Europe Championship. Jucătorul care evoluează pe postul de pilier dreapta este legitimat la Hyères-Carqueiranne-La Crau și joacă de aproape nouă ani în Franța, în Federale 1.
Cum a fost pentru tine anul 2020, un an destul de greu pentru sportul din întreaga lume?
A fost un an bun pentru mine, am debutat pentru România, am jucat trei meciuri la rând, m-am bucurat să fiu pe foaia de joc, am descoperit un grup nou, jucători noi, un sistem nou de joc. Este mândria aceasta de a juca pentru țara ta, e ceva greu de spus în cuvinte. Când am jucat cu Spania la Botoșani a fost un sentiment incredibil, pentru că sunt de lângă Pașcani, iar la acel meci a fost toată familia, toată comuna mea, ca să spun așa, iar acest lucru, să joci în fața lor, să ai susținerea lor îți dă un sentiment incredibil de împlinire, de recompensă a muncii tale. Apoi, la club, nu au mai fost meciuri din cauza pandemiei și din punct de vedere sportiv cam așa a fost 2020. Din punct de vedere personal mi s-a născut a doua fetiță, am stat cu familia, a fost un timp bun, câștigat pentru noi, în concluzie, chiar dacă a fost un an greu, am avut multe împliniri sportive și familiale.
Ești un jucător recent apărut în echipa națională. Spune-mi un pic despre parcursul tău…
Am început să joc rugby destul de târziu, pe la 15, 16 ani, sub îndrumarea lui Nicu Tarcan, la Pașcani, fiind originar dintr-o comună din apropiere. Am jucat o perioadă, apoi m-am lăsat pentru că la acea vârstă e greu să știi ce vrei, iar la 18 ani, când s-a înființat Siromex Baia Mare, mi s-a oferit șansa să merg și să joc acolo. Am fost prima generație campioană națională U19 cu Siromex, 2009-2010, cu Răzvan Popovici și Mircea Taloș, antrenori. Am continuat la echipa de seniori Siromex, care era în Divizia A, dar care s-a desființat după câteva meciuri, astfel am ajuns la Arad, cu care am jucat un sezon în SuperLiga CEC Bank, a fost chiar prima ediție a competiției în acest format. Am retrogradat la finalul sezonului, eram o echipă tânără, am mai stat câteva luni, după care m-am decis să îmi caut o echipă la care să joc în Franța. Am ajuns în Federale 1, la Stade Rodez unde am evoluat trei sezoane, apoi la Cognac, a urmat Lavaur cu care am câștigat și titlul în Federale 1, după care am mers la Trelissac, și acum, la Hyères-Carqueiranne-La Crau, un club care se află lângă Toulon.
Cum ai primit prima convocare la echipa națională?
Nu mă așteptam, urmăresc naționala, meciurile, jucătorii. A fost surprinzătoare pentru mine pentru că veneam după o accidentre, mi-am rupt ligamentele la glezna stângă, am stat trei luni în pauză, iar anul trecut la începutul lui februarie, înaintea meciului cu Portugalia, am primit un telefon că staff-ul tehnic e intersat de mine, dacă pot să vin. Nu am stat de două ori pe gânduri pentru că echipa națională nu se refuză, am primit cu mare drag convocarea, știam câțiva jucători, era o experiență la un alt nivel pentru mine.
Cum te-ai integrat în echipă?
Sunt un jucător matur, știu ce vreau de la sport, am venit cu capul pe umeri, responsabil, am venit să dau totul, să fiu eu, cât mai natural, să-mi respect valorile. Integrarea mea a fost rapidă, cred că atâta timp cât ești tu însuți, lucrurile vin de la sine, nu trebuie să faci nimic special, vii la echipă ca să îți faci treaba, să respecți ceea ce spun antrenorii, iar relațiile umane se consolidează pe parcurs.
Au fost primele tale meciuri la nivel internațional. Cum ți s-au părut?
În unele viteza de joc a fost mai mare, impactul mai puternic. În Federale avem meciuri tari, dar jumătate dintre echipele cu care jucăm sunt mai slabe, nu avem meciuri puternice în fiecare săptămână. La meciul cu Portugalia a fost un nivel bun, păcat de înfrângere, băieții veneau după o perioadă cu probleme de sănătate și s-a văzut asta, cu Georgia a fost un meci greu, fizic, dar nivelul a fost bun, iar în cel cu Spania, a fost un meci corect din partea noastră.
Joci în pachetul de înaintare, considerat atu-ul României, pe un post care a dat mari jucători și care te obligă într-un fel. Este presiune să știi că toată lumea așteapta ca grămada să fie tot timpul cea mai bună, să își facă jocul?
Nu chiar o presiune, însă așa am fost învățați, că grămada trebuie să meargă tot timpul, să fie cea care câștigă tot, iar când nu ai o astfel de zi, te simți parcă un pic vinovat. Înainte aveam o grămadă în care majoritatea jucau în Top 14, iar evoluția lor a generat un standard la care trebuie să ne ridicăm și noi. Și asta trebuie să fie o motivație pentru noi, să transformăm această presiune și așteptare pe care lumea o are de la noi în ceva pozitiv.
Toată lumea vorbește acum de meciul cu Belgia. Este o presiune pe voi?
Cu meciul acesta parcă e o nebunie totală, de atâtea ori trebuia să îl jucăm și nu l-am jucat…abia aștept să il jucăm, să scăpăm de el, pentru că se face prea mult tam-tam, să jucăm o dată, să arătăm ceea ce putem, să avem încredere în forțele noastre, să trecem peste el ca să ne apucăm de treabă serios pentru Cupa Mondială. Meciul cu Belgia va fi unul complicat, majoritatea nu am jucat de mult timp, nici noi și nici ei, au jucători care joacă și în Pro D2 și în Federale 1, avem toți meciuri puține în picioare. De asta stagiul de pregătire pe care l-am avut în Antalya a fost foarte bun, pentru că ne-am antrenat împreună, ne-am cunoscut mai bine. Într-adevăr este un meci foarte important, noi cu mâna noastră ne-am adus în această situație, păcat de meciul din Rusia, puteam să facem mult mai mult, este un meci pe care l-am pierdut pe greșelile noastre. Am încredere în staff, ne dau suficiente unelte ca să câștigăm meciul, depinde numai de noi. Este și un tranzit de generație, cei tineri au nevoie de meciuri cu presiune pentru că numai așa se pot căli.
Spuneai de stagiul din Antalya. Cum a fost?
Am fost plăcut surprins, au fost câțiva jucători mai experimentați, mulți tineri, ceea ce e foarte bine, s-a lucrat bine, a fost o super coeziune. Cred că și rezultatele au fost bune, antrenorii au fost mulțumiți, și din punct de vedere tactic și al legării grupului.
Acum că ai făcut pasul spre echipa națională și în acest sezon al REC debutează și campania de calificare la Cupa Mondială, te gândești cum ar fi să ajungi acolo?
Mă gândesc întâi la meciuri, să joc pentru că în ziua de astăzi, cu toate câte se întâmplă, cu această criză sanitară nu suntem siguri de nimic. Ultima dată când făceam planuri pe termen lung, nu s-a legat absolut nimic. Este important să o luăm pas cu pas și să facem întâi rezultate foarte bune și să terminăm în primele două echipe competiția. Visul meu cred că este visul fiecărui jucător, să joci la Cupa Mondială, cu atât mai mult cu cât această ediție va avea loc în Franța, a doua casă pentru mine, ar fi un sentiment incredibil.
Care este situația în acest moment la voi? Se reiau meciurile din Federale?
Teoretic trebuie să reluăm campionatul pe 30 ianuarie, însă sunt multe cluburi care nu acceptă să joace fără public, sunt cluburi mici care trăiesc din vânzările de bilete. Probabil se va ajunge la vot, dacă se va juca sau nu, nimeni nu știe în acest moment ce se va întâmpla. Noi ne pregătim în continuare, facem meciuri amicale între noi pentru că suntem un grup mare, de vreo 43 de jucători, și așteptăm să vedem cum vor evolua lucrurile.
FOTO: Dragoș Pășcăneanu
